DECIZIE nr. 73 din 8 februarie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 7/1996 a cadastrului şi a publicităţii imobiliare, precum şi a dispoziţiilor art. 110 alin. 1 din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorIon Tiucă – procurorIrina Loredana Gulie – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstitu-ţionalitate a prevederilor art. 28 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 7/1996 a cadastrului şi a publicităţii imobiliare, precum şi a dispoziţiilor art. 110 din Codul de procedură civilă în Dosarul nr. 13.219-303/2005 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.La apelul nominal, lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 5 mai 2006, pronunţată în Dosarul nr. 13.219-303/2005, Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 28 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 7/1996 a cadastrului şi a publicităţii imobiliare, precum şi a dispoziţiilor art. 110 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Kuhleh Mahmoud într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în evacuare.În motivarea excepţiei, se susţine că prevederile art. 26 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 7/1996, prin reglementarea unei excepţii de la obligativitatea înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate şi a celorlalte drepturi reale, în cazurile menţionate de textul legii, contravine principiilor constituţionale referitoare la egalitatea în drepturi, dreptul la informare şi al protecţiei cetăţenilor străini şi apatrizi, deoarece nu asigură posibilitatea de informare asupra înscrierilor din cartea funciară, în vederea preîntâmpinării pierderii unui drept subiectiv civil.Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 110 alin. 1 din Codul de procedură civilă, se arată că acesta contravine principiilor egalităţii în drepturi, accesului liber la justiţie şi dreptului la un proces echitabil, deoarece posibilitatea promovării de către proprietar a unei acţiuni în predarea imobilului, înainte de expirarea termenului locaţiunii este discriminatorie şi creează privilegii pentru locator.Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că dispoziţia derogatorie cuprinsă în art. 26 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 7/1996 este justificată de natura actelor sau faptelor juridice la care se referă textul de lege, fie unele nesusceptibile de publicitate imediată, respectiv transmisiunile succesorale, uzucapiunea sau accesiunea, fie unele supuse unor formalităţi speciale de publicitate, cum este cazul dobândirilor prin licitaţie publică. Referitor la prevederile art. 110 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanţa de judecată apreciază că textul de lege criticat nu încalcă dreptul la un proces echitabil, deoarece instanţa învestită cu soluţionarea unei acţiuni pentru restituirea unui imobil înainte de expirarea termenului locaţiunii este datoare să aprecieze în drept şi în fapt temeinicia acţiunii, cu respectarea acestui principiu constituţional.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia este neîntemeiată, arătând că prevederile art. 110 alin. 1 din Codul de procedură civilă nu încalcă principiul egalităţii în drepturi, deoarece o cerere de restituire a unui bun imobil, deşi formulată înainte de împlinirea termenului locaţiunii, îşi produce efectele la împlinirea acestui termen. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 28 din Legea nr. 7/1996, arată că art. 31 din Constituţie nu are relevanţă în soluţionarea excepţiei.Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constituţionale. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstitu-ţionalitate.Potrivit încheierii de sesizare şi motivării excepţiei, obiectul acesteia îl constituie prevederile art. 28 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 7/1996 a cadastrului şi a publicităţii imobiliare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 61 din 26 martie 1996, precum şi a dispoziţiilor art. 110 alin. 1 din Codul de procedură civilă.Legea nr. 7/1996 a fost modificată şi completată prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005) şi republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 3 martie 2006, art. 28 alin. (1) teza întâi devenind art. 26 alin. (1) teza întâi, cu acelaşi conţinut, şi anume: „(1) Dreptul de proprietate şi celelalte drepturi reale sunt opozabile faţă de terţi, fără înscrierea în cartea funciară, când provin din succesiune, accesiune, vânzare silită şi uzucapiune. […]”Art. 110 alin. 1 din Codul de procedură civilă are următorul conţinut: "Cererea pentru predarea unui imobil, la împlinirea termenului de locaţiune, poate fi făcută înainte de împlinirea acestui termen."În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 31 alin. (1) şi (2) privind dreptul la informaţia de interes public şi la obligaţia autorităţilor publice de a asigura informarea corectă a cetăţenilor, ale art. 18 alin. (1) ce prevede dreptul cetăţenilor străini şi apatrizilor care locuiesc în România la protecţia generală a persoanelor şi a averilor şi ale art. 21 alin. (1) şi (2) referitoare la accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil.Analizând excepţia, Curtea constată următoarele:I. Prevederile art. 26 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 7/1996 instituie anumite excepţii de la regula inopozabilităţii faţă de terţi a drepturilor reale imobiliare neînscrise în cartea funciară, în cazurile dobândirii dreptului real prin succesiune, accesiune, vânzare silită şi uzucapiune. Aceste excepţii sunt justificate de natura modului de dobândire a dreptului real, nesusceptibilă de publicitate imediată, cum este cazul transmisiunii succesorale , când intabularea este posibilă doar după ieşirea din indiviziune a succesorilor, prin individualizarea cotelor părţi ideale.Autorul excepţiei susţine că în acest mod este încălcat principiul constituţional al egalităţii în drepturi, deoarece textul de lege criticat dezavantajează pe terţii care nu pot cunoaşte transmisiunea respectivului drept real, în lipsa înscrierii în Cartea funciară.Aceste susţineri nu sunt întemeiate, deoarece textul de lege criticat nu conţine dispoziţii discriminatorii, ci se aplică în mod unitar tuturor situaţiilor juridice vizate, respectiv transmisiunilor de drepturi reale prin devoluţiune succesorală, accesiune, vânzare silită şi uzucapiune, situaţii ce sunt în mod obiectiv diferite de alte moduri de dobândire a unor drepturi reale, pentru care este aplicabilă regula inopozabilităţii faţă de terţi, în lipsa înscrierii în cartea funciară. Aşa cum s-a stabilit în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, principiul egalităţii presupune un tratament juridic identic pentru situaţii egale, dar, în acelaşi timp, pentru situaţii juridice obiectiv diferite este justificat un regim juridic distinct.Mai mult, se constată că interesele terţilor nu sunt prejudiciate în cazul transmisiunii unui drept real prin modalităţile enumerate de prevederea legală criticată, deoarece art. 26 alin. (1) teza a doua din actul normativ criticat prevede expres că dobânditorul dreptului real nu poate dispune de el înainte de înscrierea acestuia în cartea funciară. Prin urmare, deşi opozabil terţilor, niciun act de dispoziţie nu poate fi încheiat de către titularul acestui drept fără realizarea publicităţii instituite de Legea nr. 7/1996, astfel încât nici din acest punct de vedere susţinerile autorului excepţiei nu sunt întemeiate.De asemenea, pentru aceleaşi considerente, instituirea unor excepţii de la regula inopozabilităţii faţă de terţi a drepturilor reale imobiliare neînscrise în Cartea funciară, nu este de natură să înfrângă principiul constituţional al protecţiei generale a cetăţenilor străini şi apatrizilor, precum şi a averilor acestora, instituit prin art. 18 alin. (1) din Legea fundamentală sau prin reglementarea dreptului la informaţie.În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor art. 31 alin. (1) şi (2) referitoare la dreptul la informaţia de interes public şi la obligaţia autorităţilor publice de a asigura informarea corectă a cetăţenilor, se constată că acestea nu au relevanţă în cauză.II. Autorul excepţiei mai susţine şi neconstituţionalitatea prevederilor art. 110 alin. 1 din Codul de procedură civilă, arătând că acesta contravine principiilor egalităţii în drepturi, accesului liber la justiţie şi dreptului la un proces echitabil, deoarece posibilitatea promovării de către proprietar a unei acţiuni în restituirea imobilului înainte de expirarea termenului locaţiunii este discriminatorie şi creează privilegii pentru locator.Curtea constată că aceste susţineri nu sunt întemeiate, deoarece posibilitatea proprietarului de a-şi manifesta voinţa, înainte de împlinirea termenului, privind încetarea raporturilor de locaţiune la termenul pentru care a fost încheiat contractul, nu îl prejudiciază pe locatar, având în vedere că acesta are în continuare folosinţa imobilului, până la expirarea termenului.Legiuitorul a prevăzut posibilitatea proprietarului de a se opune continuării raporturilor de locaţiune prin anunţarea concediului înainte de expirarea termenului contractual, dându-i acestuia posibilitatea de a preîntâmpina orice pagubă ce ar rezultă din prelungirea raporturilor contractuale după expirarea termenului, în cazul când tacita relocaţiune nu a fost exclusă printr-o clauză expresă a contractului.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 7/1996 a cadastrului şi a publicităţii imobiliare, precum şi a dispoziţiilor art. 110 alin. 1 din Codul de procedură civilă în Dosarul nr. 13.219-303/2005 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 februarie 2007.PREŞEDINTELE CURŢIICONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Irina Loredana Gulie––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește