DECIZIE nr. 72 din 15 aprilie 1997

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă



Ioan Muraru – preşedinteNicolae Popa – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorVictor Dan Zlatescu – judecătorRaul Petrescu – procurorConstantin Burada – magistrat-asistentPe rol, pronunţarea asupra recursului declarat de Axente Gheorghina Leona şi Popp Aurelia Maria împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 131 din 29 octombrie 1996*).––––Notă …
*) Decizia Curţii Constituţionale nr. 131 din 29 octombrie 1996 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 40 din 12 martie 1997.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 8 aprilie 1997, în lipsa părţilor cu care procedura de citare a fost legal îndeplinită, concluziile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în încheierea din aceeaşi dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 15 aprilie 1997.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Decizia nr. 131 din 29 octombrie 1996 Curtea Constituţională a respins ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă, invocată de Axente Gheorghina Leona şi Popp Aurelia Maria în Dosarul nr. 3.420/1995 al Curţii Supreme de Justiţie – Secţia civilă. În motivarea deciziei s-a reţinut ca, prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, definitivă, Curtea a constatat ca prevederile acestui articol sunt neconstituţionale în măsura în care acestea se aplică hotărârilor pronunţate înainte de 26 iulie 1993, data intrării în vigoare a Legii nr. 59/1993.Împotriva acestei decizii, Axente Gheorghina Leona şi Popp Aurelia Maria au declarat recurs, sustinand ca:– dreptul procurorului general de a introduce recurs în anulare, oricând, desfiinţează "principiul fundamental de justiţie al securităţii actului juridic";– prevederile art. 330^1 din Codul de procedură civilă creează o inegalitate evidenta între părţile din proces şi procurorul general care poate ataca cu recurs în anulare, din oficiu, fără nici o cenzura, hotărârile judecătoreşti irevocabile;– dispoziţia cuprinsă în art. 330 pct. 1 din Codul de procedură civilă, potrivit căreia procurorul general poate declara recursul în anulare "când instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti", deschide calea unor interpretări abuzive;– renationalizarea şi redistribuirea imobilelor în cercul ales al unor beneficiari, în dăuna altor cetăţeni, este expresia unui act politic, iar nu a unui act de justiţie;Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât excepţia a fost respinsă ca vadit nefondata, s-au solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca recursul este neîntemeiat, deoarece Decizia nr. 131 din 29 octombrie 1996 se fundamentează pe Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, definitivă, care, potrivit prevederilor art. 145 alin. (2) din Constituţie şi ale art. 26 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, este obligatorie. Cu privire la modificările art. 330^1 din Codul de procedură civilă, în sensul stabilirii unui termen limita pentru declararea recursului în anulare, constituie, eventual, o propunere de lege ferenda, care excede însă competentei Curţii Constituţionale.Senatul şi Camera Deputaţilor nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine:Primul motiv de recurs referitor la inexistenta unui termen pentru declararea recursului în anulare de către procurorul general este întemeiat şi urmează a fi admis. Curtea constata ca, prin Legea nr. 17 din 17 februarie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 18 februarie 1997, prevederile art. 330^1 din Codul de procedură civilă au fost modificate, instituindu-se un termen de 6 luni pentru exercitarea lui. În aceasta situaţie urmează a se admite recursul şi, în temeiul art. 25 din Legea nr. 47/1992, ţinând seama de noua redactare a art. 330^1 din Codul de procedură civilă, a se modifica decizia atacată, în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind lipsită de obiect.Cel de-al doilea motiv de recurs, prin care se susţine ca prevederile art. 330^1 din Codul de procedură civilă creează o inegalitate între părţile din proces şi procurorul general, nu este întemeiat, deoarece Ministerul Public, prin procurorul general, poate exercita recursul în anulare, dar nu în mod discretionar, ci în condiţiile legii, pentru apărarea intereselor generale. Totodată, această competenţă a procurorului general nu este de natura sa aducă atingere principiului înscris în Constituţie privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi se justifica prin interesul exclusiv public pe care îl reprezintă asigurarea realizării separaţiei puterilor, astfel încât recursul în anulare nu are în vedere interesele subiective ale părţilor, ci numai interesul general legat de exigenţele constituţionale ale regimului de separaţie între puterea legislativă şi cea judecătorească.Nici critica facuta, în sensul că dispoziţia cuprinsă în art. 330 pct. 1 din Codul de procedură civilă deschide calea unei interpretări abuzive, nu este intemeiata. Excepţia de neconstituţionalitate invocată de recurente, asa cum rezultă din încheierea de sesizare şi din notele scrise, depuse în susţinerea ei, se referă exclusiv la prevederile art. 330^1 din Codul de procedură civilă. Invocarea în recurs şi a neconstitutionalitatii art. 330 pct. 1 din Codul de procedură civilă este inadmisibila, deoarece, asa cum s-a statuat în mod constant în practica jurisdicţională a Curţii, în conformitate cu prevederile art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 23 şi următoarele din Legea nr. 47/1992, o excepţie de neconstituţionalitate nu poate fi invocată în mod direct în faţa Curţii Constituţionale, ci numai în faţa unei instanţe judecătoreşti.În fine, ultimul motiv, potrivit căruia renationalizarea şi redistribuirea imobilelor reprezintă un act politic, şi nu un act de justiţie, este neîntemeiat, întrucât nu se referă la o problemă de constituţionalitate şi deci excede competentei Curţii.Faţa de considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 25 şi ale art. 26 din Legea nr. 47/1992,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Admite recursul declarat de Axente Gheorghina Leona şi Popp Aurelia Maria şi modifica Decizia Curţii Constituţionale nr. 131 din 29 octombrie 1996, în sensul că respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă ca fiind lipsită de obiect.Definitivă.Pronunţată în şedinţa publică din 15 aprilie 1997.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN MURARUMagistrat-asistent,Constantin Burada––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește