DECIZIE nr. 726 din 13 septembrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 86/2006 privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 86/2006 privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Cascont” – S.R.L. din Focşani în Dosarul nr. 8/91/2002 al Tribunalului Vrancea – Secţia comercială şi de contencios administrativ fiscal – Judecătorul-sindic.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 1 martie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 8/91/2002, Tribunalul Vrancea – Secţia comercială şi de contencios administrativ fiscal – Judecătorul-sindic a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 86/2006 privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Cascont” – S.R.L. din Focşani.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2006 încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 61 şi 115, întrucât a fost adoptată peste termenul în care Guvernul era abilitat să emită ordonanţe în temeiul legii de abilitare adoptate de Parlament şi fără a cuprinde motivarea situaţiei extraordinare care a impus reglementarea în regim de urgenţă a dispoziţiilor referitoare la organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă.Pe de altă parte, prevederile art. 29 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2006, care instituie interdicţia exercitării profesiei de practician în insolvenţă la tribunale, tribunalele specializate şi curţile de apel, precum şi la parchetele de pe lângă aceste instanţe la care soţul practicianului în insolvenţă sau ruda ori afinul său până la gradul al III-lea inclusiv îndeplineşte funcţia de judecător sau procuror, îngrădesc libertatea de exercitare a profesiei de practician, fără nici o justificare necesară şi proporţională în cadrul unei societăţi democratice. Aceste dispoziţii încalcă şi principiul comunitar al libertăţii de prestare a serviciilor, principiu consacrat de art. 5 al Directivei 2005/36/CE privind recunoaşterea calificărilor profesionale. Mai mult, prin efectele pe care le produce, art. 35 lit. a) din ordonanţa de urgenţă criticată aduce atingere dreptului fundamental la respectarea proprietăţii, întrucât persoana legal numită administrator sau lichidator judiciar într-o cauză, dar care ulterior, în temeiul ordonanţei de urgenţă, se află în stare de incompatibilitate astfel încât calitatea de practician în insolvenţă i se suspendă, nu îşi poate recupera sumele de bani cheltuite cu ocazia exercitării profesiei, fapt ce constituie o încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Tribunalul Vrancea – Secţia comercială şi de contencios administrativ fiscal – Judecătorul-sindic apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Temeiul juridic al adoptării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 86/2006 îl constituie prevederile art. 115 alin. (4) din Constituţie, potrivit cărora Guvernul poate emite ordonanţe de urgenţă în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, cu obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora. Prin emiterea ordonanţei în regim de urgenţă într-un domeniu ce trebuie reglementat prin lege ordinară, Guvernul nu s-a substituit Parlamentului şi nu a adus nici o vătămare principiului unicităţii autorităţii legislative supreme a statului. Aşa fiind, instanţa apreciază că nu poate fi reţinută critica referitoare la încălcarea art. 61 şi 115 din Constituţie.În ceea ce priveşte interdicţia exercitării profesiei de practician în insolvenţă la instanţele şi la parchetele de pe lângă aceste instanţe la care soţul practicianului în insolvenţă sau ruda ori afinul său până la gradul al III-lea inclusiv îndeplineşte funcţia de judecător sau procuror, este menită să înlăture orice suspiciune cu privire la actele şi faptele întreprinse de acesta, fiind impusă ca o restrângere teritorială a exercitării activităţii, aplicabilă în mod nediscriminatoriu tuturor persoanelor aflate în situaţia prevăzută de lege. Referitor la eventualele drepturi de creanţă izvorâte din cheltuielile făcute din fonduri proprii sau din drepturi de remuneraţie, pot fi soluţionate în cadrul procedurii insolvenţei de judecătorul-sindic simultan prin hotărârea de înlocuire sau, ulterior, la cererea practicianului înlocuit.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul arată că actul normativ care face obiectul controlului de constituţionalitate a fost adoptat în baza dispoziţiilor art. 115 alin. (4) din Constituţie, iar nu în temeiul legii de abilitare, care are în vedere posibilitatea emiterii de ordonanţe simple, iar nu a celor de urgenţă. Adoptarea în procedură de urgenţă a acestor măsuri legislative a fost impusă, pe de o parte, de necesitatea aplicării coerente a noilor prevederi în materia insolvenţei – Legea nr. 85/2006 şi, pe de altă parte, „de imperativul amendării reglementării profesiei de practician în noul context de liberalizare a legislaţiei comunitare în materia liberei circulaţii a serviciilor – Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene”.Contrar susţinerii părţii contestatoare, Guvernul apreciază că dispoziţiile art. 29 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2006 nu sunt de natură a aduce atingere liberului acces la o activitate economică. Astfel, participanţilor la procedura insolvenţei trebuie să li se asigure garanţia obiectivităţii celui care deţine atribuţiile manageriale şi care trebuie să găsească cele mai eficiente soluţii stării de insolvenţă.În ceea ce priveşte prevederile art. 35 lit. a) din ordonanţa de urgenţă criticată, se consideră că suspendarea calităţii de practician în insolvenţă are în vedere situaţiile expres prevăzute de art. 28 din ordonanţa de urgenţă, fiind o consecinţă firească a stării de incompatibilitate, cel în cauză redobândindu-şi dreptul de a profesa odată ce situaţia să se regularizează, conform legii.Avocatul Poporului arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale invocate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitatea îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 86/2006 privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 944 din 22 noiembrie 2006.Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 45 care consacră libertatea economică, art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 61 care vizează rolul şi structura Parlamentului, precum şi ale art. 115 privitoare la delegarea legislativă.Examinând excepţia de neconstituţionalitate sub aspectul criticilor referitoare la încălcarea prevederilor art. 115 din Constituţie, Curtea reţine că delegarea legislativă reprezintă o procedură de substituire a Guvernului în prerogativele legislative ale Parlamentului, prevederile constituţionale stabilind condiţiile în care Guvernul poate adopta ordonanţe şi ordonanţe de urgenţă, acte normative care produc aceleaşi efecte ca şi legea, în domeniile în care sunt adoptate. Delegarea legislativă, în cazul ordonanţelor de urgenţă, este dată de însuşi textul constituţional, în condiţiile respectării de către Guvern a cerinţelor prevăzute de Legea fundamentală, iar în situaţia ordonanţelor adoptate în baza unei legi de abilitare, şi prin voinţa Parlamentului.Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2006 este adoptată în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţie, cu respectarea condiţiilor referitoare la situaţia extraordinară a cărei reglementare nu poate fi amânată, la obligaţia de a motiva urgenţa măsurii, precum şi a condiţiilor prevăzute de art. 115 alin. (6). Astfel, potrivit notei de fundamentare a ordonanţei criticate, situaţia extraordinară este creată de dificultatea aplicării noilor prevederi legislative în domeniul insolvenţei – Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, în absenţa unei reglementări adaptate profesiei de practician în insolvenţă. Neconcordanţa legislativă poate constitui cauza unei practici judecătoreşti neunitare în ceea ce priveşte numirea administratorului judiciar sau lichidatorului în gestionarea situaţiei de criză a unei societăţi împotriva căreia s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei.Mai mult, în considerarea "angajamentelor asumate de autorităţile române în procesul de aderare a României la Uniunea Europeană, care implică identificarea şi eliminarea cât mai rapidă, în mod necesar, anterior aderării, a tuturor aspectelor ce constituie obstacole în calea liberei circulaţii în spaţiul comunitar a bunurilor, capitalurilor, serviciilor şi persoanelor, […] se impune, cu stringenţă, adoptarea unui act normativ, în regim de urgenţă, pentru modificarea reglementării profesiei de practician în insolvenţă".De asemenea, urgenţa este justificată şi de "necesitatea evitării creării unor blocaje la instanţele de judecată, întrucât, actualmente, judecătorii sindici nu pot numi ca administratori judiciari, respectiv lichidatori decât practicieni în insolvenţă, or această profesie nu este reglementată distinct şi adecvat, nefiind consacrată legislativ decât profesia de practician în reorganizare şi faliment".Pentru motivele expuse, nu pot fi reţinute criticile referitoare la încălcarea prevederilor art. 61 şi 115 din Constituţie.Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2006, Curtea reţine că acestea limitează, fără îndoială, posibilitatea exercitării profesiei de practician în insolvenţă la instanţele şi la parchetele de pe lângă acele instanţe la care soţul practicianului în insolvenţă sau ruda ori afinul său până la gradul al III-lea inclusiv îndeplineşte funcţia de judecător sau procuror, dar nu anihilează libertatea persoanei de a exercita activitatea economică, în condiţiile legii, aşa cum statuează, de altfel, dispoziţiile constituţionale ale art. 45. Astfel, interdicţia consacrată de textul de lege criticat are scopul de a garanta părţilor respectarea dreptului la un proces echitabil şi constituie premisa unei justiţii independente şi imparţiale.Referitor la dispoziţiile art. 35 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2006, care prevăd suspendarea calităţii de practician în insolvenţă în caz de incompatibilitate, pe durata existenţei acestei stări, Curtea constată că acestea, având semnificaţia unei sancţiuni aplicabile persoanei care nu respectă prevederile legii, respectiv ale art. 28 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă, nu sunt de natură a contraveni principiului constituţional al garantării dreptului de proprietate privată. În împrejurarea în care cauza de incompatibilitate survine după desemnarea practicianului în insolvenţă în calitatea de administrator sau lichidator judiciar, situaţia juridică a drepturilor de creanţă izvorâte, pe de o parte, din cheltuielile avansate de acesta din fonduri proprii în legătură cu exercitarea activităţii profesionale sau, pe de altă parte, din drepturile de remuneraţie a serviciului prestat poate fi soluţionată de judecătorul-sindic, la cererea practicianului, în cadrul procedurii insolvenţei.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 86/2006 privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Cascont” – S.R.L. din Focşani în Dosarul nr. 8/91/2002 al Tribunalului Vrancea – Secţia comercială şi de contencios administrativ fiscal – Judecătorul-sindic.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 septembrie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește