DECIZIE nr. 733 din 7 mai 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 161 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorCarmen-Cătălina Bliga – procurorPatricia Marilena Ionea – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 161 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, excepţie ridicată de Mihăilescu Ioan Prodrom în Dosarul nr. 34.037/3/2007 (4.688/2008) al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 30 aprilie 2009 şi au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea la data de 7 mai 2009.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 28 noiembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 34.037/3/2007 (4.688/2008), Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 161 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, excepţie ridicată de Mihăilescu Ioan Prodrom cu ocazia soluţionării recursului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 3.093 din 10 aprilie 2008, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. 34.037/3/LM/2007.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul excepţiei susţine, în esenţă, că textul de lege criticat este contrar prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie care consacră egalitatea în drepturi a cetăţenilor. În acest sens, arată că, potrivit art. 161 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 19/2000, persoanele care au realizat stagiu de cotizare anterior datei de 1 septembrie 1947 beneficiază de un punct de cotizare pentru fiecare lună de stagiu din această perioadă, indiferent de nivelul drepturilor salariale înregistrate în carnetul de muncă sau dovedite. Astfel, această categorie de persoane este discriminată în raport cu persoanele care au realizat stagiul de cotizare după data de 1 septembrie 1947 şi ale căror venituri dovedite se iau în calcul la stabilirea pensiei. Inegalitatea apare cu atât mai evidentă în cazul persoanelor care, anterior datei de 1 septembrie 1947, au realizat venituri care le-ar fi permis să obţină un punctaj mai mare decât cel prevăzut de textul de lege criticat.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, întrucât textul de lege criticat se aplică în mod egal tuturor persoanelor ce se încadrează în ipoteza normei de lege.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, întrucât dispoziţiile art. 161 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 19/2000 sunt aplicabile, deopotrivă, tuturor cetăţenilor aflaţi în ipoteza normei legale atacate, şi anume tuturor cetăţenilor care, pentru aceeaşi perioadă, nu pot face dovada salariilor obţinute. De asemenea, aminteşte că, potrivit dispoziţiilor art. 47 alin. (2) din Constituţie, dreptul la pensie se acordă în condiţiile stabilite de lege. Astfel, legiuitorul are competenţa exclusivă şi opţiunea liberă pentru stabilirea veniturilor în raport cu care se datorează contribuţia la fondul asigurărilor sociale şi în raport cu care se calculează cuantumul pensiilor şi al altor ajutoare sociale.Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constituţional, sens în care aminteşte cele reţinute de Curtea Constituţională în Decizia nr. 766/2007.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 161 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, text introdus prin art. I pct. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 208 din 28 martie 2007.Textul de lege criticat are următoarea redactare:– Art. 161 alin. (3) lit. a): "Fac excepţie de la aplicarea prevederilor alin. (2) perioadele anterioare datei de 1 ianuarie 1963 pentru care, la determinarea punctajului mediu anual, se utilizează:a) un punct pentru fiecare lună de stagiu de cotizare realizat în perioadele anterioare datei de 1 septembrie 1947, indiferent de nivelul drepturilor salariale înregistrate în carnetul de muncă sau dovedite ori pentru care în carnetul de muncă nu sunt înregistrate drepturile salariale;". … Autorul excepţiei consideră că textele de lege criticate sunt contrare dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în esenţă, critica de neconstituţionalitate are în vedere diferenţa de tratament juridic pe care art. 161 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 19/2000 o instituie în raport cu celelalte texte de lege privind pensiile din sistemul public şi prin care se prevede luarea în calcul la stabilirea pensiilor a veniturilor realizate dovedite, în raport cu care s-a realizat contribuţia la fondul de asigurări sociale. În acest sens, autorul excepţiei arată că, deşi poate dovedi drepturile salariale obţinute anterior datei de 1 septembrie 1947, legea îi acordă, indiferent de nivelul veniturilor realizate, un punct pentru fiecare lună de stagiu de cotizare realizat în acea perioadă.Faţă de acestea, Curtea reţine că, potrivit prevederilor art. 47 alin. (2) din Constituţie, „Cetăţenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistenţă medicală în unităţile sanitare de stat, la ajutor de şomaj şi la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege.”Astfel, legiuitorul este în drept să stabilească conţinutul, condiţiile şi limitele acordării acestui drept, putând ca, în considerarea unor situaţii obiectiv diferite, să instituie un tratament juridic diferenţiat, fără a contraveni astfel dispoziţiilor constituţionale ce consacră egalitatea în drepturi a cetăţenilor.În acest sens, Curtea observă că, în reglementarea textului de lege criticat, legiuitorul a avut în vedere faptul că pentru perioadele anterioare datei de 1 septembrie 1947 nu se cunosc salariile minime şi medii din fiecare an şi nici nu pot fi determinate, din cauza lipsei informaţiilor despre reformele monetare. De asemenea, în confirmările prezentate de pensionari, salariile extrase din statele de plată sau obţinute de la arhive sunt nedenominate, iar salariul mediu prevăzut în Legea nr. 19/2000 este denominat. În astfel de situaţii, punctajul mediu anual nu poate fi determinat, întrucât cele două elemente nu sunt comparabile.Aşa fiind, Curtea constată că tratamentul juridic instituit prin art. 161 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 19/2000 a avut în vedere situaţia obiectiv diferită în care se găsesc persoanele care se încadrează în ipoteza acestui text de lege în raport cu celelalte persoane titulare ale dreptului la pensie, astfel încât nu poate fi vorba de o încălcare a principiului constituţional al egalităţii în drepturi.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 161 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, excepţie ridicată de Mihăilescu Ioan Prodrom în Dosarul nr. 34.037/3/2007 (4.688/2008) al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 mai 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește