DECIZIE nr. 719 din 24 octombrie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) şi ale art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 64/2005 pentru accelerarea procedurilor de recuperare a sumelor de bani datorate Agenţiei Domeniilor Statului de către partenerii contractuali



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorIon Tiucă – procurorClaudia-MargaretaKrupenschi – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstitu-ţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) şi ale art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 64/2005 pentru accelerarea procedurilor de recuperare a sumelor de bani datorate Agenţiei Domeniilor Statului de către partenerii contractuali, excepţie ridicată de Asociaţia Toplacer Topraisar în Dosarul nr. 31.770/2/2005 (5.166/2005) al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a V-a comercială.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin încheierea din 12 aprilie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 31.770/2/2005 (5.166/2005), Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a V-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) şi ale art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 64/2005 pentru accelerarea procedurilor de recuperare a sumelor de bani datorate Agenţiei Domeniilor Statului de către partenerii contractuali. Excepţia a fost ridicată de Asociaţia Toplacer Topraisar într-o cauză comercială având drept obiect o contestaţie la executare şi suspendarea executării până la soluţionarea acesteia.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile art. 1 alin. (2) şi ale art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 64/2005 sunt neconstituţionale în raport cu art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală, privind principiul neretroactivităţii legii civile.În opinia autorului excepţiei art. 2 din ordonanţă, potrivit căruia contractele de vânzare-cumpărare de acţiuni încheiate de Agenţia Domeniilor Statului constituie titluri executorii, precum şi art. 1 alin. (2) din aceasta, referitor la aplicarea unor dispoziţii din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului şi Agenţiei Domeniilor Statului, încalcă principiile tempus regit actum şi pacta sunt servanda. încălcarea constă în aceea că aceste texte de lege se aplică şi unor contracte încheiate în anul 2000, înainte de momentul intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă criticate, precum şi a legii de aprobare a sa. Deoarece Legea nr. 368/2005 aprobă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 64/2005 fără nicio modificare asupra aspectelor de neconstituţionalitate sesizate, autorul excepţiei apreciază că şi aceasta este neconstituţională, pentru aceleaşi raţiuni expuse mai sus.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a V-a comercială apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, având în vedere că art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 64/2005, aprobată prin Legea nr. 368/2005, nu cuprinde dispoziţii care să contravină principiului neretroactivităţii legii. Critica de neconstitu-ţionalitate vizează, în realitate, modul de aplicare a legii, aspect ce urmează a fi analizat de instanţa de judecată.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Dispoziţiile art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 64/2005 sunt de imediată aplicare şi produc efecte pentru viitor, aplicându-se tuturor actelor ce se regăsesc în ipoteza normei legale, fără a exista vreo referire în lege cu privire la aplicarea lor asupra actelor juridice încheiate înaintea intrării în vigoare a ordonanţei criticate. Totodată, pentru raţiuni specifice, legiuitorul poate institui, pentru anumite acte juridice, caracter executoriu, astfel cum a procedat şi în alte situaţii (anumite acte notariale, contracte bancare sau acte juridice încheiate de instituţii publice), fără ca această soluţie să releve vreun fine de neconstituţionalitate. în cazul de faţă, contractele de vânzare-cumpărare de acţiuni încheiate de Agenţia Domeniilor Statului au un rol important pentru diminuarea participării statului la viaţa economică şi sporirea rolului capitalului privat, cât şi pentru recuperarea de urgenţă a sumelor de bani datorate de cumpărătorii de acţiuni, sume ce se fac venit la bugetul de stat şi sunt destinate atingerii obiectivelor de interes public.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 64/2005, aprobată prin Legea nr. 368/2005, sunt constituţionale, deoarece acestea nu contravin sub niciun aspect principiului neretroactivităţii legii. Mai mult, susţinerile formulate de autorul excepţiei se referă la aplicarea în timp a legii, aspect ce nu intră în competenţa Curţii Constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit încheierii de sesizare a instanţei, îl constituie dispoziţiile art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 64/2005 pentru accelerarea procedurilor de recuperare a sumelor de bani datorate Agenţiei Domeniilor Statului de către partenerii contractuali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 574 din 4 iulie 2005, şi aprobată prin Legea nr. 368/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.140 din 16 decembrie 2005. Din notele scrise ale autorului excepţiei rezultă însă că pe lângă dispoziţiile art. 2 critica de neconstituţionalitate vizează şi pe cele ale art. 1 alin. (2) din ordonanţa menţionată, astfel că obiectul excepţiei de neconstitu-ţionalitate îl constituie în realitate prevederile art. 1 alin. (2) şi ale art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 64/2005, care au următorul conţinut:– Art. 1 alin. (2): "Dispoziţiile cap. VIII, IX şi X din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică şi Agenţiei Domeniilor Statului în calitate de instituţie implicată în procesul de privatizare.”;– Art. 2: "Contractele de vânzare-cumpărare de acţiuni încheiate de Agenţia Domeniilor Statului constituie titluri executorii."Autorul excepţiei consideră că aceste dispoziţii legale contravin principiului neretroactivităţii legii civile, statuat în art. 15 alin. (2) din Constituţie.Analizând conformitatea textelor de lege criticate cu prevederile constituţionale invocate, Curtea Constituţională constată următoarele:Autorul excepţiei susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 1 alin. (2) şi ale art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 64/2005 încalcă art. 15 alin. (2) din Constituţie, întrucât se aplică în mod retroactiv şi contractelor de privatizare şi de concesionare încheiate între Administraţia Domeniilor Statului şi Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei în anul 2000.Analizând criticile formulate, Curtea constată că aceste texte de lege nu conţin nicio referire expresă cu privire la aplicarea lor asupra actelor juridice încheiate înaintea intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă în discuţie. Reglementările legale contestate au intrat în vigoare, potrivit art. 115 alin. (5) din Constituţie, la data depunerii spre dezbatere la Camera competentă să fie sesizată şi după publicarea în Monitorul Oficial al României a actului normativ şi produc efecte pentru viitor. Ca atare, Curtea nu poate reţine nicio contradicţie între acestea şi normele constituţionale prevăzute de art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală.Totodată, Curtea observă că, în jurisprudenţa sa în materie, instanţa de contencios constituţional a reţinut în mod constant că "o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior şi nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supravieţuirea legii vechi şi să reglementeze modul de acţiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare". (Decizia nr. 291 din 1 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 18 august 2004). Tot referitor la principiul neretroactivităţii legii, Curtea Constituţională a mai arătat că „Legea nouă este însă aplicabilă de îndată tuturor situaţiilor care se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum şi tuturor efectelor produse de situaţiile juridice formate după abrogarea legii vechi”. (Decizia nr. 146 din 25 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 10 mai 2004)De altfel, Curtea observă că în realitate critica de neconstituţionalitate, constând în caracterul retroactiv al dispoziţiilor de lege, se întemeiază pe modul de interpretare şi aplicare al acestora, şi nu pe cuprinsul lor normativ. Or, interpretarea şi aplicarea reglementărilor legale în cadrul unor litigii sunt atribuţii ce revin în exclusivitate instanţelor de judecată, şi nu Curţii Constituţionale.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂîn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) şi ale art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 64/2005 pentru accelerarea procedurilor de recuperare a sumelor de bani datorate Agenţiei Domeniilor Statului de către partenerii contractuali, excepţie ridicată de Asociaţia Toplacer Topraisar în Dosarul nr. 31.770/2/2005 (5.166/2005) al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a V-a comercială.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 octombrie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Claudia-Margareta Krupenschi–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește