DECIZIE nr. 715 din 17 iunie 2008

referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 35 şi art. 83 alin. 2 din Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice



Ioan Vida – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIuliana Nedelcu – procurorMihaela Ionescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 35 şi art. 83 alin. 2 din Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, excepţie ridicată de Dorin Eliodor Păun în Dosarul nr. 25.204/3/2007 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia I-a penală.La apelul nominal răspunde apărătorul autorului excepţiei, Adrian Geavid Ibraim, cu împuternicire la dosar, lipsă fiind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, apărătorul părţii prezente solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, reiterând motivele cuprinse în notele scrise depuse la dosarul cauzei.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 6 martie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 25.204/3/2007, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia I-a penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 35 şi art. 83 alin. 2 din Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice.Excepţia a fost ridicată de Dorin Eliodor Păun într-o cauză privind recursul declarat de acesta, Societatea Comercială "Pavone Pourfumi Internaţional" – S.R.L., Lancome Parfums Et Beaute amp;Cie, L'Oreal Societe Anonyme, G.A. Modefine S.A. împotriva sentinţei penale nr. 1.600 din 23 noiembrie 2007, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia I-a Penală în Dosarul nr. 25.204/3/2007, prin care au fost respinse plângerile formulate de recurenţi împotriva Ordonanţei nr. 515/P/2006 din 10 mai 2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului Dorin Eliodor Păun pentru infracţiunea prevăzută de art. 83 alin. 2 coroborat cu art. 35 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 84/1998, deoarece fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni; încetarea urmăririi penale faţă de Dorin Eliodor Păun pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 83 alin. 2 coroborat cu art. 35 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 84/1998, deoarece a lipsit împuternicirea reprezentantului titularului mărcii, compania GA Modefine SA; neînceperea urmăririi penale faţă de Dorin Eliodor Păun sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 5 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale, modificată şi completată prin Legea nr. 298/2001, şi art. 86 din Legea nr. 84/1998, deoarece nu au fost întrunite elementele constitutive ale infracţiunii. Totodată, prin aceeaşi ordonanţă a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, s-a dispus şi confiscarea anumitor produse puse în circulaţie de Dorin Eliodor Păun şi restituirea altora.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din cuprinsul motivelor de recurs şi al notelor scrise, autorul acesteia susţine că modalitatea în care este definită infracţiunea de contrafacere de marcă încalcă principiul constituţional al libertăţii economice a persoanelor, restricţionează libertatea concurenţială de piaţă şi contravine principiului asigurării de către statul român a libertăţii comerţului. În acest sens, motivează excepţia de neconstituţionalitate prin argumente care privesc situaţia de fapt în dosarul instanţei de judecată, arătând că operaţiunile comerciale efectuate de acesta constituie un "import paralel", nesancţionat de legislaţia comunitară. Totodată, consideră că textele de lege criticate încalcă principiul liberului acces al mărfurilor reţinut de Tratatele Uniunii Europene şi de Regulamentul Consiliului nr. 3.295/1994, fiind astfel contrare art. 148 din Constituţie.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia I-a Penală apreciază că textele de lege criticate sunt în concordanţă cu principiile fundamentale reglementate de Constituţie. Consideră că definiţia infracţiunii de contrafacere de marcă, reglementată prin art. 83 alin. 2 din Legea nr. 84/1998, nu contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 45, de vreme ce „libertatea economică” trebuie exercitată „în condiţiile” legilor speciale. Aşa fiind, apărarea drepturilor asupra mărfurilor prin Legea nr. 84/1998, inclusiv prin sancţiuni penale, reprezintă o aplicare în concret a libertăţii economice prevăzute de art. 45 din Constituţie. Totodată, apreciază că prevederile criticate sunt în acord şi cu dispoziţiile art. 135 din Constituţie, principiile economiei de piaţă reglementate prin textul constituţional invocat fiind promovate şi protejate prin incriminarea infracţiunii de contrafacere, asigurându-se astfel o concurenţă loială şi evitându-se provocarea, în percepţia consumatorilor, a unui risc de confuzie. De asemenea, consideră că art. 148 din Constituţie nu este încălcat, întrucât prin reglementarea infracţiunii de contrafacere se urmăreşte protejarea concurenţei loiale pe piaţa Uniunii Europene, obiective ce se regăsesc şi în art. 81 şi art. 82 din Tratatul de Instituire a Comunităţii Europene.Avocatul Poporului apreciază că prevederile criticate sunt constituţionale. În acest sens, arată că accesul liber la o activitate economică nu exclude, ci, dimpotrivă, implică stabilirea unor limite de exercitare a acestei libertăţi, astfel încât textele de lege criticate sunt conforme dispoziţiilor constituţionale ale art. 45. Totodată, consideră că textul art. 83 alin. 2 din Legea nr. 84/1998, care defineşte infracţiunea de contrafacere de marcă, nu reprezintă decât o valorificare în plan legislativ a regulilor constituţionale privind libertatea economică. Reţine, de asemenea, conformitatea prevederilor criticate cu dispoziţiile art. 135 şi ale art. 148 din Constituţie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, susţinerile părţii prezente, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 35 şi art. 83 alin. 2 din Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 23 aprilie 1998, având următorul cuprins:– Art. 35: "Înregistrarea mărcii conferă titularului său un drept exclusiv asupra mărcii.Titularul mărcii poate cere instanţei judecătoreşti competente să interzică terţilor să folosească, în activitatea lor comercială, fără consimţământul titularului:a) un semn identic cu marca pentru produse sau servicii identice cu acelea pentru care marca a fost înregistrată; … b) un semn care, dată fiind identitatea sau asemănarea cu marca ori dată fiind identitatea sau asemănarea produselor sau serviciilor cărora li se aplică semnul cu produsele sau serviciile pentru care marca a fost înregistrată, ar produce în percepţia publicului un risc de confuzie, incluzând şi riscul de asociere a mărcii cu semnul; … c) un semn identic sau asemănător cu marca pentru produse sau pentru servicii diferite de cele pentru care marca este înregistrată, când aceasta din urmă a dobândit un renume în România şi dacă, din folosirea semnului, fără motive întemeiate, s-ar putea profita de caracterul distinctiv ori de renumele mărcii sau folosirea semnului ar cauza titularului mărcii un prejudiciu. … În aplicarea alin. 2, titularul mărcii poate cere să fie interzise terţilor, în special, următoarele acte:a) aplicarea semnului pe produse sau pe ambalaje; … b) oferirea produselor sau comercializarea ori deţinerea lor în alt scop sau, după caz, oferirea sau prestarea serviciilor, sub acest semn; … c) importul sau exportul produselor sub acest semn; … d) utilizarea semnului pe documente sau pentru publicitate;" … – Art. 83 alin. (2): "Săvârşirea de către un terţ a oricărui act prevăzut la art. 35 alin. 2, fără consimţământul titularului mărcii înregistrate, constituie infracţiune de contrafacere."Textele constituţionale invocate în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate sunt cele ale art. 45 privind libertatea economică, ale art. 135 alin. (1) şi (2) lit. a) şi g) relative la economia României şi ale art. 148 referitoare la integrarea României în Uniunea Europeană.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că în realitate autorul critică modalitatea de redactare a art. 35 şi a art. 83 alin. 2 din Legea nr. 84/1998 ce reglementează contrafacerea de marcă. Acesta susţine că modalitatea în care este definită infracţiunea de contrafacere de marcă încalcă principiul constituţional al libertăţii economice a persoanelor, restricţionează libertatea concurenţială de piaţă şi contravine principiului asigurării de către statul român a libertăţii comerţului. Astfel, din această perspectivă, susţinerile autorului excepţiei excedează competenţei instanţei de contencios constituţional, care, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”. Prin urmare, Curtea Constituţională nu se poate pronunţa cu privire la o eventuală redactare defectuoasă a textului de lege criticat.Totodată, autorul motivează excepţia de neconstituţionalitate prin argumente care privesc situaţia de fapt în dosarul instanţei de judecată, arătând că operaţiunile comerciale efectuate de acesta constituie un "import paralel", nesancţionat de legislaţia comunitară. Or, acest aspect nu intră în competenţa de soluţionare a instanţei de contencios constituţional, care, potrivit art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992, asigură controlul de constituţionalitate prin raportare la prevederile Legii fundamentale, aplicarea reglementărilor legale revenind instanţelor judecătoreşti. De altfel, reglementarea operaţiunilor de „importuri paralele” se regăseşte şi în legislaţia naţională, art. 37 alin. 1 din Legea nr. 84/1998 prevăzând faptul că „titularul unei mărci înregistrate nu poate cere să se interzică altor persoane deţinerea, oferirea spre vânzare sau comercializarea produselor care poartă această marcă, pentru produsele care au fost puse în comerţ de însuşi titular sau cu consimţământul acestuia”.În consecinţă, prevederile legale criticate nu pot fi supuse controlului de constituţionalitate sub aspectele invocate, excepţia fiind inadmisibilă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 35 şi art. 83 alin. 2 din Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, excepţie ridicată de Dorin Eliodor Păun în Dosarul nr. 25.204/3/2007 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia I-a penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 iunie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Ionescu–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește