DECIZIE nr. 72 din 8 februarie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IX pct. 5 din Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi a unor legi speciale



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorMarinela Mincă – procurorMarieta Safta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IX pct. 5 din Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi a unor legi speciale, ridicată de Anton Rohian în Dosarul nr. 4.280/2004 al Judecătoriei Baia Mare.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu încalcă prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 7 septembrie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 4.280/2004, Judecătoria Baia Mare a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IX pct. 5 din Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi a unor legi speciale, ridicată de Anton Rohian în dosarul menţionat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că, deşi dispoziţiile criticate "au intrat în vigoare începând cu data de 1.01.2004, acestea însă reglementează situaţii din trecut, respectiv cu privire la persoanele faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, clasarea, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, anterior datei de 1.01.2004", şi, ca urmare, "încalcă principiul neretroactivităţii legii penale […], creând o situaţie mai puţin favorabilă celor acuzaţi de săvârşirea unor infracţiuni şi care riscă să fie judecaţi după ce au fost cercetaţi de organele de urmărire penală şi s-a stabilit iniţial nevinovăţia acestora".Judecătoria Baia Mare apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că "dispoziţiile Legii nr. 281/2003 nu încalcă nici una din prevederile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului”.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că prevederile art. IX pct. 5 din Legea nr. 281/2003 nu retroactivează, întrucât acestea au început să se aplice de la data de 1 ianuarie 2004, dată ulterioară intrării în vigoare a legii, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât termenul instituit prin textul de lege criticat "nu este de natură să contravină principiului neretroactivităţii legii, finalitatea sa fiind, dimpotrivă, de a preveni eventualele abuzuri şi de a limita efectele perturbatoare asupra stabilităţii şi securităţii raporturilor juridice". Se mai arată că dispoziţiile art. IX pct. 5 din Legea nr. 281/2003 „se aplică de la data intrării lor în vigoare şi nu produc efecte retroactive”.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. IX pct. 5 din Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi a unor legi speciale, potrivit cărora „În cazul rezoluţiilor de neîncepere a urmăririi penale, al ordonanţelor ori, după caz, al rezoluţiilor de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror până la intrarea în vigoare a prezentei legi, termenul de introducere a plângerii prevăzute în art. 278^1 din Codul de procedură penală este de un an şi curge de la intrarea în vigoare a prezentei legi, dacă nu s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale”.Autorul excepţiei consideră că aceste dispoziţii legale sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2), potrivit cărora "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile".Analizând criticile formulate, Curtea constată că acestea nu pot fi reţinute, întrucât textul de lege dedus controlului nu conţine, în sine, nici o prevedere cu caracter retroactiv, acesta urmând a-şi găsi aplicarea exclusiv de la data intrării în vigoare a Legii nr. 281/2003.De altfel, deşi autorul excepţiei critică art. IX pct. 5 din Legea nr. 281/2003 în raport cu art. 15 alin. (2) din Constituţie, ceea ce îl nemulţumeşte (astfel cum rezultă din motivarea sa) este faptul că, începând cu data intrării în vigoare a dispoziţiilor art. 278^1 din Codul de procedură penală, există posibilitatea atacării cu plângere la instanţele judecătoreşti a soluţionării de neîncepere a urmăririi penale date de procuror, autorul fiind beneficiar al unei astfel de soluţii şi, deci, neinteresat să fie supusă vreunei căi de atac. Or, aceasta nu este o problemă de constituţionalitate, ci de legiferare, art. 278^1 din Codul de procedură penală, introdus prin Legea nr. 281/2003, fiind expresia voinţei legiuitorului de a reglementa prin norme de procedură penală dreptul persoanei de a se adresa instanţei de judecată competente, atunci când este nemulţumită de soluţia dată plângerii sale contra actelor procurorului. Această reglementare este în concordanţă cu principiile ce consacră liberul acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, cuprinse în art. 21 din Constituţie, respectiv în art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, fiind realizată de legiuitor în temeiul competenţei sale conferite de art. 126 alin. (2) din Constituţie.Prevederile art. IX pct. 5 din Legea nr. 281/2003, criticate în prezenta cauză, reglementează aspecte privind aplicarea art. 278^1 din Codul de procedură penală în perioada următoare intrării sale în vigoare, în concordanţă cu art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală, precum şi cu dispoziţiile art. 10-16 din Codul penal, referitoare la aplicarea legii penale în timp. Astfel, potrivit art. 11 din Codul penal, privind neretroactivitatea legii penale, „legea penală nu se aplică faptelor care, la data când au fost săvârşite, nu erau prevăzute ca infracţiuni”. Or, stabilirea prin art. IX pct. 5 din Legea nr. 281/2003 a termenului pentru introducerea plângerii împotriva rezoluţiilor de neîncepere a urmăririi penale, a ordonanţelor ori, după caz, a rezoluţiilor de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale date de procuror până la intrarea în vigoare a Legii nr. 281/2003 este determinată de succesiunea obiectivă a legilor penale în timp, respectiv de introducerea prin acest act normativ a prevederilor art. 278^1 din Codul de procedură penală. Aceste dispoziţii legale nu au semnificaţia incriminării unor fapte care, la data săvârşirii lor, nu erau prevăzute ca infracţiuni.Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IX pct. 5 din Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi a unor legi speciale, ridicată de Anton Rohian în Dosarul nr. 4.280/2004 al Judecătoriei Baia Mare.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 februarie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Marieta Safta––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește