DECIZIE nr. 706 din 19 octombrie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 387 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorIuliana Nedelcu – procurorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 387 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov în Dosarul nr. 448/P/R/2006 al Curţii de Apel Braşov – Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, deoarece pentru orice acţiune în justiţie trebuie să se dovedească un interes. În cazul procurorului, acesta exercită căile de atac în condiţiile prevăzute de lege, el având o competenţă generală pe care legiuitorul o poate stabili în deplin acord cu art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 10 mai 2006, pronunţată în Dosarul nr. 448/P/R/2006, Curtea de Apel Braşov – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 387 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei contestaţii în anulare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că, potrivit dispoziţiilor legale criticate, procurorului, în calitate de reprezentant al intereselor generale ale societăţii, de apărător al ordinii de drept, precum şi al drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, îi este îngrădit accesul la justiţie prin imposibilitatea de a formula calea de atac extraordinară a contestaţiei în anulare şi în situaţia prevăzută de art. 386 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală.Curtea de Apel Braşov – Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate sunt în concordanţă cu prevederile art. 129 din Legea fundamentală. Astfel, părţile şi procurorul pot exercita căile de atac în condiţiile legii, situaţie care permite legiuitorului să stabilească, în cazul căilor de atac extraordinare, cum este şi contestaţia în anulare, cazurile, sfera titularilor şi condiţiile de exercitare a acestora.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere prevederilor din Legea fundamentală invocate. Astfel, raţiunea pentru care numai părţile pot formula contestaţie în anulare în situaţia art. 386 lit. a) şi b) din Codul de procedură penală rezultă din faptul că numai acestea pot aprecia în ce măsură au fost vătămate printr-o hotărâre definitivă a instanţei de recurs. Art. 21 din Constituţie permite oricărei persoane accesul la justiţie pentru apărarea oricărui drept sau libertate ori interes legitim. Prevederea că părţile şi procurorul pot exercita căile de atac în condiţiile legii permite legiuitorului să stabilească, în cazul căilor extraordinare de atac, cum este şi contestaţia în anulare, cazurile, sfera titularilor şi condiţiile de exercitare a acestora.În sfârşit, prevederile legale criticate sunt, în opinia Guvernului, în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale ale art. 24 care consfinţesc dreptul la apărare.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate sunt în deplină concordanţă cu art. 129 din Constituţie care reglementează folosirea căilor de atac. Acest drept fundamental se realizează în condiţiile legii şi, prin urmare, este în competenţa exclusivă a legiuitorului de a stabili care sunt căile de atac şi în ce condiţii pot fi exercitate.De asemenea, prerogativele încredinţate procurorului de către legiuitor reprezintă o expresie a rolului Ministerului Public, stabilit de art. 131 din Constituţie, iar nu o încălcare a acestora.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 387 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală "Cererea de contestaţie", care au următorul conţinut: "Contestaţia în anulare poate fi făcută de oricare dintre părţi, iar contestaţia pentru motivele prevăzute în art. 386 lit. c) şi d), şi de procuror."Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 21 referitoare la "Accesul liber la justiţie", ale art. 24 referitoare la "Dreptul la apărare" şi ale art. 131 alin. (1) referitoare la rolul Ministerului Public de reprezentant în activitatea judiciară al intereselor generale ale societăţii şi de apărător al ordinii de drept.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în realitate, autorul excepţiei nu formulează critici de neconstituţionalitate, ci consideră că prevederile art. 387 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală nu sunt de natură să ofere procurorului, în calitate de apărător al drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, posibilitatea de a promova şi în alte situaţii calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare. Rezultă, aşadar, că se critică o omisiune de reglementare. Or, potrivit art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sunt neconstituţionale prevederile legilor, tratatelor internaţionale, regulamentelor Parlamentului şi ordonanţelor Guvernului care încalcă dispoziţiile sau principiile Constituţiei. De altfel, competenţa de legiferare aparţine, potrivit art. 61 alin. (1) din Constituţie, Parlamentului, motiv pentru care excepţia urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 387 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov în Dosarul nr. 448/P/R/2006 al Curţii de Apel Braşov – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 octombrie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru_________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește