DECIZIE nr. 731 din 24 iunie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 46 şi art. 49 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 46 şi art. 49 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Oros amp; Oros” – S.R.L. din Gherla în Dosarul nr. 7.200/1/2007 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VI-a comercială.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA ,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din data de 8 februarie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 7.200/1/2007, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 46 şi art. 49 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Oros amp; Oros” – S.R.L. din Gherla.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că, în condiţiile în care art. 46 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 prevede obligativitatea comunicării cererii de chemare în judecată persoanei împotriva căreia va fi pornită ulterior acţiunea civilă şi depunerea cererii în instanţă numai însoţită de dovada comunicării ei prin scrisoare recomandată, reglementarea criticată restrânge în mod nejustificat accesul persoanei la justiţie şi creează un regim discriminatoriu între justiţiabili, contravenind prevederilor constituţionale invocate. Totodată, în opinia autorului excepţiei, art. 49 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998, stabilind un termen de prescripţie special de 6 luni al acţiunilor îndreptate împotriva Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului, încalcă art. 16 alin. (1) şi art. 21 alin. (3) din Constituţie.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VI-a comercială apreciază critica de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate nu sunt în măsură să îngrădească dreptul părţilor de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor lor legitime, de a beneficia de un proces echitabil şi de judecarea acestuia într-un termen rezonabil.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA ,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 46 şi art. 49 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 948 din 24 decembrie 2002, care au următorul conţinut: „(1) Reclamantul este obligat să comunice cererea, actele pe care se întemeiază şi, după caz, interogatoriul scris, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, înainte de depunerea acestora în instanţă. Judecătorul nu va primi cererea fără dovada privind îndeplinirea obligaţiei de comunicare. Prevederile acestui alineat se aplică oricărei cereri, indiferent de natura ei, cu excepţia cererilor formulate în timpul judecăţii sau a celor prin care se exercită o cale de atac.(2) Primul termen de judecată se stabileşte la cel mult 15 zile de la data depunerii cererii de chemare în judecată. … (3) Întâmpinarea este obligatorie şi se depune cel târziu până la primul termen de judecată. Întâmpinarea, actele pe care se întemeiază şi, după caz, interogatoriul scris se comunică de către parte, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, înainte de termenul prevăzut la alin. (2). Nerespectarea obligaţiei de comunicare prezumă renunţarea de către parte la apărările ce puteau fi formulate prin întâmpinare şi la probele în susţinerea acestor apărări."; … – Art. 49 alin. (1): "Termenul de prescripţie a acţiunilor îndreptate împotriva AVAS este de 6 luni de la data la care s-a cunoscut sau trebuia să se cunoască faptul sau actul pe care se întemeiază acţiunea, dar nu mai mult de 12 luni de la data producerii faptului sau încheierii actului, dacă legea nu prevede un termen mai scurt."Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 16 alin. (1) care consacră egalitatea în drepturi a cetăţenilor şi ale art. 21 alin. (3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil. De asemenea, sunt invocate şi prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia, se constată că dispoziţiile art. 46 şi art. 49 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, în acest sens fiind deciziile nr. 308/2008, nr. 85/2006 şi nr. 447/2006, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 24 aprilie 2008, nr. 236 din 16 martie 2006 şi, respectiv, nr. 555 din 27 iunie 2006. Cu acele prilejuri, Curtea a reţinut că dispoziţiile de lege criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului sunt în deplină conformitate cu dispoziţiile art. 21 din Constituţie.În esenţă, Curtea a reţinut că dispoziţiile criticate reglementează o procedură specială de soluţionare a litigiilor privind creanţele neperformante preluate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, având în vedere natura deosebită a acestor creanţe şi strânsa lor legătură cu datoria publică, cu bugetul statului şi ocrotirea interesului public.De asemenea, Curtea a constatat că, potrivit art. 46 alin. (1) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998, prevederile referitoare la obligaţia comunicării cererilor înainte de depunerea acestora în instanţă se aplică oricărei cereri, indiferent de natura ei, cu excepţia cererilor formulate în timpul judecăţii sau a celor prin care se exercită o cale de atac, pentru care sunt aplicabile dispoziţiile dreptului comun, şi anume Codul de procedură civilă. Aşa fiind, exceptarea de la regula comunicării cererilor înainte de depunerea acestora în instanţă, reglementată în teza întâi, exceptare referitoare la cererile formulate în timpul judecăţii sau la cele prin care se exercită o cale de atac, garantează drepturile procesuale ale părţilor şi constituie expresia aplicării, în plan legislativ, a principiilor constituţionale care consacră liberul acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil.Cu referire la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998, Curtea a reţinut că instituirea unui termen de prescripţie special, derogatoriu de la dreptul comun, cu privire la acţiunile îndreptate împotriva Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului este justificată în mod obiectiv şi rezonabil de necesitatea asigurării stabilităţii şi securităţii sporite a raporturilor juridice civile, mai ales având în vedere legătura indisolubilă existentă între creanţele ce urmează a fi recuperate ca urmare a exercitării unor asemenea acţiuni şi bugetul de stat. În consecinţă, Curtea a constatat că textul legal criticat nu are în vedere ocrotirea în mod diferenţiat a drepturilor persoanelor implicate în aceste raporturi juridice şi nu încalcă prevederile art. 16 alin. (1) şi ale art. 21 alin. (3) din Constituţie.Atât considerentele, cât şi soluţia deciziilor amintite sunt pe deplin valabile şi în cauza de faţă, neintervenind elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii în această materie.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE :Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 46 şi art. 49 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Oros amp; Oros” – S.R.L. din Gherla în Dosarul nr. 7.200/1/2007 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VI-a comercială.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 iunie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește