DECIZIE nr. 717 din 13 septembrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 1-3 din Codul penal



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIuliana Nedelcu – procurorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 1-3 din Codul penal, excepţie ridicată de Ionel Neagu în Dosarul nr. 4.454/44/2006 şi de Mircica Bădin în Dosarul nr. 4.687/44/2006 ale Curţii de Apel Galaţi – Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 328D/2007 şi nr. 812D/2007 au conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispoziţiile art. 164 din Codul de procedură civilă, nu se opune conexării dosarelor.Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 812D/2007 la Dosarul nr. 328D/2007, care este primul înregistrat.Cauza se află în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.După închiderea dezbaterilor s-a prezentat partea Adrian Achemfiev care depune note scrise.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin încheierile din 27 februarie 2007 şi 19 aprilie 2007, pronunţate în dosarele nr. 4.454/44/2006 şi nr. 4.687/44/2006, Curtea de Apel Galaţi – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 215 alin. 1 şi 3 din Codul penal şi, respectiv, art. 215 alin. 1, 2 şi 3 din Codul penal.Excepţia a fost ridicată, în dosarele de mai sus, de Ionel Neagu şi Mircica Bădin.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 11 referitoare la dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie, ale art. 45 referitoare la libertatea economică, ale art. 135 alin. (2) lit. a) referitoare la libertatea comerţului, precum şi ale art. 1 din Protocolul nr. 4 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la interzicerea privării de libertate pentru datorii, deoarece instituie o sancţiune penală în condiţiile în care derularea contractuală sau neîndeplinirea unei obligaţii contractuale nu pot fi sancţionate decât prin aplicarea unei pedepse civile. Astfel, se ajunge la concluzia incriminării unei persoane pentru simplul fapt că a reziliat un contract.Curtea de Apel Galaţi – Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul României consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece, dimpotrivă, prin textul de lege criticat nu se încalcă dispoziţiile constituţionale invocate, ci se dă expresie prevederilor referitoare la libertatea comerţului şi libertatea economică, sancţionându-se penal faptele prin care se aduce atingere acestor principii.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece în toate sistemele de drept înşelăciunea sau escrocheria este o faptă incriminată şi sever sancţionată. Prin urmare, având în vedere conţinutul infracţiunii, această faptă nu poate fi confundată cu neexecutarea unei obligaţii contractuale. Aşa fiind, invocarea art. 1 din Protocolul nr. 4 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu este pertinentă.De asemenea, dispoziţiile legale criticate care reglementează infracţiunea de înşelăciune nu numai că nu aduc atingere libertăţii economice, ci, dimpotrivă, asigură exercitarea liberei iniţiative în condiţiile legii, scopul acestora fiind acela de a-i proteja pe cei ce îşi exercită cu bună-credinţă drepturile şi libertăţile economice, comerciale, inclusiv pe cele contractuale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere emise de Guvern şi de Avocatul Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 215 alin. 1-3 din Codul penal, care au următorul conţinut:"Inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 12 ani.Înşelăciunea săvârşită prin folosire de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.Inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârşită în aşa fel încât, fără această eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, după distincţiile acolo arătate."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la aceleaşi prevederi. Astfel, prin Decizia nr. 391 din 12 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 707 din 5 august 2005, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată o excepţie similară.Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, considerentele deciziei mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 1-3 din Codul penal, excepţie ridicată de Ionel Neagu în Dosarul nr. 4.454/44/2006 şi de Mircica Bădin în Dosarul nr. 4.687/44/2006 ale Curţii de Apel Galaţi – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 septembrie 2007.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește