DECIZIE nr. 733 din 1 iunie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală



Ion Predescu – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorAugustin Zegrean – judecătorMarinela Mincă – procurorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, excepţie ridicată de Radu Stan în Dosarul nr. 259/36/2009 al Curţii de Apel Constanţa – Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Autorul excepţiei a depus o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător.Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii formulate.Curtea, deliberând asupra cererii formulate, în temeiul art. 14 din Legea nr. 47/1992 şi al art. 156 din Codul de procedură civilă, o respinge ca nefondată, motivat de împrejurarea că de la data sesizării instanţei de contencios constituţional, respectiv 29 noiembrie 2009, şi până în prezent a trecut un interval de timp suficient pentru pregătirea apărării.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 29 noiembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 259/36/2009, Curtea de Apel Constanţa – Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 91 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, excepţie ridicată de Radu Stan în dosarul de mai sus.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 15, art. 16, art. 17, art. 19 alin. (2), art. 21 alin. (3), art. 23 alin. (1) şi (2) şi art. 24, deoarece textul criticat instituie doar 3 drepturi: şi anume să fie informată cu privire la conţinutul mandatului european de arestare, să fie asistată de un apărător ales sau numit din oficiu de instanţă şi, în cazul în care persoana arestată nu înţelege sau nu vorbeşte limba română, are dreptul la un interpret, gratuit, asigurat de instanţă. Or, este evident că, în absenţa altor drepturi expres prevăzute, cetăţenii români sunt privaţi de protecţie în străinătate şi nu au posibilitatea de a se apăra chiar dacă deţin probe certe din care să rezulte neimplicarea în faptele pentru care a fost emis mandatul de arestare. Totodată, mai arată autorul excepţiei, textul creează o situaţie de inegalitate în faţa legii pentru persoane ce săvârşesc infracţiuni în afara teritoriului ţării comparativ cu cei care comit fapte similare pe teritoriul României.Curtea de Apel Constanţa – Secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 91 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 1 iulie 2004, aşa cum au fost modificate prin Legea nr. 224/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 21 iunie 2006, care au următorul conţinut: „(1) Persoana arestată are dreptul să fie informată cu privire la conţinutul mandatului european de arestare.(2) Persoana arestată are dreptul să fie asistată de un apărător ales sau numit din oficiu de instanţă. … (3) Persoana arestată care nu înţelege sau nu vorbeşte limba română are dreptul la interpret, asigurat gratuit de către instanţă." … Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prin Decizia nr. 36 din 15 ianuarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 103 din 11 februarie 2008, a respins ca nefondată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, pentru considerentele acolo arătate, care îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Distinct de argumentele deciziei menţionate mai sus, Curtea mai constată următoarele:Critica autorului excepţiei porneşte de la o premisă eronată potrivit căreia statul român trebuie să-i apere toate drepturile şi libertăţile consacrate de Constituţie şi de alte legi, inclusiv în situaţia în care prezervarea acestora se impune în străinătate. Or, o asemenea critică nu poate fi primită, deoarece nici Constituţia României şi nici vreo altă lege nu consacră dreptul la apărare juridică obligatorie pentru afaceri judiciare ce intră sub jurisdicţia unor alte state. De altfel, un asemenea drept este prevăzut în legislaţia română numai expres şi limitativ.În plus, chiar cu prilejul soluţionării unei excepţii anterioare invocate de acelaşi autor în aceeaşi cauză, Curtea a statuat, prin Decizia nr. 1.193 din 24 septembrie 2009, că „autoritatea judecătorească română chemată să execute un mandat european de arestare poate hotărî asupra predării, dar nu poate să se pronunţe cu privire la temeinicia măsurii preventive sau a hotărârii judecătoreşti pronunţate în statul solicitant. Contestarea temeiniciei acesteia, deci a hotărârii judecătoreşti pronunţate într-un stat membru al Uniunii Europene, se va face în statul în care s-a emis hotărârea respectivă, unde persoana solicitată va beneficia de toate garanţiile procesuale existente”.Aşa fiind, protecţia invocată de autorul excepţiei "nu poate fi convertită într-o cauză de impunitate pentru faptele antisociale comise pe teritoriul unui stat străin, judecătorul român hotărând asupra arestării persoanei solicitate în temeiul legii numai după ce a verificat, în prealabil, dacă au fost respectate condiţiile necesare referitoare la emiterea mandatului, şi nicidecum nu se pronunţă cu privire la temeinicia urmăririi sau condamnării dispuse de autoritatea străină ori asupra oportunităţii arestării. În caz contrar, s-ar aduce atingere principiului referitor la recunoaşterea reciprocă a hotărârilor penale. Totodată, este de semnalat că nu poate fi pus semnul egalităţii între privarea de libertate dispusă ca urmare a emiterii unui mandat european de arestare şi cea dispusă ca urmare a emiterii unui mandat de arestare preventivă emis de judecătorul român în condiţiile Codului de procedură penală.De asemenea, măsura arestării provizorii dispusă în vederea predării către un stat membru al Uniunii Europene constituie o măsură privativă de libertate temporară, în acord cu art. 23 alin. (2) din Constituţia României, care satisface pe deplin exigenţele constituţionale prevăzute de art. 21 şi art. 24, partea având la îndemână toate garanţiile procesuale specifice unui proces echitabil, sens în care poate invoca unul din motivele de refuz al executării, are dreptul de a fi informat cu privire la conţinutul mandatului european de arestare, are dreptul de a fi audiat şi asistat de un apărător ales sau numit din oficiu, are dreptul la un interpret dacă nu înţelege ori nu vorbeşte limba română şi are posibilitatea de a formula recurs împotriva hotărârii referitoare la arestare etc."În sfârşit, Curtea mai constată că, pentru a opri o eventuală privare de libertate dispusă se autorităţile judiciare române în executarea unui mandat european de arestare, partea interesată are deplina libertate de a se apăra şi de a se prezenta în faţa autorităţii emitente a mandatului. A porni de la premisa încălcării drepturilor şi libertăţilor fundamentale de către un stat cu care România a încheiat acorduri reciproce de colaborare internaţională reprezintă un abuz de drept. Simplul fapt că statul român a semnat un astfel de acord atestă şi garantează protecţia drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor săi atunci când intră sub jurisdicţia autorităţii contractante, Legea nr. 302/2004 vizând în ansamblul său forme de cooperare judiciară internaţională în materie penală în limitele prevăzute de art. 3, în condiţii de curtoazie internaţională reciprocă, de confidenţialitate şi după principiul non bis în idem.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, excepţie ridicată de Radu Stan în Dosarul nr. 259/36/2009 al Curţii de Apel Constanţa – Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 1 iunie 2010.PREŞEDINTE,ION PREDESCUMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește