DECIZIE nr. 709 din 19 decembrie 1997

privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146, art. 148 şi ale art. 305 alin. 2 din Codul de procedură penală



Ioan Muraru – preşedinteCostica Bulai – judecătorMihai Constantinescu – judecătorLucian Stangu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorIoan Griga – procurorClaudia Miu – magistrat-asistentPe rol, pronunţarea asupra recursului declarat de Calin Vasile împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 268 din 18 iunie 1997.Dezbaterile au avut loc în şedinţa din data de 18 decembrie 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public şi în lipsa recurentului, legal citat, fiind consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunţarea pentru data de 19 decembrie 1997.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Curtea Militară de Apel Bucureşti, prin Încheierea din 18 februarie 1997, pronunţată în Dosarul nr. 83/1996, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146, art. 148 şi ale art. 305 alin. 2 din Codul de procedură penală, ridicată de Calin Vasile.Prin Decizia nr. 268 din 18 iunie 1997 Curtea Constituţională a soluţionat excepţia în procedura prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, în redactarea sa iniţială, respingând-o ca vadit nefondata.Împotriva deciziei sus-menţionate a declarat recurs în termen legal Calin Vasile, autorul excepţiei de neconstituţionalitate.În motivarea recursului se susţin, în esenta, următoarele:– Curtea s-a aflat în eroare cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată, având în vedere ca, în realitate, el a formulat doua excepţii de neconstituţionalitate, şi anume: pe de o parte, neconstituţionalitatea art. 305 alin. 2 din Codul de procedură penală, în raport cu art. 123 alin. (2) din Constituţie, iar pe de altă parte "neconstituţionalitatea art. 146 şi art. 148 din Codul de procedură penală, raportat la art. 146 din Codul de procedură penală în raport cu art. 23 şi art. 123 din Constituţie". Se afirma, de asemenea, ca, în pronunţarea aceleiaşi decizii, Curtea Constituţională s-a aflat în eroare şi cu privire la susţinerile şi concluziile procurorului şi, în consecinţa, solicita Curţii sa verifice dacă în încheierea de sesizare au fost corect reţinute obiectul excepţiei de neconstituţionalitate şi concluziile procurorului, iar în caz de eroare sa "rectifice" decizia recurată;– "s-a comis o eroare de apreciere" prin respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 305 alin. 2 din Codul de procedură penală, care, în realitate, "determina dependenta desfăşurării procesului penal de opinia judecătorului, preşedinte al completului de judecată, şi institutionalizeaza subordonarea judecătorilor faţă de opinia preşedintelui completului de judecată";– aceeaşi eroare s-a comis prin respingerea excepţiei privind dispoziţiile art. 146 şi ale art. 148 din Codul de procedură penală, "care permit dubla calitate a procurorului, şi anume aceea de anchetator şi magistrat, care poate dispune arestarea preventivă în propria cauza".Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, s-au solicitat punctele de vedere ale preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ce formează obiectul cauzei.În punctul de vedere primit de la Guvern se arata ca soluţia Curţii Constituţionale de respingere "ca vadit nefondata" a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 305 alin. 2 din Codul de procedură penală este corecta, iar argumentele pe care aceasta se sprijină sunt întemeiate. Încheierea nu este o hotărâre prin care se soluţionează cauza, iar norma legală în discuţie se referă la consemnarea unei activităţi procesuale şi nu încalcă principiul independentei judecătorilor, prevăzut la art. 123 alin. (2) din Constituţie.Cu privire la neconstituţionalitatea prevederilor art. 146 şi ale art. 148 din Codul de procedură penală, raportate la prevederile art. 146 din acelaşi cod faţă de dispoziţiile art. 23 şi ale art. 123 din Constituţie, se arata ca soluţia Curţii Constituţionale este, de asemenea, corecta.În conformitate cu art. 23 alin. (2) şi (4) din Constituţie arestarea unei persoane este permisă numai în cazurile şi cu procedura prevăzute de lege, în temeiul unui mandat emis de magistrat.Or, asa cum rezultă din prevederile "situate în capitolul VI din Constituţia României, care reglementează autoritatea judecătorească", care se compune din instanţele judecătoreşti, Ministerul Public, precum şi din Consiliul Superior al Magistraturii, "se deduce calitatea de magistrat atât a judecătorilor, cat şi a procurorilor". Consiliul Superior al Magistraturii "are, conform art. 133 din Constituţia României, atributia de a propune Preşedintelui României numirea în funcţie atât a judecătorilor, cat şi a procurorilor". Asadar procurorul este magistratul a cărui activitate, inclusiv în ceea ce priveşte arestarea învinuitului sau inculpatului, este supusă nu numai controlului ierarhic, dar şi controlului instanţei de judecată, astfel încât textul legal aplicat nu încalcă dispoziţiile art. 23 din Constituţie.Referitor la art. 148 din Codul de procedură penală se susţine că nu contravine dispoziţiilor art. 23 din Constituţie, "ci, din contra, reglementează cazurile… prevăzute de lege", la care se referă alin. (2) al aceluiaşi articol din Constituţie.Preşedinţii Camerei Deputaţilor şi Senatului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine:Prima critica, prin care se susţine ca, solutionand excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională s-a aflat în eroare cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată, nu poate fi primită, deoarece, examinând Încheierea din 18 februarie 1997, care, potrivit art. 23 din Legea nr. 47/1992, este actul de sesizare pentru declanşarea procedurii controlului de constituţionalitate, se constată că prin excepţia ridicată au fost atacate dispoziţiile art. 305 alin. 2, ale art. 146 şi ale art. 148 din Codul de procedură penală, asupra cărora Curtea s-a pronunţat prin decizia recurată.Nici critica referitoare la eroarea de apreciere pe care a comis-o Curtea, respingând excepţia de neconstituţionalitate a prevederii art. 305 alin. 2 din Codul de procedură penală, nu poate fi acceptată, deoarece nu se poate susţine ca dispoziţia legală atacată ar încalcă principiul independentei judecătorilor, consacrat în art. 123 alin. (2) din Constituţie, câtă vreme acest principiu este integral realizat cu prilejul pronunţării sentinţei sau a deciziei date de instanţa de judecată şi atâta timp cat încheierea de şedinţa poate fi atacată, pe căile legale, o dată cu sentinta sau decizia considerată nelegală sau netemeinica.Nu este întemeiat nici motivul de recurs prin care este criticata decizia instanţei de fond care a comis o eroare de apreciere "respingând excepţia referitoare la dispoziţiile art. 146 şi ale art. 148 din Codul de procedură penală, care permit dubla calitate a procurorului, şi anume cea de anchetator şi cea de magistrat, care poate dispune arestarea preventivă în propria sa cauza". Asa cum rezultă şi din considerentele deciziei atacate, al art. 23 alin. (4) din Constituţie prevede că arestatul, dacă mandatul a fost emis cu încălcarea legii, se poate plange judecătorului, care se va pronunţa prin hotărâre motivată, iar, potrivit art. 23 alin. (6) din Constituţie, eliberarea arestatului este obligatorie, dacă motivele arestării au dispărut. În plus, cel arestat are dreptul de a cere punerea sa în libertate provizorie, sub controlul judiciar sau pe cauţiune.Pentru argumentele de mai sus, şi acest motiv de recurs urmează să fie respins.Având în vedere considerentele expuse, prevederile art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 25 şi ale art. 26 din Legea nr. 47/1992, în redactarea sa iniţială,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge recursul declarat de Calin Vasile împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 268 din 18 iunie 1997.Definitivă.Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 decembrie 1997.PREŞEDINTELE CURŢIICONSTITUŢIONALE,prof.univ.dr. IOAN MURARUMagistrat-asistent,Claudia Miu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește