DECIZIE nr. 72 din 5 martie 2002

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 4 alin. (1) şi (2), art. 6 alin. (4) şi art. 8 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorLucian Stangu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorIoan Vida – judecătorGabriela Ghita – procurorLaurentiu Cristescu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 4 alin. (1) şi (2), art. 6 alin. (4) şi art. 8 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Marc” – S.R.L. din Craiova în Dosarul nr. 3.037/(COM)/2001, aflat pe rolul Tribunalului Dolj Secţia comercială şi de contencios administrativ.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 26 februarie 2002 şi au fost consemnate în încheierea din acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 5 martie 2002.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 26 octombrie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 3.037/(COM)/2001, Tribunalul Dolj – Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 4 alin. (1) şi (2), art. 6 alin. (4) şi art. 8 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Marc” – S.R.L. din Craiova.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile art. 1 şi ale art. 8 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 încalcă prevederile art. 20 din Constituţie cu raportare la art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care statuează dreptul la o judecata echitabila. Încălcarea consta în aceea ca dispoziţiile legale criticate permit emiterea ordonanţei cu somaţia de plată chiar şi pe baza unor înscrisuri sub simpla semnatura a părţilor, fără ştampila societăţii semnatare, prevăd actualizarea cu rata inflaţiei a sumei datorate, împreună cu dobânzile, majorările sau penalităţile, şi depunerea acţiunii de anulare a ordonanţei la instanţa la care funcţionează judecătorul care a emis ordonanţa. În legătură cu dispoziţiile art. 4 alin. (1) şi (2) şi ale art. 6 alin. (4) din aceeaşi ordonanţa autorul excepţiei considera ca acestea încalcă prevederile art. 24 din Constituţie, întrucât posibilitatea soluţionării cererii fără citarea părţilor şi comunicarea către debitor a actelor depuse de creditor doar o dată cu ordonanţa emisă împiedica exercitarea dreptului la apărare.Tribunalul Dolj – Secţia comercială şi de contencios administrativ, exprimandu-şi opinia, apreciază ca excepţia ridicată nu este intemeiata, iar dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. În acest sens se arata ca: "art. 20 din Constituţie face referire la drepturile şi libertăţile cetăţeanului (persoana fizica) şi nu la drepturile şi libertăţile societăţilor comerciale (persoane juridice)"; lipsa ştampilei nu inlatura credibilitatea actului, legea cerând ca înscrisul să fie insusit de părţi prin semnatura; actualizarea creanţei cu rata inflaţiei compensează devalorizarea în timp a monedei naţionale, iar dobânzile, majorările sau penalităţile "reprezintă sancţiuni pentru partea care nu-şi onorează obligaţiile contractuale"; întreaga procedura instituită prin Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 are ca scop asigurarea recuperării creanţelor cu celeritate; soluţionarea unor litigii fără citarea părţilor este permisă şi în alte situaţii, cum este şi ordonanţa preşedinţială reglementată de art. 581 din Codul de procedură civilă; chiar dacă actele depuse de creditor se comunică doar o dată cu ordonanţa, debitorul poate exercita dreptul la apărare în cadrul acţiunii de anulare; depunerea acţiunii de anulare la aceeaşi instanţa nu înseamnă ca aceasta poate fi soluţionată de acelaşi judecător care a emis ordonanţa, o asemenea posibilitate putând fi evitata prin aplicarea dispoziţiilor procedurale referitoare la incompatibilitate, abţinere sau recuzare.Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază ca excepţia ridicată este nefondata pentru următoarele considerente: Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 instituie o procedură specială în scopul simplificarii şi asigurării celeritatii executării unor creanţe certe, lichide şi exigibile, legiuitorul fiind îndreptăţit, potrivit prevederilor art. 125 alin. (3) din Constituţie, sa stabilească o astfel de procedura; actualizarea creanţelor în raport cu rata inflaţiei este determinata de devalorizarea continua a monedei naţionale; „art. 20 din Constituţie face referire la drepturile şi libertăţile cetăţenilor privite ca persoane fizice”; lipsa ştampilei nu diminuează credibilitatea actului; dispoziţiile referitoare la soluţionarea cererii au acelaşi regim juridic ca şi cele ale art. 581 alin. 3 din Codul de procedură civilă; depunerea acţiunii de anulare la aceeaşi instanţa nu presupune soluţionarea ei de acelaşi judecător.Guvernul considera ca excepţia nu este intemeiata, întrucât: "scopul ordonanţei este de a simplifica demersul jurisdicţional şi de a asigura celeritatea soluţionării litigiilor comerciale"; pentru obligaţia de plată este suficient să fie asumată în mod valabil printr-un înscris "insusit de părţi prin semnatura ori în alt mod admis de lege"; numai o plata facuta cu actualizarea datoriei în raport cu rata inflaţiei "poate fi apreciată ca acoperind integral paguba suferită"; cererea poate fi soluţionată şi fără citarea părţilor "când actele depuse în cauza sunt pe deplin edificatoare", procedura similară cu cea a ordonanţei preşedinţiale; legiuitorul este îndreptăţit sa reglementeze o asemenea procedura în temeiul art. 125 alin. (3) din Constituţie; obligaţia instanţei de a comunică debitorului toate actele depuse de creditor "este o prevedere care asigura exercitarea dreptului la apărare a debitorului, în mod concret prin introducerea acţiunii în anulare împotriva ordonanţei prin care este somat să facă plata"; posibilitatea ca acţiunea în anulare să fie soluţionată de acelaşi judecător care a emis ordonanţa este înlăturată prin aplicarea dispoziţiilor art. 25 şi următoarele din Codul de procedură civilă.Preşedintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie următoarele dispoziţii din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001:– Art. 1: "(1) Procedura somaţiei de plată se desfăşoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, insusit de părţi prin semnatura ori în alt mod admis de lege şi care atesta drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestaţii.(2) Suma ce reprezintă obligaţia prevăzută la alin. (1), precum şi dobânzile, majorările sau penalităţile datorate potrivit legii se actualizează în raport cu rata inflaţiei aplicabilă la data plăţii efective."; … – Art. 4: "(1) Judecătorul poate proceda, fără citarea părţilor, la examinarea cererii şi a înscrisurilor depuse în susţinerea acesteia.(2) Când considera necesar pentru soluţionarea cererii, judecătorul poate, potrivit dispoziţiilor Codului de procedura civilă referitoare la citarea în pricinile urgente, sa citeze părţile pentru explicaţii şi lămuriri, precum şi pentru a stărui în efectuarea plăţii sumei datorate de debitor ori pentru înţelegerea părţilor asupra modalitatii de plată."; … – Art. 6 alin. (4): "Ordonanţa se va inmana părţii prezente sau se va comunică fiecărei părţi de îndată prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Totodată debitorului i se vor comunică cererea creditorului şi actele anexate la aceasta, dacă acestea nu i-au fost comunicate potrivit art. 4 alin. (3).";– Art. 8 alin. (3): "Acţiunea în anulare se depune la instanţa la care funcţionează judecătorul care a dat ordonanţa. Aceasta, dacă nu constata propria competenţa, va trimite dosarul instanţei competente potrivit alin. (2)."Autorul excepţiei arata ca prevederile criticate sunt contrare următoarelor dispoziţii constituţionale:– Art. 20: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanta cu Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele şi celelalte tratate la care România este parte.(2) Dacă exista neconcordante între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale."; … – Art. 24: "(1) Dreptul la apărare este garantat.(2) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu." … Totodată autorul excepţiei a invocat şi nerespectarea prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 31 mai 1994, potrivit cărora „Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţa independenta şi impartiala, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzatii în materie penală îndreptate împotriva sa […]”.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, cu raportare la prevederile constituţionale şi la reglementările internaţionale invocate, Curtea constata ca procedura somaţiei de plată, reglementată prin Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, este o procedură specială în materia executării creanţelor. Legiuitorul are dreptul exclusiv de a reglementa procedura de judecată conform atribuţiilor prevăzute la art. 125 alin. (3) din Constituţie, potrivit căruia „Competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege”, evident cu condiţia ca nici o norma de procedura sa nu contravina vreunei dispoziţii constituţionale.Curtea mai constata ca dispoziţiile art. 20 din Constituţie se referă la drepturile şi libertăţile cetăţenilor persoane fizice, iar nu la egalitatea persoanelor juridice.În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale Curtea constata ca acestea au în vedere "orice persoană", fără a face nici o distincţie între persoanele fizice şi cele juridice. Aceasta convenţie, fiind ratificată de România prin lege, este aplicabilă în temeiul dispoziţiilor art. 11 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora "Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern".Curtea observa totodată ca problema obligării la plata, în afară de creanta de baza şi a dobânzilor, a majorărilor sau penalitatilor, precum şi actualizarea sumelor datorate în raport cu rata inflaţiei nu au legătură cu "judecarea în mod echitabil" a cauzei şi prin urmare nu constituie o problemă de constituţionalitate. Actualizarea în raport cu rata inflaţiei a sumelor datorate se impune pentru asigurarea recuperării creanţei la valoarea ei reală. Dobânzile, majorările sau penalităţile se acordă dacă ele sunt stipulate în contract, în statut, în regulament sau în alt înscris insusit de părţi, or aceasta constituie o problemă de fapt a carei rezolvare intră în competenţa exclusiva a instanţei judecătoreşti.În ceea ce priveşte critica autorului excepţiei, potrivit căreia soluţionarea cererii pentru emiterea ordonanţei cu somaţia de plată se poate face cu sau fără citarea părţilor, conform aprecierii subiective a judecătorului, Curtea constata ca aceasta critica nu este intemeiata, deoarece dispoziţiile art. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 nu ingradesc exerciţiul dreptului la apărare consacrat de art. 24 din Constituţie.Procedura specială a ordonanţei cu somaţia de plată a fost instituită tocmai pentru asigurarea recuperării cu celeritate a creanţelor. Aceasta procedura se poate aplica numai în cazul creanţelor certe, lichide şi exigibile. Cererea pentru emiterea ordonanţei poate fi examinata de judecător fără citarea părţilor numai în situaţia când din înscrisurile depuse de creditor rezultă fără dubii existenta creanţei şi caracterul cert, lichid şi exigibil al acesteia. În caz contrar, dacă judecătorul apreciază ca sunt necesare unele lămuriri sau explicaţii suplimentare, va cita în acest scop părţile, potrivit dispoziţiilor Codului de procedura civilă referitoare la citarea în pricinile urgente.De altfel, potrivit dispoziţiilor art. 6 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, ordonanţa data de judecător „se va inmana părţii prezente sau se va comunică fiecărei părţi de îndată prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire”, iar conform art. 8 alin. (1) din aceeaşi ordonanţa, „Împotriva ordonanţei prevăzute la art. 6 alin. (2) debitorul poate formula acţiune în anulare în termen de 30 de zile de la data inmanarii sau comunicării acesteia”. În acest termen şi în tot cursul judecării acţiunii în anulare partea îşi poate pregati şi exercită apărarea, astfel încât nu se poate susţine ca dispoziţiile criticate încalcă dreptul la apărare, consacrat de art. 24 din Constituţie şi garantat pentru orice situaţie şi în tot cursul oricărui proces.Comunicarea către debitor a cererii şi a actelor depuse de creditor o dată cu ordonanţa este legată de problema soluţionării cererii cu sau fără citarea părţilor, o asemenea comunicare făcându-se numai când judecata a avut loc fără citarea părţilor, întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, „La citaţia pentru debitor se vor anexa în copie cererea creditorului şi actele depuse de acesta în susţinerea cererii”.Art. 8 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 prevede că „Acţiunea în anulare se depune la instanţa la care funcţionează judecătorul care a dat ordonanţa”, însă nici o dispoziţie nu stipulează ca aceasta acţiune ar putea fi judecata de acelaşi judecător.Curtea, în jurisprudenta sa, având a se pronunţa asupra constituţionalităţii posibilităţii de soluţionare a unor cauze fără citarea părţilor prevăzute de dispoziţiile art. 581 alin. 1 şi ale art. 582 alineatul ultim din Codul de procedură civilă, referitoare la ordonanţa preşedinţială, a statuat, prin Decizia nr. 199 din 17 octombrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 74 din 13 februarie 2001, ca "reglementarea prin aceste texte de lege a unei proceduri speciale prin care instanţa de judecată poate ordonă măsuri vremelnice în cazuri grabnice, precum şi a căilor de atac împotriva ordonanţei preşedinţiale (apel, recurs, contestaţie la executare) nu contravine în nici un mod prevederilor constituţionale…".Pentru considerentele expuse, cu majoritate de voturi, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 4 alin. (1) şi (2), art. 6 alin. (4) şi art. 8 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Marc”-S.R.L. din Craiova în Dosarul nr. 3.037/(COM)/2001 al Tribunalului Dolj – Secţia comercială şi de contencios administrativ.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 martie 2002.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Laurentiu Cristescu────────────────────

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește