DECIZIE nr. 722 din 24 octombrie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 pct. 2 din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorIon Tiucă – procurorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 pct. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Voicu Zdrenghea în Dosarul nr. 21.612/3/2005 (nr. vechi 3.213/2005) al Tribunalului Bucureşti – Secţia a V-a civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 4 aprilie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 21.612/3/2005 (nr. vechi 3.213/2005), Tribunalul Bucureşti – Secţia a V-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 pct. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Voicu Zdrenghea în dosarul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în evacuare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că, potrivit noilor reglementări procesual civile, recursurile au reintrat în competenţa curţilor de apel, deşi instanţa supremă de casaţiune şi singura în măsură să exercite controlul judiciar referitor la conformitatea cu legea a hotărârilor instanţelor inferioare este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Or, în aceste împrejurări, în vădită contradicţie cu prevederile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei, se atribuie curţilor de apel competenţa de a asigura interpretarea unitară a legii la nivel naţional, fără ca hotărârile pronunţate în recurs să aibă forţa unei interpretări oficiale erga omnes.Tribunalul Bucureşti – Secţia a V-a civilă opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prin stabilirea tribunalului ca instanţă competentă să soluţioneze apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii în primă instanţă nu se aduce atingere prevederilor art. 126 alin. (1) şi (3) din Constituţie. De asemenea, actuala formulare a art. 2 pct. 2 din Codul de procedură civilă a fost introdusă prin Legea nr. 219/2005, şi nu prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000, aşa cum susţine autorul excepţiei, şi, prin urmare, nu se poate concluziona că au fost încălcate dispoziţiile alin. (2) ale art. 126 din acelaşi text constituţional invocat.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate sunt norme de procedură care stabilesc categoriile de hotărâri judecătoreşti ce pot fi supuse apelului în cadrul procesului civil şi, pe cale de consecinţă, reglementarea de către legiuitor, în limitele competenţei ce i-a fost conferită prin instituirea unei anumite proceduri, nu constituie o restrângere a exerciţiului unor drepturi, ci numai o modalitate eficientă de a asigura liberul acces la justiţie.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale referitoare la stabilirea competenţei tribunalului de a judeca, ca instanţă de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii în primă instanţă nu aduc atingere principiului constituţional potrivit căruia justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.De asemenea, nu poate fi reţinută nici încălcarea art. 126 alin. (3) din Constituţie, întrucât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie îşi va putea exercita atribuţia de asigurare a interpretării şi aplicării unitare a legii în condiţiile şi limitele prevăzute de reglementările legale în vigoare.Mai mult, dispoziţiile art. 2 pct. 2 din Codul de procedură civilă reprezintă norme de procedură a căror reglementare este, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, de competenţa exclusivă a legiuitorului.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2 pct. 2 din Codul de procedură civilă, cu următorul conţinut:"Tribunalul judecă: […]2. ca instanţe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii în primă instanţă."Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 126 alin. (1), (2) şi (3) referitoare la realizarea justiţiei, competenţa instanţelor judecătoreşti, precum şi la interpretarea şi aplicarea unitară a legii.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 2 pct. 2 din Codul de procedură civilă prevăd că tribunalul judecă, ca instanţă de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii în primă instanţă.După cum se poate lesne observa, prevederile legale criticate nu conţin nicio dispoziţie de natură a aduce atingere dispoziţiilor constituţionale invocate. Astfel, din reglementarea dedusă controlului nu se poate deduce ideea că tribunalul, competent să soluţioneze apelul, nu este o instanţă judecătorească care să nu se înscrie pe linia exigenţelor dispuse în art. 126 alin. (1) din Legea fundamentală. De asemenea, prin judecarea apelului de către tribunal nu se eludează competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de a asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii, recursul în interesul legii fiind o instituţie care se deosebeşte fundamental de calea ordinară de atac a recursului.În sfârşit, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, iar căile de atac pot fi exercitate numai în condiţiile stabilite de aceasta şi ca atare legiuitorul este suveran în adoptarea regulilor de procedură, însă, evident, respectând şi celelalte principii şi dispoziţii constituţionale.Curtea mai constată că dispoziţiile art. 2 pct. 2 din Codul de procedură civilă au mai fost supuse controlului de contencios constituţional, prin Decizia nr. 129 din 21 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 295 din 3 aprilie 2006, potrivit căreia a fost respinsă ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate pentru considerentele acolo arătate.Întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii, cele statuate prin decizia menţionată îşi păstrează valabilitatea.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 pct. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Voicu Zdrenghea în Dosarul nr. 21.612/3/2005 (nr. vechi 3.213/2005) al Tribunalului Bucureşti – Secţia a V-a civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 octombrie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește