DECIZIE nr. 706 din 25 mai 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii



Acsinte Gaspar – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorAntonia Constantin – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Petrom” – S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 8.903.1/30/2008 al Tribunalului Timiş – Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 41D/2010. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 42D/2010 – nr. 45D/2010, nr. 62D/2010, nr. 117D/2010, nr. 118D/2010 şi nr. 135D/2010 – nr. 139D/2010 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Petrom” – S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 3.230/84/2009 al Tribunalului Sălaj – Secţia civilă, dosarele nr. 3.363/100/2009 şi nr. 3.364/100/2009 ale Tribunalului Maramureş – Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.673/40/2009 al Tribunalului Botoşani – Secţia civilă, în dosarele nr. 341/87/2009, nr. 4.767/87/2008, nr. 3387.1/87/2007, nr. 1.001/87/2009 şi nr. 2.370/87/2008 ale Tribunalului Teleorman – Secţia conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ fiscal, Dosarul nr. 7.552/30/2008 al Curţii de Apel Timişoara – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, precum şi în Dosarul nr. 2.448/30/2009 al Tribunalului Timiş – Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 41D/2010, nr. 42D/2010, nr. 44D/2010, nr. 45D/2010, nr. 62D/2010, nr. 117D/2010, nr. 118D/2010 şi nr. 135D/2010 – nr. 139D/2010 au obiect identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 42D/2010, nr. 44D/2010, nr. 45D/2010, nr. 62D/2010, nr. 117D/2010, nr. 118D/2010 şi nr. 135D/2010-nr. 139D/2010 la Dosarul nr. 41D/2010, care este primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin încheierile din 7 şi 11 decembrie 2009, pronunţate în dosarele nr. 8.903.1/30/2008 şi nr. 2.248/30/2009, Tribunalul Timiş – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii.Prin Încheierea din 7 decembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 3.230/84/2009, Tribunalul Sălaj – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii.Prin încheierile din 30 octombrie, pronunţate în dosarele nr. 3.363/100/2009 şi nr. 3.364/100/2009, Tribunalul Maramureş – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii.Prin Încheierea din 23 septembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 1.673/40/2009, Tribunalul Botoşani – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii.Prin încheierile din 13 aprilie, 26 iunie şi 26 octombrie 2009, pronunţate în dosarele nr. 341/87/2009, nr. 4.767/87/2008, nr. 3387.1/87/2007, nr. 1.001/87/2009 şi nr. 2.370/87/2008, Tribunalul Teleorman – Secţia conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ fiscal a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii.Prin Decizia nr. 1.564 din 30 noiembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 7.552/30/2008, Curtea de Apel Timişoara – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii.Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Petrom" – S.A. din Bucureşti cu prilejul soluţionării unor acţiuni civile având ca obiect drepturi băneşti.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Codul muncii a fost interpretat de către instanţele de judecată ca realizând o abrogare implicită a prevederilor art. 72 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă. Or, după intrarea în vigoare a Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, nu mai există temei legal pentru a opera abrogarea implicită, pentru că dispoziţiile art. 62 şi 63 din Legea nr. 24/2000 reglementează în mod imperativ abrogarea expresă directă, cu enumerarea datelor de identificare a tuturor actelor normative vizate. Prin urmare, prevederile art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Codul muncii trebuie interpretate prin prisma regulilor de tehnică legislativă reglementate de art. 1 alin. (2) şi art. 15 din Legea nr. 24/2000. În opinia autorului excepţiei, orice altă interpretare este contrară jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia legiuitorul are obligaţia elaborării unor dispoziţii legale eficiente din punctul de vedere al aplicabilităţii acestora, în sensul că ele trebuie să fie coerente, să evite paralelismul legislativ şi să aibă vocaţia de a respecta drepturile şi libertăţile fundamentale. Se susţine că prin pronunţarea unor hotărâri judecătoreşti diferite asupra aceleiaşi probleme de drept este încălcat art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Opinia instanţelor (Tribunalul Timiş – Secţia civilă, Tribunalul Sălaj – Secţia civilă, Tribunalul Maramureş – Secţia civilă, Tribunalul Botoşani – Secţia civilă, Tribunalul Teleorman – Secţia conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ fiscal, Curtea de Apel Timişoara – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale) este în sensul respingerii excepţiei ca neîntemeiată, cu motivarea că abrogarea reprezintă procedeul tehnico-juridic prin care actele normative fără termen îşi încetează activitatea prin renunţarea la ele. Abrogarea cunoaşte mai multe forme, respectiv: expresă, când noul act normativ prevede că vechiul act normativ se abrogă în mod expres; tacită, când în noul act normativ nu se prevede nimic în legătură cu acţiunea vechilor norme juridice.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, având următorul cuprins: „(2) Pe data intrării în vigoare a prezentului cod se abrogă: […] – orice alte dispoziţii contrare.”În susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) şi (5) care consacră principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat şi obligaţia respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, ale art. 73 alin. (3) lit. p) care stabilesc că regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele şi protecţia socială se reglementează prin lege organică, respectiv ale art. 79 alin. (1) privind atribuţiile Consiliului Legislativ, precum şi a prevederilor art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi prevederi din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, invocate de autorii excepţiei şi în prezenta cauză, şi cu o motivare identică. Astfel, prin Decizia nr. 1.016 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 14 august 2009, Curtea a respins ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, reţinând că, în esenţă, aspectele invocate în motivarea excepţiei reprezintă în realitate probleme de interpretare şi aplicare a legii, ce sunt de competenţa instanţelor de judecată, iar nu a instanţei de contencios constituţional.De asemenea, Curtea a reţinut că eventualele necorelări de ordin legislativ dintre dispoziţiile Legii nr. 168/1999 şi cele ale Legii nr. 53/2003 – Codul muncii nu pot forma obiect al controlului de constituţionalitate şi nici nu pot fi invocate drept argument în sprijinul susţinerii neconstituţionalităţii unor reglementări. Examinarea acestora nu intră în sfera de competenţă a Curţii Constituţionale, ci în competenţa exclusivă a Parlamentului de a interveni pe calea unor modificări, completări sau abrogări pentru a asigura ordinea juridică necesară.Întrucât nu au apărut elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Petrom” – S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 8.903.1/30/2008 al Tribunalului Timiş – Secţia civilă, în Dosarul nr. 3.230/84/2009 al Tribunalului Sălaj – Secţia civilă, în dosarele nr. 3.363/100/2009 şi nr. 3.364/100/2009 ale Tribunalului Maramureş – Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.673/40/2009 al Tribunalului Botoşani – Secţia civilă, în dosarele nr. 341/87/2009, nr. 4.767/87/2008, nr. 3387.1/87/2007, nr. 1.001/87/2009 şi nr. 2.370/87/2008 ale Tribunalului Teleorman – Secţia conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ fiscal, precum şi în dosarele nr. 7.552/30/2008 şi nr. 2.448/30/2009 ale Curţii de Apel Timişoara – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 mai 2010.PREŞEDINTE,ACSINTE GASPARMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește