DECIZIE nr. 71 din 2 februarie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6^2 alin. (1) din Legea nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe



Ion Predescu – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorAntonia Constantin – procurorClaudia Margareta Niţă – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6^2 alin. (1) din Legea nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, excepţie ridicată de Gabriela-Mariana Gaidanov în Dosarul nr. 4.539/2005 al Judecătoriei Slobozia.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens arată, pe de o parte, că textul de lege criticat nu încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, iar, pe de altă parte, apreciază că dispoziţiile legale atacate reprezintă tocmai măsuri concrete de protecţie socială a tinerilor, adoptate de stat în îndeplinirea obligaţiilor ce îi revin potrivit art. 47 şi 49 din Legea fundamentală.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 28 septembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 4.539/2005, Judecătoria Slobozia a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6^2 alin. (1) din Legea nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe. Excepţia a fost ridicată de Gabriela-Mariana Gaidanov în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect acţiunea în constatarea nulităţii a unui contract de închiriere.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile "art. 6^2 alin. (1) din Legea nr. 152/1998, modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2003„, contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, în măsura în care se face distincţie între persoanele care la momentul introducerii cererii de închiriere îndeplineau condiţiile impuse de lege, printre care aceea de a avea vârsta de până la 35 de ani, şi cele care, în funcţie de momentul efectiv al aprobării cererii nu mai îndeplinesc aceste condiţii, în sensul că depăşesc limita de vârstă. Menţionează că un rol important în crearea acestei inegalităţi îl au autorităţile competente să hotărască asupra cererii de atribuire a unei locuinţe, prin amânarea momentului hotărârii până când solicitantul depăşeşte vârsta de 35 de ani. Textul de lege criticat încalcă şi principiul universalităţii legii, prevăzut de art. 15 alin. (1) din Constituţie, precum şi obligaţia statului de a asigura, potrivit art. 47 din Legea fundamentală, un nivel de trai decent cetăţenilor.Judecătoria Slobozia apreciază că textul legal criticat este constituţional, deoarece instituirea unui criteriu legal de vârstă care să limiteze accesul persoanelor la acordarea de către stat a unei locuinţe nu este de natură a încălca principiul egalităţii în drepturi al cetăţenilor, fiind totodată în acord şi cu obligaţia statului de a adopta un regim special de protecţie şi ajutorare faţă de tineri.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Textul de lege nu face distincţie între momentul introducerii cererii de închiriere al unei locuinţe şi cel al aprobării efective a acesteia, cum susţine autorul excepţiei, legea producându-şi efectele, în mod firesc, la data aplicării ei în fiecare caz în parte. "Distincţia" avută în vedere de autorul excepţiei nu poate privi decât categoriile diferite de persoane care, în funcţie de îndeplinirea criteriului obiectiv referitor la vârstă, se pot încadra sau nu în categoria tinerilor cărora le este adresat actul normativ criticat. Or, atât în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, cât şi în cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a stabilit în mod constant că egalitatea nu înseamnă uniformitate, justificări de ordin obiectiv şi rezonabil impunând aplicarea unui tratament juridic distinct.Totodată, din analiza prevederilor legii criticate rezultă că acestea nu numai că nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate ca fiind încălcate, dar că, dimpotrivă, ele constituie chiar măsuri concrete prin care statul îşi îndeplineşte obligaţiile constituţionale prevăzute de art. 47 şi de art. 49 alin. (1) referitoare la regimul special de protecţie şi de asistenţă în realizarea drepturilor copiilor şi tinerilor, coroborate cu dispoziţiile art. 15 alin. (1) şi ale art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.Instituirea unei limite de vârstă până la care tinerii pot beneficia de locuinţe construite prin programele Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe destinate închirierii reprezintă opţiunea legiuitorului şi nu instituie discriminări în raport de nici unul din criteriile expres enumerate în art. 4 alin. (2) din Constituţie. Mai mult, principiul egalităţii, consacrat de art. 16 din Legea fundamentală, impune necesitatea unui regim juridic diferit faţă de anumite categorii de persoane aflate în situaţii deosebite.Dispoziţiile de lege criticate nu contravin nici prevederilor art. 47 din Constituţie, ci, dimpotrivă, prin măsurile de protecţie socială pe care le conţin dau expresie acestora.Totodată, Avocatul Poporului apreciază că prevederile art. 15 din Constituţie, pretins a fi încălcate, nu au incidenţă în cauză.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 6^2 alin. (1) din Legea nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 16 iulie 1998, modificate prin dispoziţiile art. I pct. 19 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2005 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 152/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 647 din 21 iulie 2005. Ulterior sesizării Curţii cu soluţionarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate, pct. 8 al articolului unic din Legea nr. 10/2006 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 105/2005 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 56 din 20 ianuarie 2006, a modificat prevederile art. 6^2 alin. (1) din legea criticată, astfel că acestea au, în prezent, următoarea redactare: „(1) Tinerii, în sensul prevederilor prezentei legi, sunt persoane majore în vârstă de până la 35 de ani la data depunerii cererii pentru repartizarea unei locuinţe construite prin programele Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, destinate închirierii, şi care pot primi repartiţii în cel mult 12 luni de la împlinirea acestei vârste.”În motivarea excepţiei se invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (1) referitoare la principiul universalităţii legii, ale art. 16 alin. (1) care consacră egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, şi ale art. 47 alin. (1) potrivit cărora statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 6^2 alin. (1) din Legea nr. 152/1998 au fost modificate de prevederile pct. 8 al articolului unic din Legea nr. 10/2006 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 105/2005 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 152/1998. Astfel, dacă în redactarea anterioară textul de lege criticat prevedea ca solicitantul să nu depăşească vârsta de 35 de ani la data repartizării locuinţei construite prin programele Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, destinate închirierii, în redactarea actuală, textul de lege prevede că acesta să nu aibă mai mult de 35 de ani la data depunerii cererii pentru repartizarea locuinţei. Mai mult, tocmai pentru a fi eliminate posibilele dificultăţi apărute ca urmare a trecerii unei perioade mari de timp între momentul depunerii cererii şi cel al aprobării efective, respectiv al repartizării locuinţei, dispoziţiile art. 6^2 alin. (1) prevăd că solicitantul poate primi repartiţia în cel mult 12 luni de la împlinirea vârstei de 35 de ani.În consecinţă, Curtea constată că, în actuala sa redactare, soluţia legislativă a textului de lege criticat este diferită de cea iniţială. Or, prin Decizia nr. III din 31 octombrie 1995 privind judecarea constituţionalităţii unei dispoziţii legale modificate ulterior invocării excepţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, Plenul Curţii Constituţionale a statuat că excepţia de neconstituţionalitate persistă "cât timp soluţia legislativă de principiu din textul de lege modificat a fost preluată din textul anterior modificării. Dacă însă această soluţie este diferită de aceea a prevederii legale anterioare modificării, chiar dacă interesul urmărit de cel care a invocat excepţia este acelaşi, Curtea nu se mai poate pronunţa asupra constituţionalităţii dispoziţiei legale în noua sa redactare, deoarece ar depăşi limitele sesizării." În consecinţă, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6^2 alin. (1) din Legea nr. 152/1998 urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6^2 alin. (1) din Legea nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, excepţie ridicată de Gabriela-Mariana Gaidanov în Dosarul nr. 4.539/2005 al Judecătoriei Slobozia.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 februarie 2006.PREŞEDINTE,ION PREDESCUMagistrat-asistent,Claudia Margareta Niţă––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește