DECIZIE nr. 706 din 17 iunie 2008

privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8^1-8^5 de la articolul unic pct. 19 (art. 53 pct. 5) din Legea nr. 442/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 26/2004 privind unele măsuri pentru finalizarea privatizării societăţilor comerciale aflate în portofoliul Autorităţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului şi consolidarea unor privatizări



Ioan Vida – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorClaudia Miu – prim-magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8^1 -8^5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2004 privind unele măsuri pentru finalizarea privatizării societăţilor comerciale aflate în portofoliul Autorităţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului şi consolidarea unor privatizări, modificată şi completată prin Legea nr. 442/2004, excepţie ridicată de Primăria Municipiului Piatra Neamţ în Dosarul nr. 28.167/3/CA/2007 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA ,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 11 ianuarie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 28.167/3/CA/2007, Tribunalul Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8^1-8^5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2004 privind unele măsuri pentru finalizarea privatizării societăţilor comerciale aflate în portofoliul Autorităţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului şi consolidarea unor privatizări, modificată şi completată prin Legea nr. 442/2004, excepţie ridicată de Primăria Municipiului Piatra Neamţ într-o cauză având ca obiect o acţiune în vederea obligării emiterii unui act administrativ.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 8^1 -8^5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2004 privind unele măsuri pentru finalizarea privatizării societăţilor comerciale aflate în portofoliul Autorităţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului şi consolidarea unor privatizări, modificată şi completată prin Legea nr. 442/2004, încalcă dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi pe cele ale art. 135 alin. (1) şi alin. (2) din Constituţie, deoarece creează pentru Societatea Comercială „Rodipet” – S.A. o situaţie dominantă pe piaţa difuzării presei prin concesionarea directă a celor mai bune amplasamente destinate chioşcurilor pentru difuzarea presei, încălcându-se astfel principiul concurenţei loiale. Se mai arată că instituirea obligaţiei autorităţilor locale de concesionare directă contravine principiilor autonomiei locale şi al deconcentrării serviciilor publice, consacrate de art. 120 alin. (1) din Constituţie. Prevederile criticate încalcă şi dispoziţiile art. 44 alin. (1) teza întâi şi pe cele ale art. 136 alin. (2) şi (4) din Constituţie, deoarece încalcă dreptul de dispoziţie al unităţii administrativ-teritoriale. În motivarea excepţiei, autorul acesteia invocă şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.Tribunalul Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile criticate sunt contrare dispoziţiilor art. 136 alin. (4) din Constituţie, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale, prin care s-a statuat că sunt neconstituţionale prevederile legale ce obligă autorităţile publice să atribuie unor persoane juridice nominalizate bunurile proprietate publică sau activităţile şi serviciile publice de interes local, prin contract de concesiune. Mai apreciază că prevederile criticate contravin şi dispoziţiilor art. 136 alin. (4) din Constituţie potrivit cărora concesionarea se poate face în condiţiile legii organice, Legea nr. 442/2004 fiind o lege ordinară. De asemenea, contravin şi dispoziţiilor art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie, întrucât statul are obligaţia stabilirii unui cadru concurenţial, care să asigure concurenţa loială. Critica referitoare la contrarietatea faţă de dispoziţiile art. 16 din Constituţie este neîntemeiată, deoarece principiul egalităţii este aplicabil cetăţenilor, iar nu persoanelor juridice. Este neîntemeiată şi critica referitoare la încălcarea art. 44 din Constituţie, pentru motivul că, referitor la domeniul proprietăţii private, legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate privată. Cât priveşte critica referitoare la încălcarea prevederilor art. 120 alin. (1) din Constituţie, consideră că acestea nu au incidenţă în cauză.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA ,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Autorul excepţiei de neconstituţionalitate critică dispoziţiile art. 8^1-8^5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2004 privind unele măsuri pentru finalizarea privatizării societăţilor comerciale aflate în portofoliul Autorităţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului şi consolidarea unor privatizări, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 385 din 30 aprilie 2004. În realitate, aceste dispoziţii sunt cuprinse în Legea nr. 442/2004, pentru aprobarea ordonanţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.005 din 1 noiembrie 2004, şi anume la articolul unic, punctul 19, având următorul cuprins: „Articol unic. – Se aprobă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26 din 29 aprilie 2004 […], cu următoarele modificări şi completări:[…]19. După articolul 52 se introduc articolele 53-55 cu următorul cuprins:"Art. 53. – Ordonanţa Guvernului nr. 45/2004 […] se modifică şi se completează astfel:[…]5. După articolul 8 se introduc articolele 8^1-8^5 cu următorul cuprins:"Art. 8^1. – Prin derogare de la dispoziţiile Legii nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor, terenurile aflate în proprietatea publică sau privată a statului, respectiv a unităţilor administrativteritoriale pe care sunt amplasate puncte de vânzare ale Societăţii Comerciale „Rodipet” – S.A. Bucureşti, cu excepţia celor din municipiul Bucureşti, se atribuie acesteia printr-un contract de concesiune, la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe.Art. 8^2. – Concesiunea se face fără întocmirea unui studiu de oportunitate sau a unui caiet de sarcini şi fără o formă de publicitate, prin negociere directă între cedent şi societatea comercială, excepţie făcând situaţiile în care planul de urbanism general, aprobat de autorităţile locale, impune schimbarea locaţiei cu una identică ca suprafaţă şi aşezare comercială.Art. 8^3. – Contractul de concesiune se încheie pe o durată de maximum 49 de ani, cu prelungirea de drept pe o durată de 24 de ani şi 6 luni în situaţia în care Societatea Comercială "Rodipet" – S.A. Bucureşti continuă exploatarea terenului concesionat pentru realizarea scopului iniţial.Art. 8^4. – Societatea Comercială «Rodipet» – S.A. Bucureşti beneficiază de atribuirea directă printr-un contract de concesiune a terenurilor aflate în proprietatea publică sau privată a statului, respectiv a unităţilor administrativ-teritoriale, cu excepţia celor din municipiul Bucureşti, pe care vor fi amplasate punctele de vânzare realizate pentru îndeplinirea programului de investiţii asumat prin contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni.Art. 8^5. – Concesiunea, potrivit prezentei ordonanţe, are ca obiect exclusiv utilizarea de către Societatea Comercială "Rodipet" – S.A. Bucureşti a terenurilor pentru amplasarea punctelor de vânzare în scopul îndeplinirii obiectului de activitate şi nu poate fi extinsă la alte activităţi."»"Dispoziţiile constituţionale pretins încălcate sunt cuprinse la art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 44 alin. (1) teza întâi referitoare la dreptul de proprietate privată, art. 120 alin. (1) în partea referitoare la principiile autonomiei locale şi deconcentrării serviciilor publice şi art. 136 alin. (2) referitoare la garantarea şi ocrotirea prin lege a proprietăţii publice.1. Critica referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din ConstituţieCurtea constată că egalitatea este un drept fundamental aplicabil persoanelor fizice, care garantează egalitatea cetăţenilor în faţa legii, fără privilegii şi fără discriminări, iar nu şi persoanelor juridice. Persoanele juridice îşi pot exercita numai acele drepturi şi îşi pot asuma acele obligaţii care decurg din capacitatea lor juridică, stabilită prin actul normativ sau prin actul constitutiv de înfiinţare. Aşadar, exercitarea în mod diferenţiat a drepturilor şi asumarea obligaţiilor persoanelor juridice concură la realizarea funcţiilor statului şi la satisfacerea cerinţelor atât de diverse ale societăţii umane.2. Critica referitoare la încălcarea art. 120 alin. (1) din ConstituţieDispoziţiile art. 120 alin. (1) din Constituţie se referă la principiul autonomiei locale şi la cel al deconcentrării serviciilor publice în cadrul organizării administraţiei publice din unităţile administrativ-teritoriale, iar nu la existenţa unei autonomii de decizie în afara cadrului legal, care este general obligatoriu. Prin urmare, critica examinată nu are relevanţă în cauză.3. Critica referitoare la încălcarea art. 44 alin. (1) teza întâi, ale art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi ale art. 136 alin. (2) şi (4) din ConstituţieCurtea Constituţională constată că este neîntemeiată şi susţinerea potrivit căreia textul criticat înlătură posibilitatea autorităţilor publice de a dispune liber de bunurile aflate în proprietatea publică sau privată a unităţilor administrativteritoriale, în condiţiile legii privind regimul concesiunilor. În principiu, dreptul de proprietate publică este garantat şi ocrotit prin lege, acesta însă nu are un caracter imuabil. Chiar în privinţa concesiunii bunurilor proprietate publică, legiuitorul constituant a prevăzut la art. 136 alin. (4) din Legea fundamentală că astfel de bunuri pot fi concesionate în condiţiile legii organice. Dreptul de concesiune nu este un intermediu de restrângere a dreptului de proprietate, ci el este o instituţie juridică specifică de dare în exploatare a bunurilor statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale şi de intrare a lor în circuitul economic.De asemenea, Curtea constată că măsura prevăzută de textul criticat pentru neconstituţionalitate poate fi considerată ca fiind menită să asigure "crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie" în domeniul difuzării publicaţiilor periodice, fiind deci în consens cu dispoziţiile art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie. Pentru a organiza economia României în conformitate cu dispoziţiile alin. (1) al aceluiaşi articol, pe baza principiului liberei iniţiative şi al liberei concurenţe, menite să garanteze funcţionarea economiei de piaţă, statul român a elaborat, la nivel legislativ, strategia de privatizare, care a fost iniţiată prin Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 8 august 1990. Este de reţinut că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2004 privind unele măsuri pentru finalizarea privatizării societăţilor comerciale aflate în portofoliul Autorităţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului şi consolidarea unor privatizări se integrează coerent în strategia naţională de privatizare. Examinând constituţionalitatea dispoziţiilor criticate, Curtea Constituţională trebuie să ţină seama de faptul că economia românească, în parte, este încă în fază de tranziţie către economia de piaţă. De aceea nu se poate susţine că textul criticat încalcă principiile liberei iniţiative şi al liberei concurenţe. Altminteri, ar însemna să se constate că întregul proces de privatizare s-a derulat cu încălcarea Constituţiei. Însă Curtea reţine că instanţele de judecată, prin care, în temeiul art. 126 din Constituţie, se realizează justiţia, sunt competente să aprecieze dacă dispoziţiile criticate mai sunt sau nu aplicabile în cauză, în raport cu stadiul procesului de privatizare al Societăţii Comerciale „Rodipet” – S.A.Ca argument pentru soluţia de respingere a excepţiei, mai aratăm că dreptul de dispoziţie al unităţilor administrativteritoriale este reglementat la nivel legal, şi anume prin Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia. De aceea, legiuitorul ordinar poate ca, pentru salvgardarea unui interes public, să dispună, prin lege, asupra condiţiilor de trecere a unor bunuri din domeniul public sau privat al unităţilor administrativ-teritoriale în domeniul statului. În egală măsură, legiuitorul îşi poate exercita prerogativa de exponent al suveranităţii naţionale şi să reglementeze, în respectul Constituţiei, constituirea unor drepturi reale în favoarea unor persoane juridice ce desfăşoară activităţi de utilitate publică.Faţă de aceste considerente expuse în limitele sesizării de neconstituţionalitate, Curtea constată că excepţia este nefondată, urmând să o respingă ca atare.În acelaşi sens s-a mai pronunţat Curtea Constituţională, de exemplu prin Decizia nr. 434 din 15 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 9 mai 2008.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8^1-8^5 de la articolul unic pct. 19 (art. 53 pct. 5) din Legea nr. 442/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 26/2004 privind unele măsuri pentru finalizarea privatizării societăţilor comerciale aflate în portofoliul Autorităţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului şi consolidarea unor privatizări, excepţie ridicată de Primăria Municipiului Piatra-Neamţ în Dosarul nr. 28.167/CA//2007 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 iunie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAPrim-magistrat-asistent,Claudia Miu–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește