DECIZIE nr. 724 din 24 iunie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorClaudia-Margareta Krupenschi – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor dispoziţiilor "art. 11 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004„, excepţie ridicată de Dumitru Ionescu şi Ioana Ionescu în Dosarul nr. 2.165/269/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal răspunde personal Dumitru Ionescu, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul părţii prezente pentru susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate. Acesta susţine, în esenţă, că termenul de un an, prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004 pentru introducerea unei cereri în anulare a unui act administrativ individual, ar trebui circumstanţiat în funcţie de natura dreptului pretins a fi vătămat prin acel act. Astfel, în cazul vătămării unui drept de proprietate asupra unui bun imobiliar, căruia îi corespunde un drept la acţiune imprescriptibil, acest termen de introducere a cererii în contencios administrativ ar trebuie să fie la rândul său tot imprescriptibil, întrucât vătămarea pretinsă poate apărea după o perioadă de timp mai mare de un an de la data comunicării actului respectiv sau a luării lui la cunoştinţă. Susţine, în acest sens, că este încălcat principiul egalităţii în drepturi şi solicită, în consecinţă, admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, în principal, deoarece autorul excepţiei tinde, prin criticile formulate, la modificarea textului de lege criticat, ceea ce nu aparţine competenţei Curţii Constituţionale. În subsidiar, apreciază că prevederile art. 11 din Legea nr. 554/2004 nu contravin normelor constituţionale invocate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 31 ianuarie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 2.165/269/2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "art. 11 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004„.Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Dumitru Ionescu şi Ioana Ionescu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unui recurs împotriva unei sentinţe prin care a fost respinsă ca tardiv introdusă o acţiune în anulare parţială a unui certificat de atestare a dreptului de proprietate.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din cuprinsul încheierii de sesizare şi al motivării scrise a autorilor excepţiei, se arată că dispoziţiile de lege criticate înfrâng principiul egalităţii în drepturi, garantat de art. 16 alin. (1) din Constituţie. În opinia acestora, pentru a se îndepărta pretinsa neconstituţionalitate, art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, care reglementează termenul de introducere a acţiunii în anulare a unui act administrativ, „ar trebui să prevadă ca în cazul litigiilor care privesc drepturi imprescriptibile şi termenul de atacare a actului administrativ să fie imprescriptibil”.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că prevederile art. 11 din Legea nr. 554/2004 sunt constituţionale, deoarece acestea nu conţin norme prin care s-ar crea privilegii sau discriminări, ci se aplică unitar tuturor celor aflaţi în ipoteza prevăzută de lege. Principiul egalităţii presupune un tratament juridic identic numai în situaţii egale, iar situaţiile în mod obiectiv diferite justifică, chiar din punct de vedere constituţional, un tratament juridic diferit. Astfel, subiectul de drept al actului administrativ unilateral este într-o situaţie juridică diferită faţă de terţul vătămat într-un drept al său ori interes legitim, ceea ce explică tratamentul juridic diferit aplicabil celor două categorii de subiecte de drept.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit încheierii de sesizare şi motivării autorilor, îl constituie dispoziţiile "art. 11 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004„, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, modificate şi completate prin art. I pct. 16 şi 17 din Legea nr. 262/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. În realitate, obiectul excepţiei se rezumă doar la prevederile alin. (1) şi (2) ale art. 11 din Legea nr. 554/2004, deoarece numai aceste texte au constituit temeiul legal al respingerii ca tardiv introduse a acţiunii în anulare formulate de autorii excepţiei, iar critica de neconstituţionalitate vizează doar conţinutul juridic al acestora. Prin urmare, Curtea Constituţională va examina pretinsa neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, care au următoarea redactare:"(1) Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la:a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă; … b) data comunicării refuzului nejustificat de soluţionare a cererii; … c) data expirării termenului de soluţionare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluţionare a cererii; … d) data expirării termenului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), calculat de la comunicarea actului administrativ emis în soluţionarea favorabilă a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile; … e) data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, în cazul contractelor administrative. … (2) Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoştinţă, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz." … Autorii excepţiei consideră că textele de lege menţionate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că în realitate autorii excepţiei sunt nemulţumiţi de soluţia juridică prevăzută de art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în sensul că termenul legal pentru introducerea cererilor privind anularea unui act administrativ individual ar trebui să fie diferenţiat pe criteriul prescriptibilităţii sau imprescriptibilităţii dreptului pretins a fi vătămat.Or, asemenea susţineri, care vizează, practic, modificarea unei soluţii legislative în sensul dorit de autorul excepţiei, nu pot avea caracterul unor veritabile critici de neconstituţionalitate. Totodată, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”. În consecinţă, Curtea urmează să respingă excepţia de neconstituţionalitate ca inadmisibilă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Dumitru Ionescu şi Ioana Ionescu în Dosarul nr. 2.165/269/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 iunie 2008.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Claudia-Margareta Krupenschi––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește