DECIZIE nr. 727 din 1 iunie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 50 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari şi a art. 282^1 din Codul de procedură civilă



Ion Predescu – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorCristina Toma – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 din anexa nr. 1 la Legea locuinţei nr. 114/1996 şi a art. 282^1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Tudora Strîmbeanu în Dosarul nr. 8.688/301/2007 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.La apelul nominal se prezintă personal autorul excepţiei. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Autorul excepţiei solicită admiterea acesteia astfel cum a fost formulată în faţa instanţei de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. Arată că, referitor la neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 31 din anexa nr. 1 la Legea locuinţei nr. 114/1996, autorul relevă aspecte ce ţin de aplicarea şi interpretarea legii de către instanţa de judecată, iar în privinţa prevederilor art. 282^1 din Codul de procedură civilă, invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 29 mai 2009, pronunţată în Dosarul nr. 8.688/301/2007, Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 din anexa nr. 1 la Legea locuinţei nr. 114/1996 şi a art. 282^1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Tudora Strîmbeanu într-o cauză civilă având ca obiect pretenţii.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine că dispoziţiile art. 31 alin. (1) şi (2) din anexa nr. 2 la Legea nr. 114/1996 instituie prezumţia relativă de culpă a debitorilor obligaţiei de întreţinere şi prevăd, prin scutirea de la plata taxei judiciare a asociaţiilor de proprietari, o procedură de judecată inechitabilă pentru debitorii pârâţi ai pricinilor ce au ca obiect plata cheltuielilor de întreţinere.Arată că prevederile art. 282^1 interzic părţilor, în temeiul unor criterii arbitrare, dreptul de acces la calea de atac a apelului, fără o justificare obiectivă şi rezonabilă.Consideră că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor Legii nr. 24/2000, întrucât debitorii obligaţiilor de întreţinere sunt lăsaţi „la liberul arbitru” al asociaţiilor de proprietari, în ceea ce priveşte calculul cuantumului cheltuielilor de întreţinere.Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 din anexa nr. 2 este inadmisibilă, întrucât acestea au fost abrogate prin Legea nr. 230/2007.Apreciază că dispoziţiile art. 282^1 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale, deoarece, prin eliminarea unei căi de atac, nu se încalcă dispoziţiile invocate din Legea fundamentală, atâta timp cât persoanele interesate au posibilitatea de a apela la o instanţă superioară în vederea analizării legalităţii sentinţelor pronunţate.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 din anexa nr. 1 la Legea locuinţei nr. 114/1996. Din cuprinsul motivării excepţiei, Curtea constată că instanţa a reţinut în mod eronat obiectul excepţiei, întrucât autorul critică, în realitate, dispoziţiile art. 31 alin. (2) şi (3) din anexa nr. 2 la Legea nr. 114/1996, care au următorul cuprins: „(2) Asociaţia de proprietari are dreptul de a acţiona în justiţie pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cheltuielilor comune, inclusiv a celor neprevăzute, timp de mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.(3) Acţiunea este scutită de taxă de timbru." … Curtea constată că dispoziţiile art. 31 din anexa nr. 2 la Legea nr. 114/1996 au fost abrogate expres prin art. 61 din cap. IX al Legii nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 23 iulie 2007, dar soluţia legislativă prevăzută în cuprinsul art. 31 alin. (2) şi (3) din anexa nr. 2 la Legea nr. 114/1996 a fost preluată de art. 50 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, astfel încât obiect al excepţiei îl constituie aceste dispoziţii, având următorul conţinut: „(1) Asociaţia de proprietari are dreptul de a acţiona în justiţie pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuţie la cheltuielile asociaţiei de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.(2) Acţiunea asociaţiei de proprietari este scutită de taxă de timbru." … De asemenea, Curtea Constituţională a fost sesizată cu prevederile art. 282^1 din Codul de procedură civilă, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, având următorul cuprins: „Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreţinere, litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv, atât în materie civilă, cât şi în materie comercială, acţiunile posesorii, precum şi cele referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, luarea măsurilor asigurătorii şi în alte cazuri prevăzute de lege”.Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 alin. (1) referitor la garantarea dreptului la apărare, art. 125 privind statutul judecătorilor şi art. 126 referitor la instanţele judecătoreşti. De asemenea, autorul excepţiei consideră că textele de lege criticate încălcă prevederile art. 5 paragraful 3 privind dreptul la libertate şi la siguranţă, art. 6 paragraful 1 referitor la dreptul la un proces echitabil şi art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, dispoziţiile art. 11 şi art. 14 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, prevederile art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului referitor la dreptul la un proces echitabil, precum şi dispoziţiile art. 1 din Protocolul nr. 4 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind interzicerea privării de libertate pentru datorii.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 50 alin. (2) din Legea nr. 230/2007 au mai fost supuse controlului Curţii Constituţionale. Astfel, prin Decizia nr. 756 din 12 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 516 din 28 iulie 2009, Curtea a reţinut că, „în ceea ce priveşte susţinerea autorului excepţiei privind încălcarea principiului egalităţii, întrucât asociaţia de proprietari este scutită de taxa de timbru, în timp ce proprietarul nu beneficiază de această scutire, aceasta este nefondată. În jurisprudenţa Curţii Constituţionale s-a stabilit că instituirea unor excepţii de la regula generală a plăţii taxelor judiciare de timbru (scutiri de plată taxei) nu constituie o discriminare sau o atingere adusă acestui principiu constituţional. Potrivit art. 138 alin. (1) din Constituţie [devenit art. 139 alin. (1) după republicarea acesteia], «Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege», fiind, aşadar, la latitudinea legiuitorului să stabilească scutiri de taxe sau impozite, având în vedere situaţii diferite, fără ca prin aceasta să se aducă atingere principiului egalităţii în drepturi. Plata unor taxe sau impozite nu reprezintă un drept, ci o obligaţie constituţională a cetăţenilor, prevăzută de art. 53 alin. (1) din Legea fundamentală [devenit art. 56 alin. (1) după republicare], în conformitate cu care «Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi taxe, la cheltuielile publice»”. De asemenea, prin Decizia nr. 191 din 31 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din 21 iunie 2005, Curtea a statuat că se impune un tratament juridic diferit pentru situaţii de fapt diferite, având o justificare obiectivă şi raţională, şi anume necesitatea recuperării de către asociaţiile de proprietari a cotelor de întreţinere cu mai multă uşurinţă, ţinând cont atât de multitudinea datornicilor, de debitele mari pe care aceştia le au, cât şi de consecinţele grave ale neachitării acestora.Referitor la critica potrivit căreia dispoziţiile art. 50 alin. (1) din Legea nr. 230/2007 instituie o prezumţie relativă de culpă a debitorilor obligaţiei de întreţinere, Curtea apreciază că textul criticat prevede dreptul asociaţiei de proprietari de a acţiona în justiţie pe orice proprietar ce se face vinovat de neplata cotelor de contribuţie la cheltuielile asociaţiei, fără a încălca în vreun fel dreptul proprietarului la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa.În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 282^1 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că instanţa de contencios constituţional s-a pronunţat în numeroase rânduri cu privire la neconstituţionalitatea acestora. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 756 din 12 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 516 din 28 iulie 2009, Curtea a considerat că instituirea unor reguli speciale privind exercitarea căilor de atac nu contravine, aşa cum susţine autorul excepţiei de neconstituţionalitate, prevederilor constituţionale cuprinse în art. 21 privind accesul liber la justiţie, atât timp cât, potrivit celor prevăzute de art. 282^1 din Codul de procedură civilă, părţilor interesate le este asigurată posibilitatea exercitării unei căi de atac împotriva hotărârii judecătoreşti considerate defavorabilă.De altfel, astfel cum au reţinut Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în Decizia nr. 32 din 9 iunie 2008, prevederile art. 282^1 din Codul de procedură civilă exprimă voinţa legiuitorului de a suprima posibilitatea exercitării apelului împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate în primă instanţă în litigiile patrimoniale considerate de o importanţă valorică mai redusă, în scopul asigurării celerităţii de soluţionare a acestora.Curtea arată că, pentru considerentele expuse mai sus, dispoziţiile art. 50 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 230/2007 şi art. 282^1 din Codul de procedură civilă nu contravin prevederilor art. 16, 21, art. 24 alin. (1) şi art. 126 din Constituţie şi nici dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 14 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice şi art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului referitor la dreptul la un proces echitabil, prin raportare la prevederile art. 11 şi 20 din Constituţie.Curtea constată că neconstituţionalitatea textelor de lege criticate nu este motivată nici prin raportare la dispoziţiile art. 125 din Constituţie şi nici prin raportare la cele ale art. 5 paragraful 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ale 11 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice şi ale art. 1 din Protocolul nr. 4 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. De altfel, acestea nu sunt incidente în cauză, astfel încât nu se poate reţine critica formulată faţă de pretinsa încălcare a acestora.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 50 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari şi a art. 282^1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Tudora Strîmbeanu în Dosarul nr. 8.688/301/2007 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 1 iunie 2010.PREŞEDINTE,ION PREDESCUMagistrat-asistent,Cristina Toma––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește