DECIZIE nr. 708 din 17 iunie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 3 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIuliana Nedelcu – procurorMarieta Safta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Teodor Răşinar în Dosarul nr. 1.468/242/2007 al Judecătoriei Huedin.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 529 D/2008, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Toadere Nicodim în Dosarul nr. 569/242/2007 al Judecătoriei Huedin.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 528 D/2008 şi nr. 529 D/2008, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea.Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 529 D/2008 la Dosarul nr. 528 D/2008, care a fost primul înregistrat.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu încalcă prevederile constituţionale invocate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin încheierile din 30 ianuarie 2008, pronunţate în dosarele nr. 1.468/242/2007 şi nr. 569/242/2007, Judecătoria Huedin a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Teodor Răşinar şi, respectiv, de Toadere Nicodim în dosarele menţionate.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate în ambele dosare conexate se susţine, în esenţă, că art. 171 alin. 3 din Codul de procedură penală instituie o diferenţă de tratament între acuzaţii penal care nu au fost trimişi în judecată şi cei trimişi în judecată, diferenţă care nu are nicio justificare obiectivă şi rezonabilă, astfel încât constituie un act de discriminare ce contravine art. 16 din Constituţie, precum şi art. 20 din Constituţie raportat la art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În opinia autorilor excepţiei, dacă legiuitorul a dorit să acorde unele garanţii procedurale inculpatului trimis în judecată, nu există nicio raţiune pentru care aceleaşi garanţii să nu fie acordate şi celui care nu a fost încă trimis în judecată, asigurarea unei apărări eficace în folosul unei persoane acuzate fiind absolut vitală în cursul fazei iniţiale a procesului penal.Judecătoria Huedin apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu încalcă principiul egalităţii în drepturi. Arată că "persoanele care, chiar fiind pusă în mişcare acţiunea penală împotriva lor, nu se găsesc în situaţia de a fi finalizată urmărirea penală nu au aceeaşi situaţie cu aceea a persoanelor care sunt trimise în judecată şi care beneficiază de asistenţă juridică obligatorie".În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, referindu-se şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. Arată că "dispoziţiile legale referitoare la cazurile stabilite de legiuitor în care asistenţa juridică este obligatorie în cursul judecăţii se aplică în mod egal tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei juridice, fără discriminări pe considerente arbitrare. Faptul că prevederile legale indicate nu instituie obligativitatea asistenţei juridice în toate fazele procesului penal şi cu privire la toate părţile din proces nu este de natură să contravină principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor. Principiul egalităţii nu înseamnă uniformitate, astfel încât dacă la situaţii egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situaţii diferite tratamentele nu pot fi decât diferite".Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 171 alin. 3 din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală Asistenţa învinuitului sau a inculpatului, care au următorul conţinut: "În cursul judecăţii, asistenţa juridică este obligatorie şi în cauzele în care legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare."Se susţine că acest text de lege încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 – Egalitatea în drepturi şi ale art. 20 Tratatele internaţionale privind drepturile omului, cu raportare la art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind interzicerea discriminării.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii art. 171 alin. 3 din Codul de procedură penală, prin raportare la aceleaşi prevederi din Legea fundamentală şi faţă de critici similare.În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 312 din 13 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 301 din 17 aprilie 2008, Decizia nr. 102 din 14 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 11 martie 2008, şi Decizia nr. 365 din 5 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 735 din 12 august 2005, prin care Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 3 din Codul de procedură penală, pentru considerentele acolo arătate.Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, care să justifice schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele care au fundamentat deciziile mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art.147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin.(1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Teodor Răşinar şi, respectiv, de Toadere Nicodim în dosarele nr. 1.468/242/2007 şi nr. 569/242/2007 ale Judecătoriei Huedin.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 iunie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof.univ.dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Marieta Safta––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește