DECIZIE nr. 716 din 19 decembrie 1997

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a art. 330, art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3 şi a art. 330^4 din Codul de procedură civilă



Ioan Muraru – preşedinteCostica Bulai – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorVictor Dan Zlatescu – judecătorPaula C. Pantea – procurorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol, pronunţarea asupra recursului declarat de Constantinescu Nicoleta împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 56 din 20 martie 1997*)––––Notă …
*) Decizia Curţii Constituţionale nr. 56 din 20 martie 1997 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 306 din 11 noiembrie 1997. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 19 decembrie 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public şi în lipsa părţilor legal citate, şi au fost consemnate în încheierea din aceeaşi dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 16 decembrie şi apoi pentru data de 19 decembrie 1997.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Curtea Suprema de Justiţie – Secţia civilă, prin Încheierea din 17 ianuarie 1997, pronunţată în Dosarul nr. 2.219/1995 al acestei instanţe, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3 şi a art. 330^4 din Codul de procedură civilă, ridicată de Constantinescu Nicoleta şi Frunza Mihai Remus.Prin Decizia nr. 56 din 20 martie 1997, Curtea Constituţională a respins, ca vadit nefondata, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330, art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3 şi ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă. Aceasta soluţie s-a întemeiat pe jurisprudenta Curţii, care s-a pronunţat asupra dispoziţiilor legale, atacate prin decizii definitive şi obligatorii.Împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 56 din 20 martie 1997, Constantinescu Nicoleta a declarat recurs, în termen legal, cu motivarea ca decizia recurată nu rezolva problemele juridice privind drepturile proprietarilor asupra imobilelor, iar menţinerea în continuare a recursului în anulare la dispoziţia numai a procurorului încalcă principiile egalităţii părţilor.Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât excepţia a fost respinsă ca vadit nefondata, s-au solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca recursul este neîntemeiat, avându-se în vedere soluţiile de principiu statuate prin decizii definitive şi obligatorii ale Curţii Constituţionale.Camera Deputaţilor şi Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, concluziile reprezentantului Ministerului Public, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330, art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3 şi ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, constata următoarele:Susţinerile recurentei, potrivit cărora, prin decizia recurată, nu se rezolva problemele juridice privind drepturile proprietarilor asupra imobilelor, nu pot fi primite, întrucât, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională se pronunţa numai asupra problemelor de drept, problemele privind rezolvarea situaţiei juridice a imobilelor revendicate fiind de competenţa exclusiva a instanţelor judecătoreşti.Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, care vizează poziţia privilegiată a procurorului general în ceea ce priveşte declararea recursului în anulare, în raport cu celelalte părţi, acesta este neîntemeiat şi urmează a fi respins.Potrivit art. 128 din Constituţie, exercitarea căilor de atac se poate realiza în condiţiile prevăzute de lege. O asemenea lege este Codul de procedură civilă şi nici o dispoziţie constituţională nu limitează dreptul legiuitorului la o anumită reglementare a unei cai de atac, cu condiţia de a nu aduce atingere altor texte constituţionale. Cat priveşte dreptul exclusiv al procurorului general de a declara recurs în anulare, trebuie avute în vedere dispoziţiile art. 130 din Constituţie, care prevăd ca Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi apara ordinea de drept.Cele doua situaţii prevăzute la art. 330 din Codul de procedură civilă releva tocmai apărarea acestor valori fundamentale ale statului de drept.Rezultă ca, departe de a constitui un privilegiu, recursul în anulare reprezintă o modalitate legală de reparare a unor grave erori judiciare, ce se realizează printr-o autoritate publică abilitata constituţional în acest sens. Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 şi al art. 26 din Legea nr. 47/1992,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge recursul declarat de Constantinescu Nicoleta împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 56 din 20 martie 1997.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN MURARUMagistrat-asistent,Maria Bratu––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește