DECIZIE nr. 73 din 5 februarie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (3) din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcţionarilor publici din Administraţia Naţională a Penitenciarelor



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorMihai Paul Cotta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (3) din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcţionarilor publici din Administraţia Naţională a Penitenciarelor, excepţie ridicată de Necolai Izvoranu şi Săndica Mocăniţă în Dosarul nr. 2.198/63/2006 al Curţii de Apel Craiova – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, considerând că textele legale criticate nu sunt discriminatorii.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 27 iunie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 2.198/63/2006, Curtea de Apel Craiova – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (3) din Legea nr. 293/2004, excepţie ridicată de Necolai Izvoranu şi Săndica Mocăniţă în cauza ce are ca obiect judecarea litigiului de muncă privind obligarea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor la încadrarea reclamanţilor în grupa I de muncă.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că art. 3 alin. (3) din Legea nr. 293/2004 contravine dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece prevede că personalul din sistemul administraţiei penitenciarelor, încadrat în funcţie pe bază de contract de muncă, este supus legislaţiei muncii. Întrucât art. 3 alin. (1) din lege stabileşte că personalul din sistemul administraţiei penitenciarelor este constituit din funcţionari publici civili cu statut special şi din personal încadrat pe baza contractului individual de muncă, autorii excepţiei consideră că toţi angajaţii sistemului administraţiei penitenciarelor ar trebui să beneficieze în mod egal de acelaşi tratament juridic. Altfel, se creează o inegalitate de tratament între cele două categorii de personal.Curtea de Apel Craiova – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia este neîntemeiată. Se arată că dispoziţiile legale criticate nu au caracter discriminator.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că cele două categorii de personal din sistemul administraţiei penitenciare au la bază statute diferenţiate, având în vedere responsabilităţile diferite ale acestora.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale criticate sunt constituţionale. Se apreciază că, în considerarea unor situaţii deosebite, legiuitorul poate institui reguli speciale de procedură.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 3 alin. (3) din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcţionarilor publici din Administraţia Naţională a Penitenciarelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 30 iunie 2004, dispoziţii care au următorul conţinut:– Art. 3 alin. (3): "(3) Personalul din sistemul administraţiei penitenciare, încadrat în funcţii pe baza contractului individual de muncă, are calitatea de salariat, fiind supus legislaţiei muncii."Autorul excepţiei susţine că aceste prevederi legale încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:Dispoziţiile art. 3 alin. (3) din Legea nr. 293/2004 reglementează statutul juridic al personalului din sistemul administraţiei penitenciare încadrat în funcţii pe baza contractului individual de muncă, stabilind calitatea acestuia de salariat, precum şi legislaţia aplicabilă. Aceleaşi prevederi legale menţionează la alin. (1) al aceluiaşi articol că „Personalul din sistemul administraţiei penitenciare este constituit din funcţionari publici civili cu statut special şi din personal încadrat pe baza contractului individual de muncă”.Analizând aceste prevederi legale, Curtea reţine că reglementarea statutului juridic aplicabil personalului din sistemul administraţiei penitenciare cu diferenţele pe care personalul încadrat pe baza contractului individual de muncă le prezintă faţă de funcţionarii publici din sistemul administraţiei penitenciare nu constituie o încălcare a principiului egalităţii în faţa legii, prevăzut la art. 16 alin. (1) din Constituţie. Această constatare are la bază statutul special al funcţionarului public din sistemul administraţiei penitenciare, care, astfel cum rezultă din art. 3 alin. (2) din Legea nr. 293/2004, impune acestei categorii profesionale atribuţii de serviciu cu implicaţii, îndatoriri şi riscuri deosebite, fapt ce justifică în mod obiectiv şi rezonabil o diferenţiere a regimului juridic aplicabil funcţionarilor publici din sistemul administraţiei penitenciare faţă de personalul încadrat pe baza contractului individual de muncă din cadrul aceluiaşi sistem, care nu este supus aceloraşi exigenţe şi riscuri.Referitor la invocarea, în susţinerea excepţiei, a prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea constată că acestea nu sunt incidente în cauză, deoarece textul de lege criticat nu prevede vreo modalitate de judecare în faţa instanţei de judecată, fiind stabilit doar statutul legal aplicabil personalului din sistemul administraţiei penitenciare încadrat în funcţii pe baza contractului individual de muncă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (3) din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcţionarilor publici din Administraţia Naţională a Penitenciarelor, excepţie ridicată de Necolai Izvoranu şi Săndica Mocăniţă în Dosarul nr. 2.198/63/2006 al Curţii de Apel Craiova – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 februarie 2008.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește