DECIZIE nr. 718 din 13 septembrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 4 din Codul penal



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIuliana Nedelcu – procurorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 4 din Codul penal, excepţie ridicată de Tudor Păroiu în Dosarul nr. 4.666/36/2006 al Curţii de Apel Constanţa – Secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie şi de Ana Negruţ în Dosarul nr. 3.573/35/P/2006 al Curţii de Apel Oradea – Secţia penală şi pentru cauze cu minori.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Autorul excepţiei Ana Negruţ a depus la dosar o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător.Reprezentantul Ministerului Public se opune acordării unui nou termen de judecată.Curtea, deliberând, în temeiul art. 14 din Legea nr. 47/1992 şi al art. 156 din Codul de procedură civilă, respinge cererea formulată, deoarece de la data încheierii de sesizare a instanţei de contencios constituţional, respectiv 24 mai 2007, şi până în prezent, autorul excepţiei a avut la dispoziţie un interval de timp suficient de mare pentru a întreprinde demersurile necesare în vederea angajării unui apărător.Curtea, având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 329D/2007 şi nr. 802D/2007 au conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispoziţiile art. 164 din Codul de procedură civilă, nu se opune conexării dosarelor.Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 802D/2007 la Dosarul nr. 329D/2007, care este primul înregistrat.Cauza se află în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin încheierile din 21 februarie 2007 şi 24 mai 2007, pronunţate în dosarele nr. 4.666/36/2006 şi nr. 3.573/35/P/2006, Curtea de Apel Constanţa – Secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie şi Curtea de Apel Oradea – Secţia penală şi pentru cauze cu minori au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 215 alin. 4 din Codul penal.Excepţia a fost ridicată, în dosarele de mai sus, de Tudor Păroiu şi Ana Negruţ.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 20 referitoare la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii, art. 53 alin. (2) referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi într-o societate democratică, art. 124 alin. (2) referitoare la egalitatea, unicitatea şi imparţialitatea justiţiei, precum şi ale art. 6 şi art. 13 referitoare la Dreptul la un proces echitabil şi Dreptul la un recurs efectiv, ambele din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, şi art. 11 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, potrivit cărora "Nimeni nu poate fi întemniţat pentru singurul motiv că nu este în măsură să execute o obligaţie contractuală", deoarece dispoziţiile legale criticate instituie o sancţiune penală pentru neîndeplinirea unei obligaţii contractuale.De asemenea, unul din autori arată că, deşi a fost trimis în judecată alături de alţi coinculpaţi, numai el a fost condamnat şi, prin urmare, s-a încălcat principiul egalităţii, justiţia dovedindu-se părtinitoare. În plus, deoarece a primit o pedeapsă penală în condiţii de discriminare faţă de celelalte persoane trimise în judecată, consideră că sancţiunea aplicată nu este proporţională cu situaţia care a creat-o.Curtea de Apel Constanţa – Secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Curtea de Apel Oradea – Secţia penală şi pentru cauze cu minori opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul României consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece înşelăciunea, în oricare dintre variantele sale, este o gravă infracţiune contra patrimoniului, constând în înşelarea încrederii participanţilor la raporturile juridice patrimoniale, fapt absolut intolerabil în cadrul acestor raporturi. În toate sistemele de drept înşelăciunea sau escrocheria este o faptă incriminată şi sever sancţionată. Scopul acestor reglementări este de a asigura încrederea şi buna-credinţă pe care trebuie să se întemeieze relaţiile sociale cu caracter patrimonial, precum şi de a-i proteja pe cei ce-şi exercită cu bună-credinţă drepturile şi libertăţile economice, comerciale, inclusiv pe cele contractuale.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece această faptă nu poate fi confundată cu neexecutarea unei obligaţii contractuale. Aşa fiind, invocarea art. 11 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice nu este pertinentă.De asemenea, restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi trebuie să decurgă nemijlocit din lege. Or, în speţă, înşelăciunea, în oricare dintre variantele sale, este o gravă infracţiune contra patrimoniului, constând în înşelarea încrederii participanţilor la raporturile juridice patrimoniale, fapt absolut intolerabil în cadrul acestora. În toate sistemele de drept, înşelăciunea sau escrocheria este o faptă incriminată şi sever sancţionată.În plus, dispoziţiile legale criticate nu sunt de natură să îngrădească dreptul părţilor de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime, de a beneficia de un proces echitabil, precum şi la judecarea cauzei într-un termen rezonabil, şi se aplică tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere emise de Guvern şi de Avocatul Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 215 alin. 4 din Codul penal, care au următorul conţinut:"Emiterea unui cec asupra unei instituţii de credit sau unei persoane, ştiind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum şi fapta de a retrage, după emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul arătat în alin. 1, dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cecului, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în alin. 2."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la aceleaşi prevederi. Astfel, prin Decizia nr. 391 din 12 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 707 din 5 august 2005, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată o excepţie similară.Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, considerentele deciziei mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Distinct de aceste argumente, Curtea mai constată că o parte din critici nu constituie veritabile motive de neconstituţionalitate, ci, reprezintă nemulţumiri ale autorului excepţiei în legătură cu pedeapsa aplicată. Or, aspectele ce ţin de individualizarea pedepsei, de temeinicia şi legalitatea acesteia nu pot forma obiectul controlului exercitat de instanţa de contencios constituţional, care nu are menirea de a verifica constituţionalitatea unei hotărâri judecătoreşti, ci numai constituţionalitatea legilor, tratatelor, regulamentelor Parlamentului şi a ordonanţelor Guvernului.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 4 din Codul penal, excepţie ridicată de Tudor Păroiu în Dosarul nr. 4.666/36/2006 al Curţii de Apel Constanţa – Secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie şi de Ana Negruţ în Dosarul nr. 3.573/35/P/2006 al Curţii de Apel Oradea – Secţia penală şi pentru cauze cu minori.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 septembrie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește