DECIZIE nr. 71 din 8 februarie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 318/2003



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorIon Tiucă – procurorIrina Loredana Gulie – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 318/2003, excepţie ridicată de Angela Gheorghiu, Paul Petrescu, Nicolae Petrescu şi Mihai Petrescu în Dosarul nr. 4.902/COM/2006 al Tribunalului Dolj – Secţia comercială şi de contencios administrativ.La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 11 iulie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 4.902/COM/2006, Tribunalul Dolj – Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 318/2003. Excepţia a fost ridicată de Angela Gheorghiu, Paul Petrescu, Nicolae Petrescu şi Mihai Petrescu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în constatare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin principiului constituţional al garantării proprietăţii private, deoarece împiedică titularul dreptului de proprietate să exercite toate atributele dreptului său, şi în special folosinţa şi dispoziţia, prin instituirea, cu titlu gratuit, a unei servituţi publice asupra unui teren proprietate privată.Tribunalul Dolj – Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia este neîntemeiată.Avocatul Poporului consideră că prevederea legală criticată este constituţională.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei îl constituie prevederile art. 16 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 318/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iulie 2003, potrivit cărora: „(4) Exercitarea drepturilor de uz şi servitute asupra proprietăţilor afectate de capacităţile energetice se realizează cu titlu gratuit pe toată durata existenţei acestora. Dacă cu ocazia intervenţiei pentru retehnologizări, reparaţii, revizii, avarii se produc pagube proprietarilor din vecinătatea capacităţilor energetice, titularii de licenţă au obligaţia să plătească despăgubiri în condiţiile prezentei legi.”În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale cuprinse în art. 44 alin. (1) teza întâi şi alin. (2) teza întâi privind garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate, alin. (3) privind exproprierea şi alin. (5), referitoare la dreptul autorităţii publice de a folosi subsolul oricărei proprietăţi imobiliare, cu obligaţia de a despăgubi proprietarul.Examinând excepţia, Curtea constată că dispoziţia legală ce constituie obiectul acesteia a mai fost supusă controlului de constituţionalitate, prin raportare la dispoziţiile art. 44 alin. (2) şi (3) din Legea fundamentală, precum şi la prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi cu o motivare similară.Astfel, prin Decizia nr. 167 din 1 aprilie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 438 din 17 mai 2004, s-a statuat că exercitarea drepturilor de uz şi servitute asupra proprietăţilor afectate de capacităţile energetice, cu titlu gratuit, pe toată durata existenţei acestora, deşi are ca efect lipsirea celor interesaţi de o parte din veniturile imobiliare, nu se traduce într-o expropriere de iure şi nici într-o expropriere de facto, ceea ce nu contravine dispoziţiilor art. 44 alin. (3) din Constituţie şi prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitor la protecţia proprietăţii private.În acest sens, aşa cum s-a arătat în decizia menţionată, este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care, în Cauza "Sporrong şi Lonnroth împotriva Suediei", 1982, a arătat că, întrucât autorităţile nu au trecut la exproprierea imobilelor petiţionarilor, aceştia puteau să îşi folosească bunurile, să le vândă, să le lase moştenire, să le doneze sau să le ipotecheze. Prin urmare, s-a apreciat că nu se poate asimila situaţia cu o expropriere în fapt, deoarece, chiar dacă dreptul de proprietate a pierdut în substanţa sa, el nu a dispărut.În ceea ce priveşte invocarea încălcării dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 44 alin. (1) teza întâi şi alin. (2) teza întâi privind garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate, prin Decizia nr. 550 din 6 iulie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 736 din 29 august 2006, Curtea a statuat că exercitarea dreptului de uz şi a dreptului de servitute asupra proprietăţilor afectate de capacităţi energetice, cu titlu gratuit, pe toată durata existenţei acestora, are drept scop asigurarea valorificării fondului energetic, bun public de interes naţional, în deplină conformitate cu dispoziţiile art. 44 alin. (7) din Constituţie, referitoare la obligaţia titularului dreptului de proprietate cu privire la respectarea oricăror sarcini ce îi revin potrivit legii sau obiceiului.Mai mult, s-a arătat în decizia menţionată că, în acord cu principiul constituţional al ocrotirii dreptului de proprietate, art. 16 alin. (4) teza a doua din Legea energiei electrice nr. 318/2003 instituie obligaţia plăţii despăgubirilor, în condiţiile legii, pentru orice pagube aduse proprietarilor cu ocazia intervenţiei pentru retehnologizări, reparaţii, revizii, avarii.Cele statuate în jurisprudenţa Curţii îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, neintervenind elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a acestor argumente.Referitor la invocarea dispoziţiilor art. 44 alin. (5) din Constituţie privind dreptul autorităţii publice de a folosi subsolul oricărei proprietăţi imobiliare, cu obligaţia de a despăgubi proprietarul, Curtea constată că acestea nu au relevanţă în cauză.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 318/2003, excepţie ridicată de Angela Gheorghiu, Paul Petrescu, Nicolae Petrescu şi Mihai Petrescu în Dosarul nr. 4.902/COM/2006 al Tribunalului Dolj – Secţia comercială şi de contencios administrativ.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 februarie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Irina Loredana Gulie––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește