DECIZIE nr. 704 din 17 iunie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 alin. (1), precum şi ale art. 60 alin. (1) lit. d) şi f), alin. (2) şi (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor



Ioan Vida – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorMarieta Safta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 alin. (1), precum şi ale art. 60 alin. (1) lit. d) şi f), alin. (2) şi (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Scholtz Recycling” – SRL din Timişoara în Dosarul nr. 208.1/208/2007 al Judecătoriei Caransebeş.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Ministerul Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, referindu-se şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 11 februarie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 208.1/208/2007, Judecătoria Caransebeş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 alin. (1), precum şi ale art. 60 alin. (1) lit. d) şi f), alin. (2) şi (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Scholtz Recycling” – SRL din Timişoara.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textele de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece sancţionează cu amendă operatorul de transport, astfel cum este menţionat în licenţa de transport, sau deţinătorul vehiculului, astfel cum este menţionat în certificatul de înmatriculare a vehiculului. Sancţiunea ar trebui aplicată persoanei fizice, conducător al respectivului vehicul, astfel cum este prevăzut şi pentru vehiculele înmatriculate în alte state, când amenda contravenţională se aplică în toate cazurile conducătorului auto. Se arată, totodată, că, în condiţiile în care aplicarea amenzii contravenţionale vizează neplata autorizaţiei speciale de transport, nicio raţiune juridică nu justifică şi plata autorizaţiei respective, precum şi imobilizarea vehiculului, aceste sancţiuni excedând cadrului contravenţional stabilit de Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 şi fiind în contradicţie cu textele constituţionale referitoare la egalitatea în drepturi şi la garantarea dreptului de proprietate. De asemenea, se arată că este împiedicat excesul la justiţie al contravenientului „prin însăşi constrângerea de facto realizată prin imobilizarea pe loc a vehiculului”.Judecătoria Caransebeş apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece normele criticate "nu încalcă principiile constituţionale", sens în care Curtea Constituţională s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa. În plus, cu privire la critica art. 60 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997, apreciază că nu poate fi reţinută, deoarece imobilizarea vehiculelor în spaţii amenajate până la achitarea contravalorii autorizaţiei speciale de transport „nu echivalează cu o scoatere din patrimoniul proprietarului a bunului respectiv”.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului arată că textele de lege criticate, care stabilesc amenzi contravenţionale pentru încălcarea unor dispoziţii din ordonanţa respectivă, nu aduc atingere principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii, întrucât acestea se aplică uniform tuturor persoanelor aflate în situaţia reglementată de ipoteza normei juridice, fără a institui discriminări pe considerente arbitrare. Totodată, arată că nici prevederile art. 44 alin. (1) din Constituţie nu sunt încălcate, întrucât conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 41 alin. (1), precum şi ale art. 60 alin. (1) lit. d) şi f), alin. (2) şi (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 29 iunie 1998, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul cuprins:– Art. 41 alin. (1): "Transporturile efectuate cu vehicule a căror masă totală maximă admisă, masă maximă admisă pe osie şi/sau ale căror dimensiuni maxime admise de gabarit depăşesc limitele prevăzute în anexa nr. 2 se efectuează pe baza autorizaţiei speciale de transport emise de administratorul drumului pe care se efectuează transportul, în condiţiile stabilite prin reglementări specifice emise de Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei.";– Art. 60 alin. (1) lit. d) şi f), alin.(2) şi (5): "(1) Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă următoarele fapte:[…]d) încălcarea prevederilor art. 41 alin. (1) prin efectuarea transporturilor cu depăşirea masei totale şi/sau a dimensiunilor maxime admise, fără autorizaţie specială de transport eliberată de administratorul drumului, se sancţionează cu amendă de la 50.000.000 lei la 60.000.000 lei, aplicată operatorului de transport, astfel cum este menţionat în licenţa de transport, sau deţinătorului vehiculului, astfel cum este menţionat în certificatul de înmatriculare a vehiculului;[…] … f) încălcarea prevederilor art. 41 alin. (1) prin efectuarea transporturilor cu depăşirea masei maxime pe axe ce poate fi autorizată, fără autorizaţie specială de transport, se sancţionează cu amendă de la 60.000.000 lei la 80.000.000 lei, aplicată operatorului de transport, astfel cum este menţionat în licenţa de transport, sau deţinătorului vehiculului, astfel cum este menţionat în certificatul de înmatriculare a vehiculului;[…] … (2) Pentru încălcarea prevederilor art. 41 alin. (1), precum şi a restricţiilor de circulaţie instituite potrivit art. 44 alin. (2) contravenientul va plăti, pe lângă amenda contravenţională, şi contravaloarea autorizaţiei speciale de transport. În aceste situaţii agentul constatator înscrie în procesul-verbal de constatare a contravenţiei obligaţia de plată a autorizaţiei speciale de transport, calculată şi eliberată potrivit prevederilor legale. Procesul-verbal devine titlu executoriu fără învestire sau altă formalitate şi cu privire la obligaţia de plată a autorizaţiei speciale de transport. […] … (5) Pentru încălcarea prevederilor art. 41 alin. (1) şi a restricţiilor de circulaţie instituite potrivit art. 44 alin. (1) şi (2) şi sancţionate potrivit alin. (1) lit. c), d), f) şi g), vehiculul va fi imobilizat în spaţii amenajate pe reţeaua internă sau în punctele de trecere a frontierei până la achitarea contravalorii autorizaţiei speciale de transport." … Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate sunt cele ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi ale art. 44 alin. (1) teza întâi, potrivit cărora dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate. Se invocă, totodată, art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil, art. 1 din Protocolul nr. 12 adiţional la Convenţie privind interzicerea discriminării şi art. 7 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, privind egalitatea în faţa legii.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:Astfel, prevederile legale criticate nu sunt de natură a încălca principiul constituţional al egalităţii în drepturi, având în vedere că acestea se aplică tuturor operatorilor de transport care încalcă prevederile art. 41 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997, fără privilegii şi fără discriminări. Susţinerea autorului excepţiei în sensul că există o diferenţiere de tratament juridic după cum vehiculele în cauză sunt înmatriculate în România sau în străinătate nu poate fi reţinută, deoarece, potrivit jurisprudenţei Curţii, în acord cu cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, pentru situaţii de fapt diferite se poate stabili un tratament juridic diferit, când acesta este justificat în mod obiectiv şi raţional.Referitor la susţinerea autorului excepţiei în sensul că normele legale criticate încalcă prevederile art. 44 alin. (1) din Constituţie, se constată că, prin Decizia din 2 decembrie 1985 a Comisiei Europene a Drepturilor Omului, pronunţată în cauza Svenska Management Gruppen AB împotriva Suediei, cu privire la dreptul statelor de a percepe impozite sau alte contribuţii, s-a stabilit că natura taxelor şi a altor contribuţii nu trebuie să fie discriminatorie, iar statele au o largă marjă de apreciere în stabilirea şi colectarea lor. Totodată, Comisia a stabilit că statele trebuie "să realizeze un "echilibru just" între cerinţele interesului general al comunităţii şi cele ale protecţiei drepturilor fundamentale ale cetăţenilor, precum şi un raport rezonabil de proporţionalitate între scopul urmărit şi mijloacele folosite". În consecinţă, obligarea unei persoane la plata unei taxe nu este contrară dreptului la respectarea bunurilor sale decât dacă aceasta constituie pentru persoana respectivă "o sarcină excesivă sau îi înrăutăţeşte în mod radical situaţia financiară". În cauza dedusă judecăţii, obligarea contravenientului, pe lângă amenda contravenţională, şi la plata contravalorii autorizaţiei speciale de transport nu este excesivă, având în vedere raţiunea instituirii acestei obligaţii, şi anume desfăşurarea traficului rutier în deplină siguranţă.În sfârşit, sancţiunile contravenţionale prevăzute de textele de lege criticate nu aduc nicio atingere liberului acces la justiţie, persoana contravenientă având deplina libertate să formuleze plângere, în condiţiile legii, împotriva procesului-verbal de contravenţie, iar în faţa instanţei de judecată, să beneficieze de toate garanţiile unui proces echitabil.De altfel, în acelaşi sens Curtea s-a mai pronunţat, de exemplu, prin Decizia nr. 10 din 18 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 171 din 28 februarie 2005, şi Decizia nr. 434 din 13 septembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 879 din 30 septembrie 2005, prin care a statuat, de principiu, că instituirea condiţiilor de transport este „un atribut exclusiv al legiuitorului, care a reglementat regimul de circulaţie pe drumurile publice astfel încât desfăşurarea traficului să aibă loc în deplină siguranţă”. De asemenea, prin Decizia nr. 11 din 20 ianuarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 96 din 2 februarie 2004, Curtea a statuat că stabilirea unor contravenţii în sarcina participanţilor la trafic pe drumurile publice „are ca scop prevenirea consecinţelor negative în cazul încălcării reglementărilor privind regimul drumurilor”.Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele care au fundamentat deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art.1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 alin. (1), precum şi ale art. 60 alin. (1) lit. d) şi f), alin. (2) şi (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Scholtz Recycling” – SRL din Timişoara în Dosarul nr. 208.1/208/2007 al Judecătoriei Caransebeş.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 iunie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Marieta Safta––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește