DECIZIE nr. 711 din 7 mai 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorIoana Marilena Chiorean – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, excepţie ridicată de Ministerul Justiţiei în Dosarul nr. 47.338/3/2007 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca devenită inadmisibilă, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.325/2008.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 23 iunie 2008 pronunţată în Dosarul nr. 47.338/3/2007, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, excepţie ridicată de Ministerul Justiţiei în cauza ce are ca obiect judecarea unor cereri privind drepturi salariale.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că art. 20 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 este neconstituţional, în raport cu dispoziţiile art. 1 alin. (4), art. 126 alin. (6) şi art. 146 lit. a) şi c) din Constituţie, „în măsura în care este interpretat în sensul că se dă în căderea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării atribuţia de a reţine încălcarea principiului egalităţii în faţa legii prin examinarea şi cenzurarea soluţiilor cuprinse în legi, ordonanţe şi acte administrative cu caracter normativ”.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că prevederile art. 20 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 sunt neconstituţionale, în măsura în care sunt interpretate că ele conferă Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării prerogativa de a anula sau refuza aplicarea unor acte normative, considerând că sunt discriminatorii.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, cu referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.325/2008.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 20 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2007, dispoziţii care au următorul conţinut:(1) Persoana care se consideră discriminată poate sesiza Consiliul în termen de un an de la data săvârşirii faptei sau de la data la care putea să ia cunoştinţă de săvârşirea ei. … (2) Consiliul soluţionează sesizarea prin hotărâre a Colegiului director prevăzut la art. 23 alin. (1). … (3) Prin cererea introdusă potrivit alin. (1), persoana care se consideră discriminată are dreptul să solicite înlăturarea consecinţelor faptelor discriminatorii şi restabilirea situaţiei anterioare discriminării. … (4) Colegiul director al Consiliului dispune măsurile specifice constatării existenţei discriminării, cu citarea obligatorie a părţilor. Citarea se poate face prin orice mijloc care asigură confirmarea primirii. Neprezentarea părţilor nu împiedică soluţionarea sesizării. … (5) Acţiunea de investigare întreprinsă de Colegiul director se desfăşoară la sediul instituţiei sau în alt loc stabilit de acesta. … (6) Persoana interesată are obligaţia de a dovedi existenţa unor fapte care permit a se presupune existenţa unei discriminări directe sau indirecte, iar persoanei împotriva căreia s-a formulat sesizarea îi revine sarcina de a dovedi că faptele nu constituie discriminare. În faţa Colegiului director se poate invoca orice mijloc de probă, inclusiv înregistrări audio şi video sau date statistice. … (7) Hotărârea Colegiului director de soluţionare a unei sesizări se adoptă în termen de 90 de zile de la data sesizării şi cuprinde: numele membrilor Colegiului director care au emis hotărârea, numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor, obiectul sesizării şi susţinerile părţilor, descrierea faptei de discriminare, motivele de fapt şi de drept care au stat la baza hotărârii Colegiului director, modalitatea de plată a amenzii, dacă este cazul, calea de atac şi termenul în care aceasta se poate exercita. … (8) Hotărârea se comunică părţilor în termen de 15 zile de la adoptare şi produce efecte de la data comunicării. … (9) Hotărârea Colegiului director poate fi atacată la instanţa de contencios administrativ, potrivit legii. … (10) Hotărârile emise potrivit prevederilor alin. (2) şi care nu sunt atacate în termenul de 15 zile constituie de drept titlu executoriu." … Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că au fost încălcate dispoziţiile art. 1 alin. (4) referitoare la egalitatea în faţa legii, ale art. 126 alin. (6) privind controlul judecătoresc al actelor administrative şi ale art. 146 lit. a) şi c) referitoare la atribuţiile Curţii Constituţionale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:I. În ceea ce priveşte criticile de neconstituţionalitate formulate în cauză, Curtea reţine că prin Decizia nr. 997/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 18 noiembrie 2008, s-a pronunţat din perspectiva aceloraşi critici de neconstituţionalitate cu cele existente în cauza de faţă. Prin această decizie a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate, constatându-se că dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituţionale, în măsura în care sunt interpretate în sensul că acordă Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării competenţa ca, în cadrul activităţii sale jurisdicţionale, să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, şi să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.Având în vedere cele de mai sus, Curtea constată că – în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 – sunt aplicabile prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, referitoare la inadmisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate în cazul în care prevederile supuse controlului de constituţionalitate au fost constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară. Întrucât încheierea Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal prin care a fost sesizată Curtea Constituţională este din 23 iunie 2008, iar decizia Curţii Constituţionale prin care a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (3) a fost publicată la data de 18 noiembrie 2008, excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii de lege a devenit inadmisibilă.II. Curtea constată că asupra prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 s-a mai pronunţat, însă din perspectiva altor critici de neconstituţionalitate decât cele existente în cauza de faţă, prin Decizia nr. 1.325 din 4 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 872 din 23 decembrie 2008, decizie prin care a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate, constatându-se că dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituţionale în măsura în care din acestea se desprinde înţelesul că instanţele judecătoreşti au competenţa să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, şi să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.Ţinând cont de acestea, Curtea constată că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, referitoare la inadmisibilitatea excepţiei în cazul în care prevederile supuse controlului de constituţionalitate au fost constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară, deoarece criticile autorului excepţiei sunt diferite faţă de cele avute în vedere în Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.325/2008.În consecinţă, analizând criticile formulate referitoare la alin. (1), (2), (4) – (10) ale art. 20 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000, Curtea reţine că acestea sunt neîntemeiate, aşa cum a statuat prin Decizia nr. 997/2008.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, excepţie ridicată de Ministerul Justiţiei în Dosarul nr. 47.338/3/2007 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (1), (2), (4)-(10) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 mai 2009.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Ioana Marilena Chiorean––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește