DECIZIE nr. 736 din 2 iunie 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 şi art. 13 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii şi armonizarea reglementărilor cu legislaţia europeană privind protecţia consumatorilor



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorDoina Suliman – magistrat-asistent-şefCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 şi art. 13 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii şi armonizarea reglementărilor cu legislaţia europeană privind protecţia consumatorilor, excepţie ridicată de Societatea Comercială „U.P.C. România” – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 8.058/121/2009 al Tribunalului Galaţi – Secţia comercială, maritimă şi fluvială şi de contencios administrativ.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 21 aprilie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 8.058/121/2009, Tribunalul Galaţi – Secţia comercială, maritimă şi fluvială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 şi art. 13 din Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii şi armonizarea reglementărilor cu legislaţia europeană privind protecţia consumatorilor. Excepţia a fost ridicată de reclamantul Societatea Comercială „U.P.C. România” – S.R.L. din Bucureşti într-o cauză în contencios administrativ având ca obiect „anulare act administrativ”, în contradictoriu cu pârâtul Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor – Comisariatul Regional pentru Protecţia Consumatorului Galaţi.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (3), art. 23 alin. (11) şi ale art. 45, "cât timp acuzaţiile în materie de protecţia consumatorului sunt suficiente ele însele pentru executarea sancţiunii aplicate administrative". Astfel, autorul excepţiei consideră că prin dispoziţiile de lege criticate este pus "în situaţia de a executa sancţiunea complementară mai înainte de soluţionarea cauzei în mod definitiv".Instanţa de judecată consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum rezultă din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 12 şi art. 13 din Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii şi armonizarea reglementărilor cu legislaţia europeană privind protecţia consumatorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 28 decembrie 2007, cu modificările ulterioare. În realitate, autorul excepţiei critică doar dispoziţiile art. 12 şi art. 13 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 363/2007, astfel că instanţa constituţională urmează să se pronunţe asupra acestor dispoziţii, care au următorul conţinut:– Art. 12: "(1) Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor poate dispune măsuri conform prezentei legi, prin ordin emis de conducătorul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor sau prin decizie emisă de conducătorii unităţilor cu personalitate juridică din subordinea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor.(2) Ordinul sau decizia emise potrivit alin. (1) se motivează. … (3) Ordinul sau decizia emise potrivit alin. (1) pot fi atacate la instanţa de contencios administrativ, în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare. … (4) Contestarea în instanţa nu suspendă de drept executarea măsurilor dispuse."; … – Art. 13 alin. (1) lit. a): "(1) În măsura în care se consideră necesar, ţinând cont de toate interesele implicate şi, în special, de interesul public, instanţele judecătoreşti competente sau Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor vor dispune, în procedură de urgenţă, chiar fără a exista o dovadă a unei pierderi sau a unui prejudiciu efectiv ori a intenţiei sau a neglijenţei comerciantului, una dintre următoarele măsuri:a) încetarea sau instituirea procedurilor legale corespunzătoare pentru încetarea practicilor comerciale incorecte;". … În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, art. 23 alin. (11) care consacră prezumţia de nevinovăţie şi ale art. 45 referitoare la libertatea economică.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Cutea reţine că în cauză este criticată o procedură specială, derogatorie de la normele dreptului comun, "aplicabilă practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii, astfel cum sunt definite la art. 4 din lege, înainte, în timpul şi după o tranzacţie comercială referitoare la un produs".Textele de lege criticate sunt norme de procedură care reglementează răspunderi şi sancţiuni în vederea stopării şi combaterii practicilor comerciale incorecte.Aceste dispoziţii nu îngrădesc accesul liber la justiţie al persoanelor interesate şi nu contravin dreptului la un proces echitabil, în condiţiile în care legea prevede posibilitatea atacării în justiţie a actului de constatare a contravenţiei şi deci examinarea cazului de către un judecător independent şi imparţial.Persoana împotriva căreia s-a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenţiei nu este pusă în faţa unui verdict definitiv de vinovăţie şi de răspundere, ci doar în faţa unui act administrativ de constatare, ale cărui efecte pot fi înlăturate prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege.Stabilirea unei contravenţii şi sancţionarea acesteia reprezintă o opţiune legitimă a legiuitorului, care dă expresie preocupării statului pentru a asigura libertatea economică şi protecţia concurenţei loiale.De asemenea, cu privire la principiul egalităţii, Curtea reţine că acesta presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. Or, sunt supuse aceluiaşi tratament toate persoanele aflate în ipoteza descrisă de textele de lege criticate, aşa încât nu poate fi reţinută nici critica privind încălcarea art. 16 din Constituţie.În fine, în speţă, Curtea observă însă că, prin critica de neconstituţionalitate formulată, autorul acesteia tinde la modificarea textelor de lege criticate, soluţiile legislative existente nemulţumindu-l.În aceste condiţii, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate, aşa cum a fost formulată, are ca finalitate modificarea dispoziţiilor de lege supuse controlului. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”.Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legii:DECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 şi art. 13 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii şi armonizarea reglementărilor cu legislaţia europeană privind protecţia consumatorilor, excepţie ridicată de Societatea Comercială „U.P.C. România” – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 8.058/121/2009 al Tribunalului Galaţi – Secţia comercială, maritimă şi fluvială şi de contencios administrativ.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 iunie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent-şef,Doina Suliman___________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește