DECIZIE nr. 715 din 24 octombrie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 133 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorIon Tiucă – procurorIngrid Alina Tudora – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 133 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Cominco” – S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 11.892/3/2006 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VI-a comercială.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza este în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 7 aprilie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 11.892/3/2006, Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 133 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale.Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Cominco" – S.A. din Bucureşti cu ocazia soluţionării unei cauze comerciale având ca obiect anularea unei hotărâri a adunării generale a acţionarilor.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prin dispoziţiile de lege criticate se încalcă dreptul de proprietate al acţionarilor majoritari, în condiţiile în care, prin admiterea cererilor de suspendare a executării unor hotărâri A.G.A., luate în condiţiile legale de cvorum, se suspendă efectele unor hotărâri legale, fără ca acţionarii minoritari să achite o cauţiune. Aşa fiind, datorită împrejurării că nu s-a prevăzut obligativitatea achitării unei cauţiuni de către partea care solicită suspendarea efectelor unei hotărâri, s-a deschis calea exercitării cu rea-credinţă a acestei căi procesuale.Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI-a comercială apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că dispoziţiile art. 133 din Legea nr. 31/1990 nu aduc atingere principiului constituţional referitor la protecţia şi garantarea proprietăţii, întrucât neobligativitatea cauţiunii nu afectează dreptul de proprietate asupra acţiunilor, exercitarea cu rea-credinţă a drepturilor procesuale putând fi sancţionată în temeiul art. 723 alin. 2 din Codul de procedură civilă.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că dispoziţiile art. 133 din Legea nr. 31/1990 nu contravin prevederilor art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, întrucât reglementarea criticată protejează dreptul de proprietate al acţionarilor care se consideră vătămaţi, iar posibilitatea instanţei judecătoreşti de a suspenda hotărârea adunării generale nu este destinată a proteja numai interesele reclamanţilor, ci şi ale societăţii comerciale şi ale terţilor.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, şi anume Decizia nr. 209/2005 şi Decizia nr. 488/2005, prin care s-a statuat că dispoziţiile art. 133 din Legea nr. 31/1990 nu contravin prevederilor art. 44 alin. (1) şi alin. (2) teza întâi din Legea fundamentală.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 133 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, dispoziţii care au următorul conţinut:– Art. 133: "(1) Odată cu intentarea acţiunii în anulare, reclamantul poate cere instanţei, pe cale de ordonanţă preşedinţială, suspendarea executării hotărârii atacate.(2) Preşedintele, încuviinţând suspendarea, poate obliga pe reclamant la o cauţiune. … (3) Împotriva ordonanţei de suspendare se poate face recurs în termen de 5 zile de la pronunţare." … Autorul excepţiei consideră că dispoziţiile de lege menţionate contravin prevederilor constituţionale ale art. 44 alin. (1) privind garantarea dreptului de proprietate şi a creanţelor asupra statului şi alin. (2) teza întâi privind garantarea şi ocrotirea în mod egal de lege a proprietăţii private.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 133 din Legea nr. 31/1990 au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi prevederi din Legea fundamentală invocate şi în cauza de faţă.Astfel, prin Decizia nr. 488 din 29 septembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.000 din 10 noiembrie 2005, Curtea a constatat că dispoziţiile de lege criticate sunt norme de procedură a căror stabilire este, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, de competenţa autorităţii legiuitoare. De asemenea, Curtea a observat că reglementarea criticată permite instanţei de judecată ca, ţinând seama de circumstanţele cauzei, să aprecieze asupra caracterului eventual şicanatoriu al cererii de suspendare a hotărârii adunării generale a acţionarilor contestate şi să stabilească o cauţiune de natură să descurajeze cererile nefundamentate sau exercitarea cu rea-credinţă a drepturilor procesuale.Prin aceeaşi decizie, Curtea a reţinut că depunerea cauţiunii constituie o garanţie, în sensul că, în urma respingerii acţiunii în anulare a hotărârilor luate de adunarea generală a acţionarilor, partea interesată va putea cere şi obţine despăgubiri pentru pagubele suferite datorită întârzierii executării hotărârii respective.În consecinţă, Curtea a statuat că dispoziţiile de lege criticate nu sunt contrare prevederilor art. 44 alin. (1) şi alin. (2) teza întâi din Constituţie.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, argumentarea şi soluţia reţinute în decizia de mai sus îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 133 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Cominco” – S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 11.892/3/2006 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VI-a comercială.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 octombrie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Ingrid Alina Tudora––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește