DECIZIE nr. 725 din 1 iunie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14, art. 15, art. 16 şi art. 262 din Codul de procedură penală, precum şi a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie



Ion Predescu – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorAugustin Zegrean – judecătorMarinela Mincă – procurorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14, art. 15, art. 16 şi art. 262 din Codul de procedură penală, precum şi a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, excepţie ridicată de Gheorghe Gemănar şi Societatea Comercială „Cominco” – S.A. în Dosarul nr. 9.627/302/2008 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti – Secţia I penală.La apelul nominal lipsesc părţile.Societatea Comercială "Cominco" – S.A. a depus la dosar o cerere prin care arată că autorul excepţiei Gheorghe Gemănar a fost citat în mod greşit la sediul societăţii lor, sens în care face trimitere la o altă adresă.Faţă de cererea de mai sus, reprezentantul Ministerului Public arată că procedura de citare a fost legal îndeplinită, deoarece autorul excepţiei Gheorghe Gemănar a fost citat atât la sediul Societăţii Comerciale "Cominco" – S.A., cât şi la adresa indicată de aceasta din urmă.Curtea, deliberând, în temeiul art. 14 din Legea nr. 47/1992, constată că procedura de citare a fost legal îndeplinită, autorul excepţiei fiind citat şi la adresa indicată de Societatea Comercială „Cominco” – S.A. atât prin citaţie, cât şi prin telegramă.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 262 din Codul de procedură penală şi ca nefondată a excepţiei ce vizează celelalte prevederi.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 27 august 2009, pronunţată în Dosarul nr. 9.627/302/2008, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti – Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14, art. 15, art. 16 şi art. 262 din Codul de procedură penală, precum şi a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, excepţie ridicată de Gheorghe Gemănar şi Societatea Comercială „Cominco” – S.A. în dosarul de mai sus.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 contravin prevederilor constituţionale ale art. 115 alin. (4) şi (6) referitoare la domeniul de reglementare prin ordonanţe de urgenţă. De asemenea, prevederile art. 14 şi art. 15 din Codul de procedură penală încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 137 referitoare la Sistemul financiar şi prevederile art. 16 contravin atât art. 137, cât şi art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală, deoarece deşi repararea pagubei se face potrivit dispoziţiilor legii civile, prin plata unei despăgubiri băneşti, nu este precizat în mod expres că această reparaţie trebuie făcută numai în moneda naţională, existând situaţii când organul de urmărire penală evaluează pretinsa latură civilă într-o altă monedă, respectiv euro. Totodată, dispoziţiile art. 16 din Codul de procedură penală privează partea responsabilă civilmente de un proces echitabil, prin aceea că este introdusă forţat în cauză şi preia procesul din stadiul în care se află.De asemenea, dispoziţiile art. 262 din Codul de procedură penală înfrâng prevederile constituţionale ale art. 24 referitoare la Dreptul la apărare, deoarece garantează dreptul la apărare numai pentru învinuit, atâta vreme cât nu se mai impune audierea inculpatului după ce procurorul a pus în mişcare acţiunea penală prin rechizitoriu. În opinia sa, această posibilitate apare ca o îngrădire şi limitare a dreptului la apărare, deoarece calitatea de inculpat conferită în cadrul urmăririi penale are loc fără contactul direct şi nemijlocit cu persoana acuzată şi care află despre aceste împrejurări numai în faza procesuală a judecăţii, când este citat cu această calitate.Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti – Secţia I penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 14 cu denumirea marginală Obiectul şi exercitarea acţiunii civile, art. 15 cu denumirea marginală Constituirea ca parte civilă, art. 16 cu denumirea marginală Partea responsabilă civilmente şi art. 262 cu denumirea marginală Rezolvarea cauzelor, toate din Codul de procedură penală, precum şi dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 7 octombrie 2005, aprobată cu modificări prin Legea nr. 54/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 13 martie 2006.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 au mai fost supuse controlului său, sens în care prin Decizia nr. 297 din 23 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 18 mai 2010, şi prin Decizia nr. 647 din 28 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 569 din 20 august 2007, Curtea a respins ca nefondată o excepţie similară, statuând între altele că prin reglementarea criteriului valorii materiale a pagubei cauzate prin trimitere la moneda euro se urmăreşte acelaşi obiectiv, respectiv asigurarea rigurozităţii şi continuităţii în soluţionarea cauzelor penale, având în vedere tocmai fluctuaţiile monedei naţionale. O astfel de reglementare nu înfrânge prevederile constituţionale potrivit cărora moneda naţională a României este leul.Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziilor mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă, inclusiv în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 şi art. 15 din Codul de procedură penală.Cât priveşte critica dispoziţiilor art. 262 din Codul de procedură penală, Curtea constată că prin Decizia nr. 646 din 29 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 23 ianuarie 2006, a statuat că „nu se poate susţine că acestea aduc atingere dreptului la apărare, întrucât, în măsura în care partea interesată consideră că procurorul a pronunţat în mod discreţionar una dintre soluţiile menţionate în textul legal criticat, aceasta are posibilitatea, în cazul emiterii rechizitoriului, de a arăta judecătorului în ce constă nelegalitatea comisă, cât şi, în cazul dispunerii unei soluţii de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, pe aceea de a formula, potrivit art. 278 şi 278^1 din Codul de procedură penală, plângere contra actelor procurorului la procurorul ierarhic superior ori la instanţa de judecată, după caz.”.În sfârşit, referitor la critica dispoziţiilor art. 16 alin. 1 din Codul de procedură penală, Curtea constată că prin Decizia nr. 686 din 12 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 570 din 29 iulie 2008, a statuat că aceste prevederi nu afectează dreptul la un proces echitabil.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14, art. 15, art. 16 şi art. 262 din Codul de procedură penală, precum şi a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, excepţie ridicată de Gheorghe Gemănar şi Societatea Comercială „Cominco” – S.A. în Dosarul nr. 9.627/302/2008 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti – Secţia I penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 1 iunie 2010.PREŞEDINTE,ION PREDESCUMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru___________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește