DECIZIE nr. 714 din 17 iunie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (2) din titlul X al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente



Ioan Vida – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorMihaela Ionescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (2) din Titlul X al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Vasilica Dobre în Dosarul nr. 1.090/1.748/2007 al Judecătoriei Cornetu.La apelul nominal răspund apărătorii autorului excepţiei, Cristian Gâdea şi Neli Păduraru, cu împuternicire la dosar, lipsă fiind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza este în stare de judecată.Apărătorii părţii prezente solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, reiterând motivele cuprinse în notele scrise depuse la dosarul cauzei. Subliniază că, prin motivele de neconstituţionalitate invocate, nu solicită reformularea de către Curtea Constituţională a textului de lege criticat, astfel încât excepţia ridicată nu este inadmisibilă.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilă. În acest sens, arată că motivul de neconstituţionalitate invocat de către autor nu priveşte textul de lege criticat ca atare, ci aplicarea acestuia, aspect ce excedează competenţei Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 12 noiembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 1.090/1.748/2007, Judecătoria Cornetu a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (2) din titlul X al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente. Excepţia a fost ridicată de Vasilica Dobre într-o cauză civilă privind pronunţarea de către instanţa de judecată a unei hotărâri care să ţină loc de act de vânzare-cumpărare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textul de lege criticat este neconstituţional, fiind contrar dispoziţiilor art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, întrucât dă posibilitatea instanţelor de judecată să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare în condiţiile în care anterior s-a încheiat un antecontract, iar una dintre părţi s-a răzgândit. Susţine că o soluţie judicioasă pentru această situaţie ar fi posibilitatea celeilalte părţi de a cere în instanţă despăgubirile stabilite prin antecontract. Consideră că textul de lege criticat ar trebui aplicat numai la situaţiile în care vânzătorul a pus în posesie cumpărătorul, iar acesta din urmă a plătit preţul integral, însă nu s-a încheiat contract de vânzare-cumpărare în formă autentică.Judecătoria Cornetu apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, textul de lege criticat fiind lacunar.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constituţional, nefiind contrar dispoziţiilor art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, întrucât dă expresie regulii executării în natură a obligaţiei. Totodată, apreciază că invocarea excepţiei de neconstituţionalitate a fost determinată de modul de interpretare şi aplicare a legii, aspect ce excedează competenţei Curţii Constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, susţinerile părţii prezente, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 5 alin. (2) din titlul X "Circulaţia juridică a terenurilor" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, având următorul cuprins: „În situaţia în care după încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcţii, una dintre părţi refuză ulterior să încheie contractul, partea care şi-a îndeplinit obligaţiile poate sesiza instanţa competentă care poate pronunţa o hotărâre care să ţină loc de contract.”Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 alin. (1) şi (2) referitoare la garantarea proprietăţii private.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că art. 5 alin. (2) din titlul X "Circulaţia juridică a terenurilor" din Legea nr. 247/2005 reglementează situaţia în care se încheie un antecontract având ca obiect un teren cu sau fără construcţii, iar ulterior una dintre părţi refuză să încheie contractul la care s-a obligat prin promisiune, instanţa de judecată putând să pronunţe, la sesizarea părţii care şi-a îndeplinit obligaţiile, o hotărâre care să ţină loc de contract.Curtea reţine că, prin încheierea unui antecontract sub forma unei promisiuni sinalagmatice de vânzare şi de cumpărare a unui imobil, se naşte în sarcina promitentului-vânzător şi a promitentului-cumpărător obligaţia de a face, respectiv de a încheia un contract de vânzare-cumpărare în viitor. În caz de neexecutare a obligaţiilor asumate, răspunderea fiind contractuală, executarea în natură a obligaţiei "de a face" se poate realiza prin acţiune personală având ca obiect pronunţarea unei hotărâri ce ţine loc de contract de vânzare-cumpărare. Curtea constată că textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 alin. (1) şi (2).Totodată, cu privire la susţinerea autorului excepţiei potrivit căreia o soluţie judicioasă ar fi posibilitatea de a cere în instanţă despăgubirile stabilite prin antecontract, Curtea constată că acest motiv de neconstituţionalitate invocat nu priveşte textul de lege criticat, ci aplicarea acestuia, aspect ce excedează competenţei instanţei de contencios constituţional. În practică, în cazul în care instanţa de judecată nu pronunţă o hotărâre care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare, partea în culpă este obligată la plata de daune interese. În acelaşi mod, instanţa de judecată poate constrânge părţile să încheie contractul prin stabilirea de daune cominatorii până la executarea obligaţiei în natură.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (2) din titlul X al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Vasilica Dobre în Dosarul nr. 1.090/1.748/2007 al Judecătoriei Cornetu.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 iunie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof.univ.dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Ionescu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește