DECIZIE nr. 71 din 6 martie 2001

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 81 alin. (2) din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorGabriela Ghita – procurorMihai Paul Cotta – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 81 alin. (2) din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Daewoo Mangalia Heavy Industries” – S.A. în Dosarul nr. R.1.816/2000 al Tribunalului Constanta – Secţia civilă, având ca părţi pe autorul excepţiei şi Sindicatul liber „Navalistul” din Mangalia.La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca fiind nefondata, deoarece accesul liber la justiţie nu înseamnă parcurgerea tuturor căilor legale de atac, acestea putând fi exercitate numai în condiţiile legii.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 11 aprilie 2000, pronunţată în Dosarul nr. R.1.816/2000, Tribunalul Constanta – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 81 alin. (2) din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Daewoo Mangalia Heavy Industries” – S.A.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine neconstituţionalitatea prevederilor art. 81 alin. (2) din Legea nr. 168/1999, întrucât acest text de lege, prin precizarea cazurilor în care ca urmare a admiterii recursului se poate casa hotărârea pronunţată, iar cauza poate fi trimisa la instanţa de fond pentru reluarea judecaţii, ingradeste dreptul la folosirea căilor de atac, incalcandu-se astfel dispoziţiile art. 128 din Constituţie.Tribunalul Constanta – Secţia civilă, exprimandu-şi opinia, considera ca excepţia este neîntemeiată. Prevederile art. 81 alin. (2) din Legea nr. 168/1999 nu contravin dispoziţiilor art. 128 din Constituţie, întrucât competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată se stabilesc prin lege. Totodată, în opinia instanţei de judecată, Constituţia nu stabileşte ca împotriva fiecărei hotărâri judecătoreşti se pot exercita toate căile de atac prevăzute de lege. Textul constituţional stabileşte ca împotriva hotărârilor judecătoreşti pot fi exercitate căile de atac, în condiţiile legii.Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, fiind de competenţa exclusiva a legiuitorului instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti. În acest sens este menţionată Decizia nr. 1/1994 a Plenului Curţii Constituţionale, din care rezultă ca accesul persoanelor interesate la structurile judecătoreşti şi la mijloacele procedurale se face cu respectarea regulilor de competenţa şi a procedurii de judecată stabilite de lege.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază, de asemenea, ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată în raport cu dispoziţiile art. 21 şi 128 din Constituţie. Se considera ca prevederile art. 81 alin. (2) din Legea nr. 168/1999 nu contravin acestor dispoziţii constituţionale, întrucât accesul liber la justiţie, ce include şi dreptul la exercitarea căilor de atac, presupune accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia, dar instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti este de competenţa exclusiva a legiuitorului. Totodată Guvernul considera ca instanţele competente să soluţioneze conflictele de drepturi sunt judecătoriile, ca instanţe de fond, şi tribunalele, ca instanţe de recurs. Referitor la prevederile art. 71 şi 72 din Legea nr. 168/1999, în punctul de vedere al Guvernului se arata ca acestea nu contravin dispoziţiilor constituţionale care consacra principiul liberului acces la justiţie şi nici celor ale art. 49 din Legea fundamentală referitoare la restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 81 alin. (2) din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999, prevederi al căror cuprins este următorul: „(1) În caz de admitere a recursului, instanţa va judeca în fond cauza.(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică în următoarele situaţii: … a) soluţionarea cauzei de instanţa de fond s-a făcut cu încălcarea prevederilor legale referitoare la competenţa; … b) judecata în fond a avut loc în lipsa părţii care nu a fost legal citata." … Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine ca aceste prevederi contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 şi 128, care prevăd următoarele:– Art. 21 alin. (1): "Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept."; … – Art. 128: "Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."Analizând aceste sustineri, Curtea Constituţională constata ca sunt neintemeiate şi, în consecinţa, urmează să le respingă. Prevederile art. 81 alin. (2) din Legea nr. 168/1999 nu ingradesc accesul liber la justiţie şi nici nu interzic folosirea căilor de atac, ci, dimpotriva, reglementează soluţionarea litigiilor de muncă (a conflictelor de drepturi) de către instanţele judecătoreşti, prevăzând doua grade de jurisdicţie – soluţionarea în fond a cauzei şi recursul. Posibilitatea utilizării unei singure cai de atac ordinare (recursul), cu termen procedural mai scurt în raport cu cel prevăzut în Codul de procedură civilă, ca urmare a suprimării caii de atac a apelului, are ca finalitate asigurarea celeritatii soluţionării unor asemenea litigii, iar nu încălcarea drepturilor fundamentale invocate. În acelaşi sens Curtea retine, chiar din perspectiva dispoziţiilor constituţionale ale art. 128, precum şi ale art. 125 alin. (3), text potrivit căruia: „Competenţa şi procedura sunt stabilite de lege”, ca Legea fundamentală a statornicit puterea autorităţii legiuitoare de a reglementa „competenţa”, „procedura”, precum şi „căile de atac”, în raport cu specificul domeniilor litigioase reglementate.De altfel, referitor la aceste aspecte, Curtea Constituţională a statuat, prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, ca "legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedura, ca şi modalităţile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiţie presupunand posibilitatea neingradita a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri, în formele şi în modalităţile instituite de lege".Aceste considerente, precum şi soluţia pronunţată îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauza, deoarece nu au intervenit elemente noi de natura sa determine modificarea jurisprudenţei Curţii.Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 81 alin. (2) din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Daewoo Mangalia Heavy Industries” – S.A. în Dosarul nr. R.1.816/2000 al Tribunalului Constanta – Secţia civilă.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 martie 2001.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește