Informatii Document
Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 125 din 25 martie 1998
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act | |
Nu exista actiuni induse de acest act | |
Acte referite de acest act: | |
Acte care fac referire la acest act: | |
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160^2 şi ale art. 160^4 din Codul de procedură penală
Ioan Muraru – preşedinteCostica Bulai – judecătorMihai Constantinescu – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorIoan Griga – procurorDoina Suliman – magistrat-asistentPe rol, pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160^2 şi ale art. 160^4 din Codul de procedură penală, invocată de Olaru Traian Radu, Sicra Marius Constantin, Obreja Ilie Stelian şi Vasiu Cristian Iosif în Dosarul nr. 60/1997 al Judecătoriei Braşov.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 11 decembrie 1997 şi au fost consemnate în încheierea din aceeaşi dată, când având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 16 decembrie 1997 şi apoi pentru data de 19 decembrie 1997.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Judecătoria Braşov, prin Încheierea din 5 martie 1997, pronunţată în Dosarul nr. 60/1997, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 160^2 şi art. 160^4 din Codul de procedură penală, invocată de Olaru Traian Radu, Sicra Marius Constantin, Obreja Ilie Stelian şi Vasiu Cristian Iosif.În motivarea excepţiei se susţine ca prevederile art. 160^2 şi ale art. 160^4 din Codul de procedură penală, privitoare la liberarea provizorie sub control judiciar şi, respectiv, la liberarea provizorie pe cauţiune, contravin dispoziţiei art. 23 alin. (7) din Constituţie, care prevede că "Persoana arestata preventiv are dreptul sa ceara punerea sa în libertate provizorie sub controlul judiciar sau pe cauţiune". Autorii excepţiei arata ca, potrivit acestor dispoziţii legale, cererile de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cauţiune pot fi formulate în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de maximum 7 ani, cu condiţia ca inculpatul sa nu fie recidivist şi sa nu existe temerea ca, o dată pus în libertate, ar săvârşi noi fapte penale. Asa fiind, pentru infracţiunile de furt şi, respectiv, de furt calificat, pentru care inculpatii au fost trimişi în judecata, infracţiuni cu relativ ridicată frecventa în practica, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de maximum 12 ani şi, respectiv, 15 ani, liberarea provizorie a inculpatului arestat preventiv, sub control judiciar sau pe cauţiune, nu mai este posibila în urma intrării în vigoare a Legii nr. 140/1996, care a ridicat limitele maxime ale multor pedepse.Exprimandu-şi opinia la intervenţia Curţii Constituţionale, instanţa de judecată apreciază ca dispoziţiile art. 160^2 şi ale art. 160^4 din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale, deoarece legiuitorul nu a modificat corespunzător şi limitele maxime ale pedepselor pentru care pot fi aplicate aceste dispoziţii în raport cu modificările aduse Codului penal.În scopul soluţionării cauzei, conform prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, s-au solicitat puncte de vedere preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.Nici una dintre autorităţile menţionate nu a comunicat puncte de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, republicată, constata următoarele:În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea este competenţa să soluţioneze excepţia cu care a fost legal sesizată.Potrivit dispoziţiilor art. 160^2 alin. 1 şi ale art. 160^4 alin. 3 din Codul de procedură penală, măsurile procesuale: liberarea provizorie sub control judiciar şi, respectiv, liberarea provizorie pe cauţiune nu pot fi luate, între altele, în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 7 ani.Prin Legea nr. 140/1996 pentru modificarea şi completarea Codului penal a fost sporit maximul special al pedepsei închisorii la un număr de peste 20 de infracţiuni, între care şi infracţiunile de furt calificat săvârşite de inculpatii în cauza, astfel ca, la aceste infracţiuni, luarea măsurilor procesuale sus-menţionate nu mai este posibila.Întrucât limitele de pedeapsa prevăzute la art. 160^2 şi art. 160^4 din Codul de procedură penală au rămas nemodificate, autorii excepţiei considera ca aceste texte sunt contrare dispoziţiilor art. 23 alin. (7) din Constituţie privitoare la dreptul persoanei arestate preventiv de a cere punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauţiune.Excepţia este neîntemeiată. Dispoziţiile constituţionale prevăd dreptul de a cere luarea uneia dintre măsurile procesuale menţionate, dar numai în condiţiile legii, liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauţiune realizandu-se potrivit unor reguli detaliate ce sunt de domeniul procedurii penale. Este deci atributul legiuitorului sa stabilească condiţiile în care pot fi luate măsurile procesuale, oricare ar fi acestea.Cat priveşte modificările aduse Codului penal prin Legea nr. 140/1996, în privinta sporirii limitelor maxime speciale ale pedepselor, fără a se modifica şi dispoziţiile din Codul de procedură penală privitoare la luarea diferitelor măsuri procesuale, în funcţie de gravitatea pedepselor prevăzute de lege pentru diferitele infracţiuni, aceasta reprezintă o opţiune a legiuitorului, intemeiata pe dispoziţiile art. 49 din Constituţie, care permit o restrangere a libertăţii persoanei în interesul desfăşurării normale a instrucţiei penale.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, al art. 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEA,În numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160^2 şi ale art. 160^4 din Codul de procedură penală, invocată de Olaru Traian Radu, Sicra Marius Constantin, Obreja Ilie Stelian şi Vasiu Cristian Iosif în Dosarul nr. 60/1997 al Judecătoriei Braşov.Definitivă.Pronunţată în şedinţa publică din 19 decembrie 1997.PREŞEDINTELE CURŢIICONSTITUŢIONALE,prof.univ.dr. IOAN MURARUMagistrat-asistent,Doina Suliman–––