DECIZIE nr. 725 din 13 septembrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 81 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 81 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Antibiotice” – S.A. din Iaşi în Dosarul nr. 50/2005/COM al Tribunalului Iaşi – Judecătorul-sindic.La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei, prin consilier juridic Marius Solomia, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul autorului excepţiei de neconstituţionalitate solicită admiterea criticii, susţinând că prevederile art. 81 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 limitează dreptul creditorilor care nu se pot constitui într-un comitet de a promova în justiţie acţiunea pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor, precum şi pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale. Astfel, arată că, în temeiul dispoziţiile legale criticate, instanţa judecătorească sesizată cu o asemenea acţiune a respins cererea creditorilor, motivând lipsa calităţii lor procesuale active.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, menţionând că, în situaţia în care instanţa face o greşită aplicare a dispoziţiilor legale criticate, împotriva hotărârii pronunţate de aceasta, partea interesată poate exercita căile de atac prevăzute de lege.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 8 martie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 50/2005/COM, Tribunalul Iaşi – Judecătorul-sindic a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 81 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Antibiotice” – S.A. din Iaşi.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine că, în măsura în care dispoziţiile art. 81 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 prevăd că numai comitetul creditorilor poate introduce acţiunea pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor, atunci când administratorul judiciar sau lichidatorul nu o face, iar pentru constituirea acestui comitet se solicită un număr de trei creditori, se ajunge în situaţia ca, atunci când există doar unul sau doi creditori, aceştia să fie privaţi de posibilitatea de a exercita toate drepturile procesuale pe care legea le pune la dispoziţia părţilor implicate în procedura insolvenţei.Tribunalul Iaşi – Judecătorul-sindic apreciază că reglementarea cuprinsă în art. 81 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 nu contravine principiului consacrat de art. 21 din Constituţie, întrucât, atunci când promovează acţiunea pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor, comitetul creditorilor acţionează ca un mandatar al acestora.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că, în situaţia în care sunt prea puţini creditori pentru a se forma comitetul, acţiunea pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor poate fi introdusă şi de un singur creditor. Această interpretare se impune datorită consecinţelor deosebit de importante ale stabilirii unei astfel de răspunderi, creditorii neputând fi privaţi de avantajele creşterii masei active doar pentru că nu sunt în număr suficient pentru a se forma un comitet. Aşa fiind, Guvernul consideră neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale invocate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 81 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, text de lege care are următorul conţinut: „Comitetul creditorilor poate introduce la judecătorul-sindic o astfel de acţiune [pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor, precum şi pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale], dacă administratorul judiciar/lichidatorul nu o face.”Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 care consacră liberul acces la justiţie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 81 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate constituie o aplicare a prevederilor art. 975 din Codul civil privind acţiunea pauliană, prin care se stabileşte dreptul creditorilor de a ataca actele frauduloase încheiate de debitori în dauna lor.Potrivit dispoziţiilor art. 81 alin. (1), administratorul judiciar sau lichidatorul, după caz, are legitimare procesuală activă pentru a formula acţiunea pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor, precum şi pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale, la care se referă art. 79 şi 80 din lege. În condiţiile expres prevăzute de lege – art. 81 alin. (2), dacă aceştia nu au introdus la judecătorul-sindic o astfel de acţiune, calitatea procesuală activă este dobândită şi de comitetul creditorilor. Acesta reprezintă interesele creditorilor îndreptăţiţi să participe la procedura insolvenţei, fiind ales de adunarea creditorilor şi format din 3 sau 5 creditori dintre cei cu creanţe garantate şi cei chirografari, dintre primii 20 de creditori în ordinea valorii. Constituirea prin lege a comitetului reprezentativ justifică preocuparea legiuitorului de a reglementa în mod detaliat şi judicios toate aspectele ce ţin de procedura insolvenţei, care, de regulă, este o procedură cu caracter colectiv, implicând participarea unui număr mare de creditori care vin în concurs pentru satisfacerea propriilor creanţe. Aşadar, Curtea constată că dispoziţiile referitoare la comitetul de creditori satisfac unul dintre imperativele legii, şi anume cadrul organizat, ca modalitate de manifestare a voinţei creditorilor participanţi la procedura insolvenţei.Din enumerarea atribuţiilor stabilite prin lege, Curtea observă că acest comitet acţionează ca un mandatar al adunării creditorilor, care îndeplineşte funcţia de reprezentare a creditorilor înscrişi în tabelul definitiv de creanţe în raporturile cu administratorul judiciar sau lichidatorul. Or, în condiţiile în care în tabelul definitiv de creanţe sunt înscrişi prea puţini creditori, fapt ce împiedică formarea unui comitet, este evident că aceştia pot exercita personal toate atribuţiile pe care legea le prevede în sarcina comitetului, inclusiv aceea de a introduce la judecătorul-sindic acţiunea pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor, precum şi pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale. Oricare altă interpretare a legii ar fi de natură a crea consecinţe grave cu privire la stabilirea activului debitorului, creditorii fiind privaţi de posibilitatea recuperării integrale sau în proporţie cât mai mare a creanţelor, doar pentru că nu sunt în număr suficient pentru a forma un comitet. Prin urmare, Curtea reţine că o astfel de interpretare ar contraveni scopului declarat al legii, respectiv acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvenţă, şi ar nesocoti accesul liber la justiţie al creditorilor aflaţi într-o atare situaţie, drept în egală măsură protejat prin Constituţie.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 81 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Antibiotice” – S.A. din Iaşi în Dosarul nr. 50/2005/COM al Tribunalului Iaşi – Judecătorul-sindic.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 septembrie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu–––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește