DECIZIE nr. 708 din 25 mai 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 302^1 alin. 1 lit. c) şi ale art. 303 alin. 5 din Codul de procedură civilă



Acsinte Gaspar – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorAntonia Constantin – procurorFabian Niculae – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 302^1 alin. 1 lit. c) şi ale art. 303 alin. 5 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Virgil T. Neamţu în Dosarul nr. 3.188/1/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia civilă şi de proprietate intelectuală.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, făcând referire şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 19 octombrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 3.188/1/2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia civilă şi de proprietate intelectuală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 302^1 alin. 1 lit. c) şi ale art. 303 alin. 5 din Codul de procedură civilă.Excepţia a fost ridicată de Virgil T. Neamţu într-o cauză având ca obiect un recurs civil.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată că nu există un reper sigur prin care cererea de recurs poate fi separată de memoriu, lăsând să se înţeleagă că cererea de recurs poate fi înaintată spre soluţionare instanţei imediat superioare numai dacă îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege. În viziunea autorului excepţiei, s-a încălcat un drept constituţional, cererea de recurs a fost înaintată separat de către preşedintele instanţei de apel, nu a îndeplinit condiţiile prevăzute de lege, nu a înapoiat-o părţii prezente pentru a fi refăcută, fiind în contradicţie cu dispoziţiile art. 303 pct. 5. Astfel, datorită impreciziei sale, art. 302 şi art. 303 pct. 5 din Codul de procedură civilă contravin prevederilor art. 21 alin. (1) şi art. 129 din Constituţie.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia civilă şi de proprietate intelectuală apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 302^1 alin. 1 lit. c) şi ale art. 303 alin. 5 din Codul de procedură civilă, texte de lege care au următorul conţinut:– Art. 302^1 alin. 1 lit. c): "Cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, următoarele menţiuni:c) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat;"; … – Art. 303 alin. 5: "Preşedintele instanţei, care primeşte cererea de recurs, va putea să o înapoieze părţii prezente, dacă nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, pentru a fi refăcută, prelungind termenul de recurs cu 5 zile."În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (1) privind liberul acces la justiţie şi art. 129 privind folosirea căilor de atac.Examinând excepţia, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor art. 302^1 alin. 1 lit. c) şi ale art. 303 alin. 5 din Codul de procedură civilă prin raportare la critici asemănătoare, constatând că sunt constituţionale. Astfel, prin Decizia nr. 364 din 5 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 839 din 16 septembrie 2005, Curtea a constatat că, „dincolo de semnificaţia esenţială a acestor menţiuni pentru buna administrare a justiţiei în faza de atac a recursului, coroborarea reglementării criticate cu dispoziţiile art. 287 şi cu cele ale art. 316 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora partea are posibilitatea să complinească omisiunea lor până la prima zi de înfăţişare, în cererea de apel şi, prin extindere, şi în aceea de recurs, se impune concluzia că dispoziţiile legale deduse controlului nu contravin normelor constituţionale de referinţă”.În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 303 alin. 5 din Codul de procedură civilă, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 1.399 din 16 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 15 ianuarie 2009, reţinând că respectivele prevederi legale criticate „nu încalcă niciunul dintre drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţeanului invocate de autorul excepţiei. Dimpotrivă, prevederile cuprinse în textul de lege criticat sunt în favoarea justiţiabilului şi în sprijinul dreptului său la apărare, prin aceea că dă posibilitatea preşedintelui instanţei de judecată să înapoieze părţii prezente cererea de recurs, pentru a fi refăcută, dacă nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege. În această situaţie, termenul de recurs se prelungeşte cu 5 zile. Pe de altă parte, art. 303 alin. 5 din Codul de procedură civilă, fiind o normă de procedură, este de competenţa exclusivă de reglementare a legiuitorului”.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 302^1 alin. 1 lit. c) şi ale art. 303 alin. 5 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Virgil T. Neamţu în Dosarul nr. 3.188/1/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia civilă şi de proprietate intelectuală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 mai 2010.PREŞEDINTE,ACSINTE GASPARMagistrat-asistent,Fabian Niculae––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește