DECIZIE nr. 737 din 1 iunie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (4) şi art. 11 alin. (1) coroborate cu dispoziţiile art. 23 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România



Ion Predescu – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorValentina Bărbăţeanu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (4) şi art. 11 alin. (1) coroborate cu dispoziţiile art. 23 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Zheng Xiaoping în Dosarul nr. 8.706/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 19 noiembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 8.706/2/2009, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (4) şi art. 11 alin. (1) coroborate cu dispoziţiile art. 23 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Zheng Xiaoping într-o cauză având ca obiect anularea deciziei de returnare a acesteia de pe teritoriul României şi a măsurii interdicţiei de intrare pe teritoriul României.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea excepţiei susţine, în esenţă, că textele de lege criticate sunt lipsite de precizie şi claritate, întrucât nu conţin reglementări referitoare la situaţii similare cu cea în care aceasta se află, astfel încât să poată avea o indicare precisă asupra normelor aplicabile în situaţia sa. Susţine că art. 11 alin. (1) şi (2) ar fi trebuit să cuprindă precizări cu privire la momentul de la care se calculează cele 6 luni în care poate intra şi rămâne timp de 90 de zile pe teritoriul statului român. Această lipsă de precizie şi claritate "favorizează situaţia ca Oficiul Român pentru Imigrări, pe baza unor criterii aleatorii şi arbitrare, să aibă posibilitatea emiterii, împotriva reclamantei, a unei dispoziţii de returnare de pe teritoriul României, pentru motive aleatorii". Mai arată că, "din împrejurările concrete ale cauzei, nu rezultă că vătămarea acestui drept fundamental respectă criteriul de proporţionalitate consacrat de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, adică măsura dispusă să nu fie excesivă faţă de scopul urmărit, acela al protejării ordinii publice".Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt în concordanţă cu dreptul la liberă circulaţie, având, în acelaşi timp, în vedere necesitatea controlului migraţiei, şi nu conţin norme contrare dreptului părţilor interesate de a se adresa instanţei judecătoreşti şi de a beneficia de toate garanţiile care condiţionează dreptul la un proces echitabil.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 4 alin. (4) şi art. 11 alin. (1) coroborate cu dispoziţiile art. 23 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, care au următorul conţinut:– Art. 4 alin. (4): "(4) Străinii aflaţi pe teritoriul României sunt obligaţi să respecte scopul pentru care li s-a acordat dreptul de a intra şi, după caz, de a rămâne pe teritoriul României, să nu rămână pe teritoriul României peste perioada pentru care li s-a aprobat şederea, precum şi să depună toate diligenţele necesare pentru a ieşi din România până la expirarea acestei perioade.";– Art. 11 alin. (1): "(1) Străinii aflaţi temporar în mod legal în România pot rămâne pe teritoriul statului român numai până la data la care încetează dreptul de şedere stabilit prin viză sau, după caz, prin permisul de şedere.";– Art. 23 alin. (1): "(1) Viza de scurtă şedere este viza care permite străinilor să solicite intrarea pe teritoriul României, pentru alte motive decât imigrarea, în vederea unei şederi neîntrerupte sau a mai multor şederi a căror durată să nu depăşească 90 de zile, în decurs de 6 luni de la data primei intrări. Acest tip de viză poate fi eliberat cu una sau mai multe intrări."În opinia autorului excepţiei, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie şi celor ale art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la protecţia dreptului de proprietate privată.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că argumentele formulate de autoarea acesteia în motivarea pretinsei neconstituţionalităţi a textelor de lege criticate constituie, în realitate, consecinţe ale modalităţii de aplicare în practică a acestora. Or, lămurirea aspectelor legate de aplicarea şi interpretarea legii la speţe individual determinate revine exclusiv instanţelor de judecată învestite cu soluţionarea litigiilor în cadrul cărora au fost ridicate excepţiile de neconstituţionalitate, excedând competenţei Curţii Constituţionale. Totodată, Curtea constată că autoarea excepţiei îşi întemeiază criticile şi pe lipsa din cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 a unor prevederi care să prevină posibilitatea apariţiei în practică a situaţiilor concrete descrise de aceasta în cuprinsul motivării scrise a excepţiei. Instanţa de contencios constituţional nu poate examina, însă, astfel de critici, întrucât, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (4) şi art. 11 alin. (1) coroborate cu dispoziţiile art. 23 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Zheng Xiaoping în Dosarul nr. 8.706/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 1 iunie 2010.PREŞEDINTE,ION PREDESCUMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu____________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește