DECIZIE nr. 717 din 24 octombrie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorIon Tiucă – procurorValentina Bărbăţeanu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) şi a art. 5 lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, excepţie ridicată de Mehawed Mahrous Abdel Hamid în Dosarul nr. 7.734/RF/2005 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Se prezintă domnul Dalati Bassam, interpret autorizat de limba arabă, desemnat în vederea asigurării traducerii pe parcursul soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate.Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 1.221D/2006, nr. 1.393D/2006, nr. 1.395D/2006, nr. 1.397D/2006, nr. 1.701D/2006, 1.704D/2006 şi nr. 1.988D/2006, având ca obiect aceeaşi excepţie, ridicată de Ali Abdullah Saleh şi Gabrael Deo în dosarele nr. 11.381/302/2005 (11.049/2005) şi, respectiv, nr. 12.495/302/2005 (11.921/2005) ale Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, şi de Kaiser Saad Bahat Yousif, Kalipos Favour, Imad Rifat Mohamed Salem, Adam Yagob şi Ismail Mahmoud Salem Ahmed Salem în dosarele nr. 47.521/3/RF/2005, nr. 277/3/RF/2006, nr. 47.430/3/RF/2005, 279/3/RF/2006 şi, respectiv, nr. 2.913/3/RF/2006 ale Tribunalului Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Se prezintă domnul Dalati Bassam şi doamna Elena Andrei, interpreţi autorizaţi de limba arabă şi, respectiv, engleză, desemnaţi în vederea asigurării traducerii pe parcursul soluţionării excepţiilor de neconstituţionalitate.Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea.Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 1.221D/2006, nr. 1.393D/2006, nr. 1.395D/2006, nr. 1.397D/2006, nr. 1.701D/2006, 1.704D/2006 şi nr. 1.988D/2006 la Dosarul nr. 1.190D/2006, care a fost primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta precizează că Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 a fost abrogată expres prin Legea nr. 122/2006 privind azilul în România. Arată însă că soluţia legislativă conţinută în textul ce constituie obiectul excepţiei a fost preluată de noua reglementare, la art. 26 alin. (1) şi (2). Consideră că jurisprudenţa Curţii Constituţionale cu privire la dispoziţiile art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 îşi menţine valabilitatea şi în ceea ce priveşte dispoziţiile menţionate din Legea nr. 122/2006, motiv pentru care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 122/2006.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin încheierile din 16 februarie 2006, 13 aprilie 2006, 11 mai 2006, 18 mai 2006 şi 1 iunie 2006, pronunţate de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal în dosarele nr. 7.734/RF/2005, nr. 47.521/3/RF/2005, nr. 277/3/RF/2006, nr. 47.430/3/RF/2005, nr. 279/3/RF/2006 şi nr. 2.913/3/RF/2006, şi prin încheierile din 5 mai 2006 şi 15 mai 2006, pronunţate de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti în dosarele nr. 11.381/302/2005 (11.049/2005) şi nr. 12.495/302/2005 (11.921/2005), Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1), art. 5 lit. b) şi art. 5 alin. (1) pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, republicată. Excepţiile au fost ridicate de Mehawed Mahrous Abdel Hamid, Kaiser Saad Bahat Yousif, Kalipos Favour, Imad Rifat Mohamed Salem, Adam Yagob, Ismail Mahmoud Salem Ahmed Salem, Ali Abdullah Saleh şi Gabrael Deo în cauze în materia acordării statutului de refugiat.În motivarea excepţiilor de neconstituţionalitate având un conţinut similar se susţine, în esenţă, că textele criticate din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 încalcă prevederile art. 22 alin. (2) din Constituţie şi pe cele ale art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Autorii excepţiilor critică lipsa de claritate a dispoziţiilor de lege a căror neconstituţionalitate a fost invocată. Se arată că acestea permit limitarea arbitrară a condiţiilor de acordare a protecţiei umanitare condiţionate numai la situaţiile în care riscul de tortură, pedepse sau tratamente inumane ori degradante ar surveni dintr-o temere bine întemeiată de persecuţie pentru unul din cele 5 motive ale definiţiei Convenţiei de la Geneva: rasa, religia, naţionalitatea, opiniile politice, apartenenţa la un anumit grup social.Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal şi Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti apreciază că excepţiile de neconstituţionalitate sunt neîntemeiate, dispoziţiile de lege criticate fiind suficient de clare în ceea ce priveşte stabilirea criteriilor pentru acordarea protecţiei umanitare condiţionate.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţiile de neconstituţionalitate ridicate nu sunt întemeiate. În acest sens, invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale şi convenţionale la care îşi raportează critica autorii excepţiilor.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), precum şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate îl constituie, conform încheierilor de sesizare, prevederile art. 5 alin. (1), ale art. 5 lit. b) şi ale art. 5 alin. (1) pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.136 din 1 decembrie 2004. În realitate, din cuprinsul încheierilor de sesizare rezultă că instanţele au avut în vedere acele dispoziţii din ordonanţă care, în urma republicării şi renumerotării, au devenit art. 5 pct. 2, având următorul cuprins:– Art. 5 pct. 2: "Protecţia umanitară condiţionată se poate acorda străinului care nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 2 alin. (1) şi cu privire la care există motive serioase să se creadă că, dacă va fi returnat în ţara de origine, riscă să sufere o vătămare a drepturilor sale, constând în: […]2. tortură, tratamente sau pedepse inumane ori degradante;"În opinia autorilor excepţiilor de neconstituţionalitate, aceste dispoziţii de lege contravin prevederilor art. 22 alin. (2) din Constituţie şi celor ale art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ambele referitoare la interzicerea torturii, a pedepselor şi a tratamentelor inumane ori degradante.Examinând excepţiile de neconstituţionalitate, Curtea constată că, ulterior sesizării sale cu soluţionarea acestora, a intrat în vigoare Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006. Potrivit art. 152 alin. (2) din legea menţionată, la aceeaşi dată a fost abrogată Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România.Textul din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000, criticat de autorii excepţiilor, reglementa condiţiile de acordare a protecţiei umanitare condiţionate. Art. 26 din Legea nr. 122/2006 preia esenţa conţinutului normativ al art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000. Astfel, art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din lege prevede o formă de protecţie a străinilor şi apatrizilor denumită protecţie subsidiară. Redactarea acestui articol este următoarea:– Art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 – "Protecţia subsidiară: (1) Protecţia subsidiară se poate acorda cetăţeanului străin sau apatridului care nu îndeplineşte condiţiile pentru recunoaşterea statutului de refugiat şi cu privire la care există motive temeinice să se creadă că, în cazul returnării în ţara de origine, respectiv în ţara în care îşi avea reşedinţa obişnuită, va fi expus unui risc serios, în sensul prevederilor alin. (2), şi care nu poate sau, datorită acestui risc, nu doreşte protecţia acelei ţări.(2) Prin risc serios, în sensul alin. (1), se înţelege: […] … 2. tortură, tratamente sau pedepse inumane ori degradante;"Textul art. 26 din Legea nr. 122/2006 nu oferă o nouă soluţie legislativă, întrucât din examinarea comparativă a celor două texte normative se observă că, atât în cazul protecţiei umanitare condiţionate, reglementată de art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000, cât şi în cazul protecţiei subsidiare prevăzute de art. 26 din Legea nr. 122/2006, condiţiile ce trebuie îndeplinite de străin sau apatrid sunt identice.Prin urmare, Curtea urmează să ia în discuţie, ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România.Ţinând cont de identitatea de principiu a conţinutului textului criticat de autorii excepţiilor şi cel amintit din Legea nr. 122/2006, precum şi având în vedere că prevederile art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 au format, în repetate rânduri, obiect al controlului de constituţionalitate, se impune menţinerea jurisprudenţei Curţii Constituţionale. Aceasta, deoarece argumentele şi soluţiile pronunţate în deciziile referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 îşi menţin valabilitatea şi în cauzele de faţă. În acest sens, pot fi menţionate, cu titlu de exemplu, Decizia nr. 288 din 28 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 348 din 18 aprilie 2006, şi Decizia nr. 468 din 6 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 26 iunie 2006.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicată de Mehawed Mahrous Abdel Hamid, Kaiser Saad Bahat Yousif, Kalipos Favour, Imad Rifat Mohamed Salem, Adam Yagob şi Ismail Mahmoud Salem Ahmed Salem în dosarele nr. 7.734/RF/2005, nr. 47.521/3/RF/2005, nr. 277/3/RF/2006, nr. 47.430/3/RF/2005, nr. 279/3/RF/2006 şi nr. 2.913/3/RF/2006 ale Tribunalului Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal, şi de Ali Abdullah Saleh şi Gabrael Deo în dosarele nr. 11.381/302/2005 (11.049/2005) şi, respectiv, nr. 12.495/302/2005 (11.921/2005) ale Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 octombrie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește