DECIZIE nr. 702 din 31 mai 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (5), (7), (8) şi (10) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorMarieta Safta – prim-magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (5), (7), (8) şi (10) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie invocată de Vasile Adrian Scurtu în Dosarul nr. 1.459/175/2010 al Judecătoriei Aiud.La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 3.788 D/2010, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Robert Gabor în Dosarul nr. 2.498/175/2010 al Judecătoriei Aiud.La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, având în vedere identitatea de obiect a excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 3.550 D/2010 şi nr. 3.788 D/2010, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condiţiile conexării dosarelor.Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 3.788 D/2010 la Dosarul nr. 3.550 D/2010, care a fost primul înregistrat.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin Încheierea din 6 iulie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 1.459/175/2010 şi Încheierea din 31 august 2010, pronunţată în Dosarul nr. 2.498/175/2010, Judecătoria Aiud a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (5), (7), (8) şi (10) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie invocată de Vasile Adrian Scurtu şi, respectiv, Robert Gabor.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate similară în dosarele conexate, se susţine, în esenţă, că instituţia judecătorului delegat nu este clar definită şi organizată prin lege, fiind mai degrabă o jurisdicţie specială administrativă ale cărei decizii sunt facultative şi gratuite. Se mai arată că instituţia judecătorului delegat nu poate fi considerată ca reprezentând primul grad de jurisdicţie, deoarece procedura desfăşurată în faţa judecătorului delegat nu respectă garanţiile procesuale privind dreptul la apărare şi reprezentare, contradictorialitatea şi publicitatea dezbaterilor. Prin urmare, textele legale care reglementează procedura de soluţionare a plângerii de către judecătorul delegat şi a contestaţiei formulate împotriva încheierii judecătorului delegat sunt neconstituţionale.Judecătoria Aiud apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că normele criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate. Se face referire şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Arată că judecătorii cu atribuţii în ceea ce priveşte executarea pedepselor privative de libertate sunt delegaţi de preşedinţii curţilor de apel, cu acordul scris al acestora, îndeplinind o funcţie publică de interes general, reglementarea competenţei instanţelor judecătoreşti şi procedurii de judecată fiind atributul exclusiv al legiuitorului, atâta vreme cât îşi subordonează acest demers regulilor şi principiilor constituţionale. De altfel, persoana condamnată are dreptul de a se adresa unei instanţe de judecată, după ce nemulţumirile acesteia au fost examinate de judecătorul delegat cu executarea pedepselor, fiind asigurate astfel garanţiile liberului acces la justiţie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 26 alin. (5), (7), (8) şi (10) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 20 iulie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul cuprins:– Art. 26 (Schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate) alin. (5), (7), (8) şi (10): "(5) Judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate dispune prin încheiere motivată, cu privire la schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, numai după ascultarea persoanei condamnate, la locul de deţinere, în termen de 15 zile de la primirea cererii sau sesizării. […](7) Încheierea judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate se comunică persoanei condamnate şi administraţiei penitenciarului în termen de două zile de la data pronunţării acesteia. … (8) Împotriva încheierii judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate persoana condamnată şi administraţia penitenciarului pot introduce contestaţie la judecătoria în a cărei circumscripţie se află penitenciarul, în termen de 3 zile de la comunicarea încheierii. Contestaţia nu este suspensivă de executare. […] … (10) Hotărârea judecătoriei este definitivă." … În opinia autorilor excepţiei, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 23 alin. (12) privind legalitatea incriminării, ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale art. 126 alin. (5) care interzic înfiinţarea de instanţe extraordinare, ale art. 127 potrivit cărora şedinţele de judecată sunt publice, ale art. 129 privind folosirea căilor de atac. Se invocă, totodată, dispoziţiile art. 2 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dublul grad de jurisdicţie în materie penală.Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate, care reglementează procedura schimbării regimului de executare a pedepsei, la solicitarea persoanei condamnate sau la sesizarea Comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, nu aduc nicio atingere liberului acces la justiţie şi nici dreptului la apărare. Astfel, această procedură se desfăşoară sub supravegherea, controlul şi autoritatea judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, iar, în acord cu art. 21 din Constituţie, împotriva încheierii pronunţate de acesta, persoana condamnată poate introduce contestaţie la judecătoria în a cărei circumscripţie se află penitenciarul. De asemenea, nimic nu îl opreşte pe condamnat să îşi angajeze un avocat pe tot parcursul procesului ce vizează aspecte referitoare la executarea pedepsei.Nu pot fi reţinute nici criticile formulate în raport de dispoziţiile art. 126 alin. (5) din Constituţie, care interzic înfiinţarea de instanţe extraordinare. Curtea reţine în acest sens că judecătorii delegaţi pentru executarea pedepselor sunt desemnaţi de preşedinţii curţilor de apel, potrivit art. 6 alin. (2) din Legea nr. 275/2006, „în vederea exercitării atribuţiilor judiciare ale acestora, pentru fiecare penitenciar aflat în circumscripţia teritorială a curţii de apel”, aşadar pentru îndeplinirea unor atribuţii specifice în cadrul puterii judecătoreşti, exercitând funcţia jurisdicţională cu care au fost învestiţi constituţional şi legal. Judecătorii delegaţi pentru executarea pedepselor nu fac parte din autorităţile publice ale căror acte le supraveghează şi controlează, astfel încât nu există raporturi de subordonare ierarhică între aceştia şi personalul de conducere al administraţiei penitenciarelor, iar măsurile dispuse de aceştia sunt obligatorii, conform legii, pentru întregul personal al penitenciarelor.Nu poate fi primită nici critica formulată în raport cu dispoziţiile art. 129 din Constituţie, privitoare la folosirea căilor de atac. Astfel, potrivit art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt stabilite prin lege, legiuitorul având prin urmare libertatea de a stabili cazurile şi condiţiile în care părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, bineînţeles cu respectarea normelor şi principiilor consacrate de Legea fundamentală şi prin actele juridice internaţionale la care România este parte.În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 23 alin. (12) privind legalitatea incriminării şi ale art. 2 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dublul grad de jurisdicţie în materie penală, acestea nu au incidenţă în cauză.Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (5), (7), (8) şi (10) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie invocată de Vasile Adrian Scurtu şi, respectiv, Robert Gabor în dosarele nr. 1.459/175/2010 şi, respectiv, nr. 2.498/175/2010 ale Judecătoriei Aiud.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 31 mai 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANPrim-magistrat-asistent,Marieta Safta––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește