DECIZIE nr. 708 din 19 octombrie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IX pct. 5 din Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi a unor legi speciale



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorIuliana Nedelcu – procurorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IX pct. 5 din Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi a unor legi speciale, excepţie ridicată de Andrei Horia Ursu în Dosarul nr. 10.805/4/2005 al Tribunalului Bucureşti – Secţia I penală.La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepţiei, apărătorul ales cu delegaţie la dosar, precum şi, personal, părţile Marin Pîrvulescu şi Anastase Cavaliotti. Se constată lipsa părţii Gheorghe Vasile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Apărătorul autorului excepţiei solicită admiterea acesteia, deoarece dispoziţiile legale criticate, prin termenul stabilit, instituie un regim discriminator şi încalcă regulile unui proces echitabil prin imposibilitatea de a cunoaşte conţinutul actului care se contestă.De asemenea, depune concluzii scrise.Părţile Marin Pîrvulescu şi Anastase Cavaliotti solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând, între altele, jurisprudenţa Curţii în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 20 aprilie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 10.805/4/2005, Tribunalul Bucureşti – Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. IX pct. 5 din Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi a unor legi speciale, excepţie ridicată de Andrei Horia Ursu în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei cauze penale.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textul legal criticat aduce atingere dispoziţiilor constituţionale invocate, deoarece reglementează cu privire la situaţii juridice născute anterior intrării în vigoare a legii noi, instituie un tratament vădit discriminator prin raportare la data de aplicare a normelor tranzitorii şi afectează dreptul la un proces echitabil, întrucât partea interesată este pusă în situaţia de a contesta un act fără să-i cunoască conţinutul.Tribunalul Bucureşti – Secţia I penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prin limitarea de către legiuitor a posibilităţii de a face plângere la instanţa de judecată în anumite termene şi condiţii nu se aduce atingere dispoziţiilor constituţionale ale art. 15, 16 şi 21.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile art. IX pct. 5 din Legea nr. 281/2003 au început să se aplice de la data de 1 ianuarie 2004, astfel că nu se încalcă principiul neretroactivităţii legii.Termenul de un an stabilit pentru introducerea plângerii potrivit art. 278^1 din Codul de procedură penală este un interval de timp suficient pentru ca partea interesată să afle conţinutul actului pe care doreşte să îl atace, iar dispoziţia legală criticată se aplică în mod uniform tuturor persoanelor aflate în aceeaşi situaţie, fapt pentru care nu poate contraveni nici dreptului la un proces echitabil, nici principiului egalităţii în drepturi.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate se aplică în mod exclusiv de la data intrării în vigoare a Legii nr. 281/2003, iar acest aspect rezultă chiar din conţinutul acestor texte. De asemenea, art. IX pct. 5 din Legea nr. 281/2003 se aplică în mod egal tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută de ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, şi nu este de natură a aduce atingere soluţionării cauzelor într-un termen rezonabil şi îndeplinirii condiţiilor unui proces echitabil.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. IX pct. 5 din Legea nr. 281/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003, care au următorul conţinut: „În cazul rezoluţiilor de neîncepere a urmăririi penale, al ordonanţelor ori, după caz, al rezoluţiilor de clasare, scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror până la intrarea în vigoare a prezentei legi, termenul de introducere a plângerii prevăzute în art. 278^1 din Codul de procedură penală este de un an şi curge de la intrarea în vigoare a prezentei legi, dacă nu s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale.”Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2) referitoare la principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii, ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil şi ale art. 1 alin. (5) referitoare la obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. IX pct. 5 din Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi a unor legi speciale au mai fost supuse instanţei de control constituţional prin raportare la aceleaşi dispoziţii invocate şi în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 72 din 8 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 15 martie 2005, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate pentru considerentele acolo arătate.Întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii, cele statuate prin decizia menţionată îşi păstrează valabilitatea.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IX pct. 5 din Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi a unor legi speciale, excepţie ridicată de Andrei Horia Ursu în Dosarul nr. 10.805/4/2005 al Tribunalului Bucureşti – Secţia I penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 octombrie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru__________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește