DECIZIE nr. 736 din 1 iunie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 55 alin. (2) lit. a) şi alin. (3) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România



Ion Predescu – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorValentina Bărbăţeanu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 55 alin. (2) lit. a) şi alin. (3) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Wu Xiaoxia în Dosarul nr. 4.282/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, arătând că nu au fost relevate elemente noi care să justifice reconsiderarea jurisprudenţei prin care Curtea Constituţională a constatat conformitatea textului de lege criticat cu prevederile din Legea fundamentală invocate şi de autorul prezentei excepţii.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 20 noiembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 4.282/2/2009, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 55 alin. (2) lit. a) şi alin. (3) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Wu Xiaoxia într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate împotriva deciziei Oficiului Român pentru Imigrări de returnare a acesteia şi de respingere a cererii de prelungire a dreptului de şedere în România în scopul desfăşurării de activităţi comerciale.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textele de lege criticate "sunt lipsite de precizie şi claritate, neîndeplinind criteriul de calitate prevăzut de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale în înţelesul dat de practica jurisprudenţială a Curţii Europene a Drepturilor Omului". Arată că prevederile de lege ce formează obiect al excepţiei creează condiţiile pentru ca "Oficiul Român pentru Imigrări să aprecieze pe baza unor criterii aleatorii şi arbitrare dacă activitatea societăţii comerciale se desfăşoară în conformitate cu planul de afaceri şi, în consecinţă, să prelungească sau să refuze prelungirea dreptului de şedere al solicitantului". Mai susţine că acestea au un caracter "redundant şi foarte vag", întrucât nu precizează cu privire la documentele necesare şi la criteriile de evaluare, astfel încât reclamantul să aibă "o indicare precisă asupra normelor aplicabile în situaţia sa".Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 55 alin. (2) lit. a) şi alin. (3) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, care au următorul conţinut:– Art. 55 alin. (2) lit. a) şi alin. (3) lit. b): "(2) Prelungirile ulterioare ale dreptului de şedere temporară se pot acorda dacă străinul îndeplineşte următoarele condiţii:a) activitatea societăţii comerciale se desfăşoară în conformitate cu planul de afaceri; […] … (3) Dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute în prezentul articol se face cu următoarele documente: […] … b) documentele care atestă că activitatea se desfăşoară în conformitate cu planul de afaceri." … În opinia autorului excepţiei, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie şi celor ale art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la protecţia dreptului de proprietate privată.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că s-a mai pronunţat asupra textelor de lege criticate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi convenţionale şi din perspectiva unor critici identice. Astfel, prin Decizia nr. 159 din 10 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 134 din 4 martie 2009, sau Decizia nr. 278 din 26 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 17 martie 2009, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 55 alin. (2) lit. a) şi alin. (3) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, pentru motivele acolo arătate.Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe, soluţia pronunţată prin deciziile amintite şi argumentele pe care aceasta s-a bazat îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 55 alin. (2) lit. a) şi alin. (3) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Wu Xiaoxia în Dosarul nr. 4.282/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 1 iunie 2010.PREŞEDINTE,ION PREDESCUMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu__________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește