DECIZIE nr. 730 din 24 iunie 2008

referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 248 şi art. 248^1 din Codul penal, precum şi a dispoziţiilor art. 262 pct. 1 lit. a) şi b) din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIuliana Nedelcu – procurorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 248 şi art. 248^1 din Codul penal, precum şi a prevederilor art. 262 pct. 1 lit. a) şi b) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Mihai Truţescu în Dosarul nr. 4.359/4/2006 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.La apelul nominal se prezintă personal partea Radu Rădoi şi se constată lipsa celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza se află în stare de judecată.Partea Radu Rădoi pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate ca întemeiată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 17 ianuarie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 4.359/4/2006, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 248 şi art. 248^1 din Codul penal, precum şi a prevederilor art. 262 pct. 1 lit. a) şi b) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Mihai Truţescu în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei cauze penale.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la apărare, ale art. 1 alin. (3) care garantează drepturile şi libertăţile cetăţenilor, ale art. 23 alin. (11) şi (12) referitoare la prezumţia de nevinovăţie şi la stabilirea şi aplicarea pedepselor numai în condiţiile legii, ale art. 53 referitoare la Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 124-134.Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile din Codul penal criticate sunt neconstituţionale, deoarece nu sunt prevăzute criterii care să distingă univoc când o persoană juridică de drept privat ori comercial este sau nu de interes public, lăsând la aprecierea discriminatorie a procurorului sau a judecătorului acest proces. Astfel, pentru autorităţile şi instituţiile publice, organul de cercetare penală, procurorul şi judecătorul pot decide dacă acestea se încadrează în unităţile prevăzute de art. 145 din Codul penal, pe baza actului de înfiinţare ori pe baza actului normativ care reglementează activitatea de organizare şi funcţionare a acestora. Or, în lipsa unei consacrări legale care să permită procurorului o astfel de calificare se încalcă principiul legalităţii, aprecierea analitică a acestuia fiind subiectivă şi arbitrară, de natură să contravină principiilor legalităţii şi imparţialităţii.De asemenea, textele din Codul penal contravin şi dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Constituţie. Dreptul la apărare nu trebuie interpretat numai în sens formal, ci şi material, substanţial, sens în care legea trebuie să creeze posibilitatea şi garanţia persoanei fizice, angajatului ori cetăţeanului de a contesta calificarea pe care o dă judecătorul, procurorul sau organul de cercetare penală unei persoane juridice – dacă este sau nu de interes public. Or, atât Codul penal, cât şi Codul de procedură penală nu asigură învinuitului sau inculpatului o astfel de garanţie, ceea ce contravine şi dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Constituţie.În ceea ce priveşte dispoziţiile din Codul de procedură penală referitoare la Rezolvarea cauzelor, autorul excepţiei susţine că, în pofida prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3), art. 53 şi art. 124-134, dau dreptul procurorului atât de a efectua urmărirea penală, dar şi instrucţia penală. De asemenea, se arată că procurorul nu poate fi considerat a fi un organ judiciar imparţial, ceea ce afectează şi principiul legalităţii procesului penal şi al prezumţiei de nevinovăţie, deoarece textul criticat consideră persoana împotriva căreia este îndreptată urmărirea penală deja responsabilă de săvârşirea faptei, deci vinovată.Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile din Codul penal sunt norme de drept substanţial care nu aduc atingere sub niciun aspect dreptului părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil. Astfel, în cursul procesului penal inculpatul are posibilitatea de a se prevala de toate garanţiile procesuale pe care le implică procesul echitabil, inclusiv dreptul de a fi asistat de un avocat ales sau numit din oficiu.În ceea ce priveşte dispoziţiile din Codul de procedură penală, Avocatul Poporului arată că, în măsura în care partea interesată consideră că procurorul a pronunţat în mod discreţionar una dintre soluţiile menţionate, aceasta are posibilitatea, în cazul emiterii rechizitoriului, de a arăta judecătorului în ce constă nelegalitatea comisă, cât şi, în cazul dispunerii unei soluţii de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, pe aceea de a formula plângere potrivit art. 278^1 din Codul de procedură penală.De asemenea, prerogativele încredinţate procurorului de către legiuitor, privind administrarea şi aprecierea probelor în cursul urmăririi penale, reprezintă o expresie a rolului Ministerului Public, stabilit de prevederile art. 131 din Constituţie. În calitatea sa de reprezentant al intereselor generale ale societăţii şi de apărător al ordinii de drept, al drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, Ministerului Public, prin procurori, îi revine sarcina ca în faza de urmărire penală să caute, să administreze şi să aprecieze probele care servesc la constatarea existenţei ori inexistenţei infracţiunii, la identificarea persoanei care a săvârşit-o şi la cunoaşterea tuturor împrejurărilor pentru justa soluţionare a cauzei.Celelalte prevederi constituţionale invocate în cauză nu sunt afectate în niciun de fel de dispoziţiile legale criticate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 248 din Codul penal cu denumirea marginală Abuzul în serviciu contra intereselor publice, art. 248^1 din Codul penal cu denumirea marginală Abuzul în serviciu în forma calificată şi art. 262 pct. 1 lit. a) şi b) din Codul de procedură penală cu denumirea marginală Rezolvarea cauzelor, care au următorul conţinut:– Art. 248 din Codul penal: "Fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat ori al unei unităţi din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.";– Art. 248^1 din Codul penal: "Dacă faptele prevăzute în art. 246, 247 şi 248 au avut consecinţe deosebit de grave, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.";– Art. 262 pct. 1 lit. a) şi b) din Codul de procedură penală: "Dacă procurorul constată că au fost respectate dispoziţiile legale care garantează aflarea adevărului, că urmărirea penală este completă, existând probele necesare şi legal administrate, procedează, după caz, astfel:1. când din materialul de urmărire penală rezultă că fapta există, că a fost săvârşită de învinuit sau inculpat şi că acesta răspunde penal:a) dacă acţiunea penală nu a fost pusă în mişcare în cursul urmăririi penale, dă rechizitoriu prin care pune în mişcare acţiunea penală şi dispune trimiterea în judecată; … b) dacă acţiunea penală a fost pusă în mişcare în cursul urmăririi penale, dă rechizitoriu prin care dispune trimiterea în judecată;". … Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost examinate din perspectiva unor critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 299 din 29 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 26 aprilie 2007, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 248 din Codul penal şi prin Decizia nr. 646 din 29 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 23 ianuarie 2006, şi Decizia nr. 275 din 24 octombrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 3 martie 2003, a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 262 din Codul de procedură penală, respectiv art. 262 pct. 1 şi pct. 2 lit. a) din Codul de procedură penală.Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei, considerentele deciziilor mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 248 şi art. 248^1 din Codul penal, precum şi a prevederilor art. 262 pct. 1 lit. a) şi b) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Mihai Truţescu în Dosarul nr. 4.359/4/2006 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 iunie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește