DECIZIE nr. 723 din 1 iunie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 33 alin. (6) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996



Ion Predescu – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorCristina Toma – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 33 alin. (6) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, excepţie ridicată de Gheorghe Cîmpeanu şi Jenica Cîmpeanu în Dosarul nr. 18.538/325/2008 al Tribunalului Timiş – Secţia civilă.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Magistratul-asistent învederează Curţii faptul că autorul excepţiei Gheorghe Cîmpeanu a depus la dosarul cauzei note scrise prin care solicită îndreptarea unei erori materiale a instanţei de judecată cu privire la obiectul excepţiei.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, întrucât aceasta nu a fost motivată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 21 mai 2009, pronunţată în Dosarul nr. 18.538/325/2008, Tribunalul Timiş – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 33 alin. (6) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, excepţie ridicată de Gheorghe Cîmpeanu şi Jenica Cîmpeanu într-o cauză civilă ce are ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate împotriva unei încheieri de carte funciară.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii arată că prevederile art. 33 alin. (6) din Legea nr. 7/1996 contravin dispoziţiilor constituţionale privind dreptul de proprietate.Tribunalul Timiş – Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate nu conţin reglementări privind dreptul Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară de a dispune exproprieri pentru cauză de utilitate publică.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că textul de lege criticat este constituţional, deoarece se limitează la a determina condiţiile obiective în care persoana interesată îşi poate exercita dreptul de a solicita oficiului teritorial de cadastru şi publicitate imobiliară rectificarea sau modificarea cărţii funciare, fără a fi contrare prevederilor din Constituţie invocate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 33 alin. (6) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 3 martie 2006, cu modificările ulterioare, având următorul conţinut: „Procedura de rectificare a înscrierilor în cartea funciară, a modificărilor şi cea de îndreptare a erorilor materiale se va stabili prin regulament aprobat de directorul general al Agenţiei Naţionale.”În ceea ce priveşte îndreptarea unei erori materiale a instanţei de judecată cu privire la obiectul excepţiei, solicitată de autorul excepţiei, Curtea arată că îndreptarea erorilor materiale nu intră în competenţa acesteia, ci în cea a instanţei de judecată în faţa căreia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 alin. (3) şi (8) privind dreptul de proprietate privată.Analizând excepţia, Curtea constată că, prin adoptarea Legii cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, sistemul de publicitate imobiliară al cărţilor funciare s-a extins la nivelul întregii ţări. Cartea funciară reprezintă un registru public, ce cuprinde evidenţa juridică integrală şi exactă a imobilelor, proprietatea persoanelor fizice şi juridice din raza lor de cuprindere. Superioritatea sistemului cărţilor funciare rezidă în faptul că acesta are în vedere apărarea intereselor proprietarilor bunurilor imobile, dar şi al terţilor, permiţând o identificare mult mai uşoară a imobilului şi având, astfel, şi efect de opozabilitate. De asemenea, este de menţionat caracterul real al evidenţei, prin care atât părţile, cât şi terţii interesaţi sunt în măsură să cunoască situaţia juridică a unui imobil în orice moment (proprietarul, sarcinile imobiliare, ipotecile, urmăririle, indisponibilizările, modalităţile de care sunt afectate dobândirea dreptului, capacitatea părţilor etc.). Publicitatea imobiliară întemeiată pe sistemul de evidenţă al cadastrului general are ca obiect înscrierea în cartea funciară a actelor şi faptelor juridice referitoare la bunurile imobile. Fiecare imobil are cartea sa funciară, în care sunt înscrise toate actele translative sau constitutive de drepturi, astfel încât se poate cunoaşte situaţia juridică a acestuia.Considerată o carte de bază a evidenţei proprietăţii, cartea funciară este, astfel, un instrument important de apărare a acesteia, cu atât mai mult cu cât în reglementarea actuală, în anumite situaţii, aceasta reprezintă un act constitutiv de drepturi.Dreptul de proprietate este cel mai complex dintre toate drepturile pe care o persoană le poate avea asupra unui bun, pentru că el oferă titularului său exerciţiul tuturor prerogativelor pe care legea le cunoaşte. De aceea, acesta reprezintă un drept fundamental absolut, prevăzut, garantat şi ocrotit de Constituţie în cuprinsul art. 44 şi 136, în limitele prevăzute de lege. Este şi motivul pentru care, atunci când legiuitorul a stabilit reglementarea prin lege organică a domeniilor de importanţă vitală pentru funcţionarea statului, a cuprins în cadrul dispoziţiilor art. 73 alin. (3) lit. m), regimul juridic general al proprietăţii şi al moştenirii. Aşa fiind, regimul cadastrului şi al publicităţii imobiliare sunt stabilite prin lege organică, respectiv Legea nr. 7/1996. În cuprinsul art. 33 din lege este prevăzută posibilitatea rectificării înscrierii sau modificării situaţiei juridice reale. Astfel, potrivit alin. (2), „prin rectificare se înţelege radierea, îndreptarea sau menţionarea înscrierii oricărei operaţiuni, susceptibilă a face obiectul unei înscrieri în cartea funciară”, iar, în conformitate cu prevederile alin. (3), „prin modificare se înţelege orice schimbare privitoare la aspecte tehnice ale imobilului, schimbare care nu afectează esenţa dreptului care poartă asupra acelui imobil”. De asemenea, potrivit alin. (5), „erorile materiale săvârşite cu prilejul înscrierilor în cartea funciară pot fi îndreptate la cerere sau din oficiu”.În cuprinsul titlului II privind publicitatea imobiliară din Legea nr. 7/1996, legiuitorul a dedicat procedurii de înscriere în cartea funciară un întreg capitol, respectiv cap. II. Potrivit principiului simetriei juridice, întrucât rectificarea poate fi majoră, reprezentând un act constitutiv de drepturi sau putând avea chiar titlu executoriu, procedura de rectificare a înscrierilor în cartea funciară trebuie instituită printr-o normă legală egală ca forţă juridică cu cea prin care s-a reglementat procedura de înscriere în cartea funciară, respectiv prin lege organică. Or, potrivit art. 33 alin. (6) din Legea nr. 7/1996, „procedura de rectificare a înscrierilor în cartea funciară, a modificărilor şi cea de îndreptare a erorilor materiale se va stabili prin regulament aprobat de directorul general al Agenţiei Naţionale”. Cum textul de lege criticat prevede că procedura de rectificare să fie stabilită printr-o normă cu o putere juridică inferioară legii organice, respectiv prin regulament aprobat de directorul general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, ne aflăm în prezenţa unei încălcări a dispoziţiilor constituţionale ale art. 73 alin. (3) lit. m), care prevăd obligativitatea reglementării prin lege organică a regimului juridic general al proprietăţii, precum şi ale art. 1 alin. (4) privind separarea puterilor în stat.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Admite excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 33 alin. (6) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, excepţie ridicată de Gheorghe Cîmpeanu şi Jenica Cîmpeanu în Dosarul nr. 18.538/325/2008 al Tribunalului Timiş – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.Pronunţată în şedinţa publică din data de 1 iunie 2010.PREŞEDINTE,ION PREDESCUMagistrat-asistent,Cristina Toma–––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește