DECIZIE nr. 703 din 11 septembrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 pct. 5 şi art. 328 alin. 1 din Codul de procedură civilă, precum şi ale art. 79 şi art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorPatricia Marilena Ionea – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 pct. 5 şi art. 328 alin. 1 din Codul de procedură civilă, precum şi ale art. 79 şi art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, excepţie ridicată de Aureliana Elena Şerban în Dosarul nr. 9.796/2/2006 (nr. vechi 2.649/2006) al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate referitoare la art. 322 pct. 5 din Codul de procedură civilă, considerând că autorul excepţiei solicită, de fapt, o completare a textului de lege. De asemenea, pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate privind celelalte texte de lege criticate, acestea nefiind contrare dispoziţiilor constituţionale invocate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 12 februarie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 9.796/2/2006 (nr. vechi 2.649/2006), Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 322 pct. 5 şi ale art. 328 alin. 1 din Codul de procedură civilă, precum şi ale art. 79 şi art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă. Excepţia a fost ridicată de Aureliana Elena Şerban cu prilejul soluţionării recursului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 1.106 din 15 septembrie 2006, pronunţată de Tribunalul Teleorman în Dosarul nr. 1.973/2006.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că art. 322 pct. 5 din Codul de procedură civilă este neconstituţional "în măsura în care se interpretează că nu se aplică şi altor înscrisuri, necontestate de părţi şi care ar putea conduce la o altă soluţie decât cea pronunţată de instanţă". În această interpretare consideră că acest articol restrânge accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil. În ceea ce priveşte art. 328 alin. 1 din Codul de procedură civilă, art. 79 şi art. 80 din Legea nr. 168/1999, susţine că acestea, prin coroborare, creează o inegalitate între cetăţeni prin faptul că, în cadrul litigiilor de muncă, dau dreptul la o singură cale de atac împotriva hotărârii asupra revizuirii, în timp ce, în alte cauze, părţile beneficiază de două căi de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, contravenindu-se astfel art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1), (2) şi (3) şi art. 129 din Constituţie.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia nu este întemeiată, având în vedere că autorul acesteia critică, în realitate, o omisiune legislativă, solicitând modificarea şi completarea textelor de lege, ceea ce nici instanţa judecătorească şi nici Curtea Constituţională nu pot face.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatul Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. Astfel, referindu-se la art. 322 din Codul de procedură civilă, arată că stabilirea unor motive expres şi limitativ prevăzute de lege în care o cale de atac extraordinară se poate exercita, precum şi limitarea admisibilităţii ei numai la anumite hotărâri judecătoreşti nu îngrădesc liberul acces la justiţie, prevederile criticate fiind în conformitate cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie, referitoare la stabilirea prin lege a competenţelor instanţelor judecătoreşti, şi cu cele ale art. 129 referitoare la folosirea căilor de atac. În ceea ce priveşte celelalte dispoziţii de lege criticate de autorul excepţiei, Guvernul, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, arată că acestea nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, întrucât acestea nu încalcă dreptul de acces liber la justiţie, se aplică în mod egal tuturor situaţiilor şi persoanelor prevăzute de ipoteza acestor norme juridice şi nu pun în discuţie restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 322 pct. 5 şi art. 328 alin. 1 din Codul de procedură civilă, precum şi art. 79 şi art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999.Textele de lege criticate au următoarea redactare:Art. 322 pct. 5 din Codul de procedură civilă: "Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: […]5. dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a desfiinţat sau s-a modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere."Art. 328 alin. 1 din Codul de procedură civilă: "Hotărârea asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită."Art. 79 din Legea nr. 168/1999: „(1) Hotărârile instanţei de fond sunt definitive.(2) Hotărârile motivate ale instanţei de fond se redactează şi se comunică părţilor în termen de cel mult 15 zile de la pronunţare." … Art. 80 din Legea nr. 168/1999: „Termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunţate de instanţa de fond.”În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile legale criticate contravin următoarelor prevederi constituţionale: art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi; art. 21 alin. (1), (2) şi (3) referitoare la dreptul de acces liber la justiţie şi la dreptul părţilor la un proces echitabil soluţionat într-un termen rezonabil; art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi; şi art. 129 privind exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile art. 322 pct. 5 şi ale art. 328 alin. 1 din Codul de procedură civilă reprezintă reguli de procedură ce reglementează revizuirea ca o cale extraordinară de atac pentru reformarea hotărârilor judecătoreşti. În opinia autorului excepţiei, aceste texte de lege restrâng accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, întrucât limitează posibilitatea părţilor de a folosi această cale extraordinară de atac, atât sub aspectul cazurilor când poate fi formulată, cât şi sub aspectul căilor de atac ce pot fi exercitate împotriva hotărârii asupra revizuirii, creându-se, în acest din urmă caz, discriminări între cetăţeni.În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 79 şi art. 80 din Legea nr. 168/1999, Curtea constată că şi acestea constituie norme de procedură, prin care se reglementează calea de atac ce poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătoreşti cu prilejul soluţionării conflictelor de muncă şi pe care autorul excepţiei le critică prin raportare la dispoziţiile art. 328 alin. 1 din Codul de procedură civilă, întrucât, prin coroborare, limitează posibilitatea de a formula calea de atac împotriva hotărârii asupra revizuirii.Având în vedere aceste aspecte, Curtea reţine că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţa şi procedura de judecată se stabilesc numai prin lege. Astfel, legiuitorul este în drept să stabilească regulile de procedură cu aplicabilitate generală, dar şi unele reguli speciale, derogatorii, în considerarea unor situaţii deosebite, cu condiţia, însă, ca aceste norme să se aplice în mod egal în toate cazurile şi pentru toate persoanele care se încadrează în situaţii identice.În ceea ce priveşte dispoziţiile de lege criticate, Curtea constată că interesul legat de stabilitatea hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile, precum şi a raporturilor juridice la care au dat naştere, impune ca legea să stabilească riguros şi limitativ cazurile şi motivele pentru care se poate exercita această cale de atac. Aşa cum dispune art. 129 din Constituţie, căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti se exercită în condiţiile legii.În acelaşi timp, Curtea observă că prevederea art. 328 alin. 1 din Codul de procedură civilă, potrivit căreia "Hotărârea asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită", nu creează nicio discriminare, ea aplicându-se deopotrivă tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei legale.Ceea ce ar crea o discriminare, potrivit celor susţinute de autorul excepţiei, ar fi faptul că, în situaţia conflictelor de muncă, legiuitorul a prevăzut pentru soluţionarea acestora doar două grade de jurisdicţie, fapt ce ar determina ca şi împotriva hotărârii de revizuire să poată fi exercitată doar o singură cale de atac.Curtea apreciază, însă, că şi aceste dispoziţii se subordonează art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, fără a aduce nicio restrângere dreptului la un proces echitabil.Astfel, conflictele de muncă, având în vedere specificul şi implicaţiile lor sociale, se judecă după o procedură caracterizată prin celeritate. De aceea, legiuitorul a prevăzut pentru soluţionarea acestora două grade de jurisdicţie, respectiv o singură cale de atac.Nicio dispoziţie constituţională sau reglementare internaţională nu stabileşte gradele de jurisdicţie şi numărul căilor de atac care trebuie prevăzute pentru judecarea diferitelor litigii, reglementarea acestor probleme intrând în atribuţiile exclusive ale legiuitorului naţional. Stabilirea unor reguli diferenţiate în această materie, ţinând seama de specificul unor litigii sau chiar de situaţia deosebită, specifică în care se află persoanele implicate, nu are semnificaţia instituirii unor privilegii ori discriminări.De altfel, asupra acestor din urmă aspecte, Curtea s-a mai pronunţat şi prin Decizia nr. 175 din 18 iunie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 24 iulie 2002, când, analizând constituţionalitatea art. 79 şi art. 80 din Legea nr. 168/1999 în raport cu dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi ale art. 21 alin. (1) din Constituţie, a respins criticile de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiate.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 pct. 5 şi ale art. 328 alin. 1 din Codul de procedură civilă, precum şi ale art. 79 şi art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, excepţie ridicată de Aureliana Elena Şerban în Dosarul nr. 9.796/2/2006 (nr. vechi 2.649/2006) al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 septembrie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește