DECIZIE nr. 715 din 13 septembrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorBratu Maria – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Elena-Iuliana Şerban în Dosarul nr. 15.875/1/2003 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.La apelul nominal răspunde avocata Ioana Ionescu pentru partea Aurica Caramete, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, apărătorul părţii prezente solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale cu privire la dispoziţiile legale criticate.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 17 octombrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 15.875/1/2003, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Elena-Iuliana Şerban într-o cauză având ca obiect „revendicare”.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textul de lege criticat este neconstituţional, întrucât prin efectul său retroactiv "a schimbat trăsăturile definitorii ale principiului bunei-credinţe şi în special limitele de aplicare a acestuia."Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă apreciază excepţia ca neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. Este invocată jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale, invocând, de asemenea, jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, cu următorul conţinut: „(2) Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu bună-credinţă.”Textele constituţionale considerate a fi încălcate sunt cele ale art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii, art. 11 alin. (2) privind dreptul internaţional şi dreptul intern şi ale art. 20 cu privire la tratatele internaţionale privind drepturile omului. Este invocată, de asemenea, încălcarea art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul persoanei la judecarea unui proces în mod echitabil şi într-un termen rezonabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate. Astfel, prin numeroase decizii, ca, de exemplu, Decizia nr. 191 din 25 iunie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 1 august 2002, Decizia nr. 185 din 8 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 531 din 24 iulie 2003, Decizia nr. 826 din 16 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.006 din 18 decembrie 2006, şi Decizia nr. 235 din 20 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 25 aprilie 2007, Curtea a statuat că aceste prevederi sunt constituţionale.În considerentele acestor decizii, Curtea a reţinut că prevederile art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, aplicând principiul ocrotirii bunei-credinţe şi pe cel al aparenţei în drept, nu consacră o soluţie novatoare şi, prin urmare, nu pot fi socotite retroactive. De altfel, textul de lege consacră un principiu din dreptul civil, şi anume sancţionarea cu nulitate absolută a actelor juridice încheiate cu încălcarea prevederilor legale în vigoare, cu excepţia acelora încheiate de dobânditorii de bună-credinţă.Curtea a constatat, de asemenea, că ocrotirea interesului dobânditorului de bună-credinţă a fost determinată de raţiuni care vizează şi asigurarea securităţii circuitului civil şi stabilitatea raporturilor civile.Atât soluţiile, cât şi considerentele acestor decizii sunt valabile şi în cauza de faţă, neintervenind elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Elena-Iuliana Şerban în Dosarul nr. 15.875/1/2003 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 septembrie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Maria Bratu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește