DECIZIE nr. 717 din 7 mai 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (1^1) şi (1^2) din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 privind unele măsuri de urmărire a executării obligaţiilor asumate prin contractele de privatizare a societăţilor comerciale



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (1^1) şi (1^2) din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 privind unele măsuri de urmărire a executării obligaţiilor asumate prin contractele de privatizare a societăţilor comerciale, excepţie ridicată, din oficiu, de Tribunalul Comercial Mureş în Dosarul nr. 1.420/1.371/2007.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 10 noiembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 1.420/1.371/2007, Tribunalul Comercial Mureş a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 21 alin. (1^1) şi (1^2) din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 privind unele măsuri de urmărire a executării obligaţiilor asumate prin contractele de privatizare a societăţilor comerciale, excepţie ridicată din oficiu.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul apreciază că, potrivit art. 1 alin. (5) din Constituţie, „În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie”. Respectarea acestui principiu constituţional impune respectarea ierarhiei normelor juridice, condiţie fundamentală a statului de drept şi implică conformitatea normelor juridice inferioare faţă de cele superioare. Astfel, o normă de drept care reglementează controlul postprivatizare, respectiv urmărirea modului în care se execută obligaţiile contractuale izvorâte din contractele de privatizare, nu poate impune autorităţii judecătoreşti să ignore principiile libertăţii contractuale şi alte instituţii fundamentale de drept civil stabilite prin Codul civil.Dacă prevederile art. 21 alin. (1^2) din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 ar fi interpretate în sensul că sunt aplicabile nu numai litigiilor începute înainte, cât mai ales litigiilor născute după data intrării în vigoare a actului normativ, fără ca părţile să cuprindă într-un act adiţional dispoziţiile cap. IV referitoare la urmărirea modului de realizare a obligaţiilor contractuale, în conformitate cu prevederile art. III din ordonanţă, atunci aceste dispoziţii ar veni în contradicţie cu principiul legalităţii şi principiul constituţionalităţii actelor normative inferioare Constituţiei, întrucât constituie un act de dirijism contractual din partea statului, care nu a fost consimţit de părţile contractuale, contravenind principiului libertăţii contractuale. Dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 25/2002, prin articolele vizate de excepţia de neconstituţionalitate, stabilesc modul de calcul al daunelor-interese cu nerespectarea convenţiei părţilor şi cu ignorarea dispoziţiilor de drept comun privind executarea silită în natură a obligaţiilor, respectiv a celor referitoare la efectele rezoluţiunii, sunt contrare dispoziţiilor constituţionale care prevăd obligativitatea respectării Constituţiei şi a legilor, principiul universalităţii drepturilor şi libertăţilor de care trebuie să beneficieze persoanele şi libertatea comerţului.În concluzie, dispoziţiile art. 21 alin. (1^1) şi (1^2) sunt neconstituţionale, întrucât contravin principiului legalităţii, prin aceea că stabilesc o clauză penală legală în beneficiul vânzătorului, obligatorie instanţelor de judecată, dar necuprinsă în convenţia părţilor, şi instituie un regim derogatoriu de la dreptul comun în ceea ce priveşte efectele rezoluţiunii unui act juridic. Acest regim nu a fost cunoscut de părţi la data contractării, astfel că este nesocotită libertatea contractuală, ca principiu fundamental al libertăţii comerţului şi al economiei de piaţă.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 21 alin. (1^1) şi (1^2) din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 privind unele măsuri de urmărire a executării obligaţiilor asumate prin contractele de privatizare a societăţilor comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 2 februarie 2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 506/2002, cu modificările şi completările ulterioare, texte de lege care au următorul conţinut: „(1^1) În cazul desfiinţării contractului pe cale convenţională sau judiciară, pentru prejudicii cauzate Autorităţii, cumpărătorul este obligat la plata daunelor-interese constituite din:a) sumele reprezentând dobânzile şi penalităţile datorate pentru ratele scadente şi neachitate până la data desfiinţării contractului, precum şi penalităţile datorate ca urmare a neîndeplinirii celorlalte obligaţii contractuale; … b) sumele reprezentând dividendele încasate de cumpărător în perioada de valabilitate a contractului; … c) sumele prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 1.045/2001 privind recuperarea onorariilor de succes plătite consultanţilor de către Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului în cadrul Programului pentru Ajustarea Sectorului Privat (PSAL). … (1^2) Prevederile alin. (1) şi (1^1) se aplică şi proceselor în curs de judecată având ca obiect desfiinţarea contractului, începute înainte de intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe."În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5), art. 15 alin. (1) şi (2) şi art. 45 din Constituţie.Examinând excepţia, Curtea constată că asupra constituţionalităţii art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 s-a pronunţat prin numeroase decizii. Astfel, prin Decizia nr. 460 din 1 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 541 din 22 iunie 2006, Curtea a reţinut, în esenţă, următoarele: prevederile legale criticate nu contravin principiului neretroactivităţii legii, statuat de art. 15 alin. (2) din Constituţie, întrucât nu conţin nicio dispoziţie cu caracter retroactiv, urmând a-şi găsi aplicarea exclusiv de la data intrării în vigoare a Ordonanţei Guvernului nr. 25/2002; pe de altă parte, o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior şi nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să reglementeze modul de acţiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare.Analizând excepţia de neconstituţionalitate aşa cum aceasta a fost ridicată de autorul său, Curtea reţine că retroactivitatea textului de lege şi deci neconstituţionalitatea art. 21 alin. (1^1) şi (1^2) din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 sunt, în mod necesar, subsecvente admiterii caracterului novator al reglementării pe care textul o consacră. Altfel spus, numai în măsura în care anterior intrării în vigoare a textului de lege dedus controlului de constituţionalitate soluţia consacrată de acesta nu era de conceput, critica de neconstituţionalitate ar putea fi considerată ca fiind întemeiată.Or, sub acest aspect, Curtea constată că dispoziţiile criticate fac vorbire, spre exemplu, despre dobânzile şi penalităţile datorate pentru ratele scadente şi neachitate sau despre penalităţile datorate ca urmare a neîndeplinirii unor obligaţii contractuale. Aşa fiind, legiuitorul nu reglementează o soluţie legislativă inovatoare, ci consacră, pe cale legală, ceea ce contractul încheiat între părţi deja prevedea, şi anume clauza privind plata penalităţilor datorate pentru neîndeplinirea obligaţiilor asumate prin contract, în cazul desfiinţării acestuia pe cale convenţională sau judiciară, pentru prejudicii cauzate Autorităţii.În ceea ce priveşte determinarea situaţiilor juridice care rămân supuse vechii reglementări, precum şi a celor care vor fi guvernate de noua reglementare, aceasta nu constituie o problemă de constituţionalitate, ci de aplicare a legii în timp, de competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti.Referitor la critica privind încălcarea libertăţii contractuale, principiu fundamental al libertăţii comerţului şi a economiei de piaţă, Curtea constată că, prin Decizia nr. 189 din 27 aprilie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 7 iunie 2004, a constatat conformitatea dispoziţiilor art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 cu dispoziţiile art. 45 şi art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Constituţie, deoarece accesul liber al persoanei la o activitate economică este garantat, în condiţiile legii, iar statul asigură libertatea comerţului şi protecţia concurenţei loiale prin crearea unui cadru legislativ favorabil. În speţă, statul şi-a îndeplinit obligaţiile constituţionale prin adoptarea Ordonanţei Guvernului nr. 25/2002, care, aşa cum s-a reţinut în jurisprudenţa Curţii, este în acord cu principiile Legii fundamentale.Soluţia şi considerentele pronunţate în deciziile menţionate sunt valabile şi în prezenta cauză, deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (1^1) şi (1^2) din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 privind unele măsuri de urmărire a executării obligaţiilor asumate prin contractele de privatizare a societăţilor comerciale, excepţie ridicată, din oficiu, de Tribunalul Comercial Mureş în Dosarul nr. 1.420/1.371/2007.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 mai 2009.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește