DECIZIE nr. 718 din 7 mai 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (2^1) şi alin. (3) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (2^1) şi alin. (3) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie ridicată de Ministerul Apărării Naţionale în Dosarul nr. 225/231/2008 al Tribunalului Vrancea – Secţia civilă.La apelul nominal răspunde partea Ecaterina Maria Ogrezeanu Ghica, reprezentată de avocatul Ana-Corina Săcrieru, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Avocatul prezent solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, susţinând că textul de lege criticat nu instituie privilegii şi nici nu aduce atingere proprietăţii publice a statului.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale în această materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 16 decembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 225/231/2008, Tribunalul Vrancea – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 3 alin. (2^1) şi alin. (3) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie ridicată de Ministerul Apărării Naţionale.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine că textele de lege criticate încalcă dispoziţiile art. 16 din Constituţie, întrucât nu fac nicio distincţie referitoare la structura de proprietate existentă la momentul deposedării. Astfel, textul nu distinge între terenuri cu destinaţie agricolă sau cele cu destinaţie forestieră, referindu-se doar la categoriile de persoane care pot beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate, respectiv membrii cooperatori sau orice persoană străină de cooperativă. Prin urmare, autorul susţine că se creează privilegii în favoarea celor care nu au deţinut în proprietate terenuri cu destinaţie agricolă, ci doar terenuri cu vegetaţie forestieră, în sensul că aceştia pot beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate asupra unor terenuri agricole – păşuni şi fâneţe. Cu alte cuvinte, prevederile art. 3 alin. (2^1) din Legea nr. 1/2000 permit persoanelor fizice să beneficieze de terenuri cu destinaţie agricolă, deşi obiectul reconstituirii dreptului de proprietate îl reprezintă terenurile cu destinaţie forestieră, în baza Legii nr. 1/2000. Însă, dacă reconstituirea nu se poate face pe vechile amplasamente, textul de lege dă posibilitatea acestor categorii de cetăţeni, spre deosebire de cei care au deţinut terenuri cu destinaţie agricolă, să opteze pentru obţinerea unor suprafeţe echivalente din fondul forestier. Aşa fiind, obiectul reconstituirii dreptului de proprietate îl vor reprezenta suprafeţe de teren cu vegetaţie forestieră aflate în proprietatea publică a statului, astfel că, prin exercitarea acestui drept, se încalcă prevederile art. 136 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia proprietatea publică aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale.Tribunalul Vrancea – Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că prin textul incriminat legiuitorul nu a creat un privilegiu în favoarea persoanelor fizice care au deţinut terenuri cu destinaţie forestieră în defavoarea persoanelor care au deţinut terenuri cu destinaţie agricolă, ci a urmărit restabilirea situaţiei anterioare aplicării Legii nr. 187/1945, având în vedere situaţia reală a terenurilor forestiere determinată de defrişările ce au intervenit pe parcursul timpului.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 3 alin. (2^1) şi alin. (3) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare, texte de lege care au următorul conţinut: „(2^1) Pentru terenurile proprietarilor deposedaţi, persoane fizice, pe care se află păşuni şi fâneţe, reconstituirea se face pentru diferenţa dintre suprafaţa de 50 ha de familie şi cea adusă în cooperativa agricolă de producţie sau preluată prin acte normative speciale ori prin orice alt mod de la membri cooperatori sau de la orice altă persoană fizică deposedată, dar nu mai mult de 100 ha de proprietar deposedat. […]În cazul în care în localitate nu există suprafeţe de teren agricol, pentru a satisface integral cererile, în condiţiile prevăzute la alin. (2), reconstituirea dreptului de proprietate se va face, la propunerea comisiei locale, din suprafeţele de teren agricol trecute în proprietatea comunei, oraşului sau municipiului, conform art. 49 din Legea nr. 18/1991, republicată, din terenul comunelor limitrofe pe raza cărora se află terenul agricol solicitat, prin transfer de anexe cu validarea comisiei judeţene, precum şi prin hotărâri judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile.”În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) care garantează egalitatea în drepturi a cetăţenilor şi în art. 136 alin. (2) referitoare la proprietate publică.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile legale criticate instituie reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor aduse în cooperativa agricolă de producţie sau preluate prin legi speciale sau în orice alt mod, în limita a 50 de hectare de familie, respectiv pentru fiecare proprietar deposedat.Această soluţie a legiuitorului nu contravine principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, dat fiind că textele de lege criticate se aplică în mod egal tuturor persoanelor care au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate în baza legilor reparatorii, fără nicio discriminare pe criterii arbitrare, inclusiv pentru cei care au formulat cereri de reconstituire în baza Legii nr. 247/2005.De altfel, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra soluţiei legislative criticate, prin raportare la dispoziţiile art. 16 şi art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, şi cu o motivare similară a excepţiei.Astfel, prin Decizia nr. 43 din 4 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 11 aprilie 2003, Curtea a statuat că este dreptul suveran al legiuitorului de a aprecia întinderea şi amploarea măsurilor pe care le stabileşte prin lege, iar sub aspectele practice pe care le-ar presupune o apreciere asupra oportunităţii vreunei măsuri reparatorii, Curtea nu numai că nu s-ar putea pronunţa, dar, în principiu, n-ar putea să completeze sau să schimbe măsuri legislative existente, devenind astfel „legislator pozitiv”.În acest sens sunt dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”, iar pe de altă parte, în temeiul art. 61 alin. (1) din Constituţie, Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a ţării.Soluţia şi considerentele pronunţate în deciziile menţionate sunt valabile şi în prezenta cauză, deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (2^1) şi alin. (3) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie ridicată de Ministerul Apărării Naţionale în Dosarul nr. 225/231/2008 al Tribunalului Vrancea – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 mai 2009.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește