DECIZIE nr. 727 din 13 septembrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 121 alin. 2 din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 121 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Cabinetul Individual de Avocatură "Mocanu Luminiţa Alina" din Bucureşti în Dosarul nr. 15.097/303/2006 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.La dosarul cauzei a fost depusă o cerere din partea autorului excepţiei prin care acesta solicită acordarea unui termen în vederea pregătirii apărării.Referitor la această cerere, reprezentantul Ministerului Public arată că autorul excepţiei a avut suficient timp la dispoziţie din momentul ridicării excepţiei de neconstituţionalitate la instanţa de fond, 8 februarie 2007, şi până la data prezentă de a-şi angaja un avocat în vederea pregătirii apărării.Curtea, deliberând, respinge cererea, deoarece nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă.Pe fond, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, întrucât critica vizează probleme de aplicare a textului de lege supus controlului, aspecte ce excedează competenţei Curţii.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 20 martie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 15.097/303/2006, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 121 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Cabinetul Individual de Avocatură "Mocanu Luminiţa Alina" din Bucureşti.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 121 alin. 2 din Codul de procedură civilă contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (3), întrucât nu prevăd dreptul părţilor de a ataca separat încheierea prin care instanţa se pronunţă asupra cererii de declarare a dezbaterilor secrete. Astfel, consideră că procesul poate continua în şedinţă publică numai după ce încheierea prin care s-a soluţionat această cerere rămâne irevocabilă, în caz contrar existând posibilitatea ca partea care a solicitat ca desfăşurarea dezbaterilor în şedinţă secretă să sufere un prejudiciu care nu poate fi remediat ulterior. Prin urmare, textul de lege criticat este neconstituţional, deoarece nu permite asigurarea unui control imediat al legalităţii încheierii, fapt ce determină încălcarea dreptului la un proces echitabil.Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile criticate lasă la aprecierea instanţei judecătoreşti soluţionarea cererii de încuviinţare a desfăşurării dezbaterilor în şedinţă secretă, instanţa putând opta pentru înlăturarea principiului publicităţii care guvernează procesul civil numai în ipotezele strict şi limitativ prevăzute de legiuitor. În plus, mijloacele procedurale puse la îndemâna părţilor diferă tocmai datorită caracterului special al procedurii, fără ca prin aceasta să se instituie vreo discriminare, în sensul dezavantajării vreuneia dintre ele, iar lipsa unei căi de atac împotriva încheierii prin care se respinge cererea privind desfăşurarea dezbaterilor în şedinţă secretă nu contravine principiului constituţional prevăzut de art. 21 alin. (1) din Constituţie.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că reglementarea prevăzută de art. 121 alin. 2 din Codul de procedură civilă constituie, în fapt, o garanţie a aplicării principiului privind judecarea unei cauze în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părţilor, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a soluţionării unui proces.Avocatul Poporului consideră neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate, arătând că posibilitatea instanţei de a dispune ca dezbaterile să se facă în şedinţă secretă, în anumite condiţii, nu aduce atingere liberului acces la justiţie şi nici nu sunt de natură să îngrădească dreptul părţilor de a beneficia de un proces echitabil.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 121 alin. 2 din Codul de procedură civilă, care au următorul conţinut: "Instanţa poate să dispună ca dezbaterile să se facă în şedinţă secretă, dacă dezbaterea publică ar putea vătăma ordinea sau moralitatea publică sau pe părţi. În acest caz, părţile vor putea fi însoţite, în afară de apărătorii lor, de cel mult două persoane desemnate de ele."Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 11 alin. (2), potrivit cărora "Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern", ale art. 21 alin. (1) şi (3) care consacră liberul acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ale art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi ale art. 129 privitoare la folosirea căilor de atac.De asemenea, sunt invocate şi prevederile internaţionale cuprinse în art. 6 şi 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul persoanei la un proces echitabil, precum şi în art. 7 şi 8 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că dispoziţiile art. 121 alin. 1 din Codul de procedură civilă consacră unul dintre principiile fundamentale ale dreptului procesual civil, respectiv principiul publicităţii dezbaterilor, şi constituie expresia prevederilor constituţionale ale art. 127, potrivit căruia "Şedinţele de judecată sunt publice, afară de cazurile prevăzute de lege", şi a reglementării cuprinse în art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, conform căreia "Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale[…]. Hotărârea [judecătorească] trebuie să fie pronunţată în mod public, dar accesul în sala de şedinţă poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părţi a acestuia în interesul moralităţii, al ordinii publice ori al securităţii naţionale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanţă atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiţiei".Principiul publicităţii implică, pe de o parte, desfăşurarea şedinţelor de judecată în prezenţa părţilor şi în condiţii care să garanteze posibilitatea publicului de a asista la dezbateri şi, pe de altă parte, pronunţarea hotărârii prin care se soluţionează cauza în şedinţă publică. El constituie premisa unei justiţii independente şi imparţiale care asigură părţilor garanţia respectării dreptului la un proces echitabil.De la principiul publicităţii dezbaterilor, Codul de procedură civilă instituie două excepţii, potrivit dispoziţiilor art. 121 alin. 2, atunci când dezbaterea publică ar putea vătăma ordinea sau moralitatea publică, pe de o parte, sau părţile implicate în proces, pe de altă parte, dezbaterile urmând a se desfăşura în şedinţă secretă. Astfel, instanţa poate dispune din oficiu sau la cererea uneia dintre părţi, prin încheiere, continuarea procesului într-un cadru limitat sub aspectul accesului publicului, părţile putând fi însoţite, în afară de apărătorii lor, de cel mult două persoane desemnate de ele.În ceea ce priveşte critica autorului excepţiei, conform căreia împotriva încheierii prin care instanţa se pronunţă asupra caracterului public sau secret al dezbaterilor nu poate fi exercitat apelul sau recursul, Curtea reţine că, potrivit prerogativelor consacrate de art. 126 şi 129 din Constituţie, numai legiuitorul este în măsură să reglementeze competenţa instanţelor şi procedura de judecată şi să stabilească hotărârile judecătoreşti împotriva cărora pot fi exercitate căile de atac şi condiţiile în care pot fi folosite aceste căi. În ceea ce priveşte încheierile, ca specie de hotărâri judecătoreşti pronunţate în cursul procesului, dar prin care nu se soluţionează fondul cauzei şi nu se întrerupe cursul judecăţii, acestea nu pot fi atacate, de regulă, decât odată cu hotărârile judecătoreşti care soluţionează fondul cauzei, care sunt, potrivit dreptului nostru procesual civil, sentinţele şi deciziile. Regula exercitării căilor de atac împotriva încheierilor numai odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat fondul cauzei corespunde necesităţii de a asigura desfăşurarea procesului cu celeritate, într-un termen rezonabil, exigenţă recunoscută cu valoare de principiu atât în sistemul nostru procesual, cât şi în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care consacră la art. 6 paragraful 1 dreptul oricărei persoane "la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale". Sub acest aspect, prin asigurarea posibilităţii exercitării căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti care soluţionează fondul cauzei, se garantează accesul liber la justiţie.În legătură cu invocarea încălcării art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea reţine că acest text nu prevede un dublu grad de jurisdicţie, această garanţie procedurală existând doar în materie penală, potrivit art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţie. Astfel, reglementarea convenţională presupune doar existenţa posibilităţii efective de a supune judecăţii unei instanţe naţionale cazul violării unui drept consacrat de Convenţie şi, în consecinţă, nu impune un anumit număr al gradelor de jurisdicţie sau un anumit număr al căilor de atac. Or, această exigenţă este îndeplinită de dispoziţia legală supusă controlului de constituţionalitate, care prevede tocmai posibilitatea părţii interesate de a solicita instanţei să se pronunţe cu privire la caracterul public sau secret al şedinţei de judecată.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 121 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Cabinetul Individual de Avocatură "Mocanu Luminiţa Alina" din Bucureşti în Dosarul nr. 15.097/303/2006 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 septembrie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește