DECIZIE nr. 702 din 25 mai 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2, art. 5, art. 7 alin. (1) şi art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale, precum şi a ordonanţei de urgenţă în ansamblul său



Acsinte Gaspar – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorAntonia Constantin – procurorBenke Karoly – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Koket” – S.R.L. din Vaslui în Dosarul nr. 1.313/89/2009 al Tribunalului Vaslui – Secţia civilă şi care face obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 7.953D/2009.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, procedura de citare fiind legal îndeplinită faţă de autorul excepţiei. În legătură cu procedura de citare ce priveşte cealaltă parte, VRC Meatmed Ltd din Limassol – Republica Cipru, magistratul-asistent referă asupra faptului că aceasta şi-a ales sediul procesual la un cabinet de avocatură, care între timp s-a mutat de la sediul indicat în dosar. În aceste condiţii, dovada de îndeplinire a procedurii de citare s-a întors cu menţiunea "destinatar mutat de la adresă".Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul asupra acestui aspect, consideră că se impune aplicarea sancţiunii prevăzute de art. 98 din Codul de procedură civilă din moment ce partea nu a încunoştinţat Curtea Constituţională de noua adresă la care urmează a fi citată.Curtea dispune aplicarea art. 98 din Codul de procedură civilă în ceea ce priveşte partea VRC Meatmed Ltd din Limassol Republica Cipru astfel încât procedura de citare se consideră a fi legal îndeplinită.Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 7.964D/2009 şi nr. 7.989D/2009, având ca obiect o excepţie de neconstituţionalitate similară cu cea ridicată în Dosarul nr. 7.953D/2009.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, având în vedere similitudinea dintre obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele susmenţionate, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 7.964D/2009 şi nr. 7.989D/2009 la Dosarul nr. 7.953D/2009.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării.Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 7.964D/2009 şi nr. 7.989D/2009 la Dosarul nr. 7.953D/2009, care este primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin Încheierea din 19 octombrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 1.313/89/2009, Tribunalul Vaslui – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Koket” S.R.L. din Vaslui într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de anulare formulate împotriva unei ordonanţe de plată.Prin încheierile din 13 octombrie 2009, 14 octombrie 2009, pronunţate în dosarele nr. 1.839/4/2009 şi nr. 3.495/1285/2009, Judecătoria Cluj-Napoca şi Tribunalul Comercial Cluj au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007, precum şi a ordonanţei de urgenţă în ansamblul ei, respectiv art. 2, art. 5 şi art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007, precum şi a ordonanţei de urgenţă în ansamblul ei, excepţii ridicate de Societatea Comercială „Farmadon” – S.R.L. din Cluj-Napoca şi Societatea Comercială „Hedera Farmacie” – S.R.L. din Cluj-Napoca în cauze având ca obiect soluţionarea cererii de emitere a unei ordonanţe de plată.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate în Dosarul nr. 7.953D/2009, Societatea Comercială "Koket" – S.R.L. din Vaslui susţine că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 permit instanţei de judecată să soluţioneze cauza fără a-şi exercită obligaţia de aflare a adevărului, doar pe baza susţinerilor subiective ale creditorului. Apărarea exercitată pe calea cererii în anulare nu poate fi la fel de eficientă ca aceea de care ar beneficia într-o cale de atac prevăzută de dreptul comun, în condiţiile în care mijloacele de probă nu sunt identice. În consecinţă, posibilitatea soluţionării cererii creditorului doar pe baza actelor depuse şi a cererii în anulare formulată de debitor doar prin analizarea actelor şi a explicaţiilor date de către acesta, împiedică exercitarea dreptului la apărare, iar emiterea titlului executoriu în urma unui proces sumar şi executarea acestui titlu încalcă dreptul constituţional la ocrotirea proprietăţii. Limitarea probatoriului doar la înscrisuri, decăderea debitorului din dreptul de a contesta creanţa prin întâmpinare, soluţionarea cererii în anulare de către aceeaşi instanţă care a soluţionat cererea de emitere a ordonanţei de plată, imposibilitatea atacării cu recurs a hotărârii de respingere a cererii în anulare sunt tot atâtea motive care demonstrează neconstituţionalitatea actului normativ contestat.În fine, este încălcat dreptul la un proces echitabil, întrucât respingerea cererii în anulare duce la imposibilitatea debitorului de a-şi dovedi ulterior, pe calea unei acţiuni de drept comun, drepturile asupra fondului raporturilor juridice dintre părţi.În Dosarul nr. 7.964D/2009, Societatea Comercială "Farmadon" – S.R.L. din Cluj-Napoca susţine că, în cadrul procedurii reglementate de dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007, nu se poate administra un probatoriu complet şi nu se pot face nici apărări de fond, iar debitorul este ameninţat cu obţinerea unui titlu executoriu de către creditor într-un termen foarte scurt şi nerezonabil. Astfel, din punct de vedere procesual, debitorul este pus într-o situaţie vădit inferioară creditorului din moment ce debitorul este pus în situaţia de a nu se mai putea apăra.Cu privire la dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007, se arată că acestea încalcă art. 21 alin. (1) şi (3), precum şi art. 124 alin. (2) din Constituţie, întrucât transformă judecătorul cererii de emitere a ordonanţei de plată într-o autoritate „care încearcă să impună unei părţi să plătească înainte de a se face orice verificare”.În Dosarul nr. 7.989D/2009, Societatea Comercială "Hedera Farmacie" – S.R.L. din Cluj-Napoca susţine că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât cererea privind ordonanţa de plată este analizată de instanţă doar prin prisma susţinerilor creditoarei, fără a se cerceta caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţei şi fără a se da posibilitatea debitorului să îşi susţină, cu probe, punctul său de vedere. Limitarea probatoriului doar la înscrisuri, posibilitatea oferită instanţei de judecată de a nu îşi exercită obligaţia de aflare a adevărului sau posibilitatea soluţionării cererii creditorului doar pe baza actelor depuse şi a explicaţiilor date de acesta sunt tot atâtea încălcări ale art. 21 alin. (3), art. 24 şi art. 44 alin. (1) din Constituţie.Tribunalul Vaslui – Secţia civilă şi Judecătoria ClujNapoca apreciază că excepţia de neconstituţionalitate formulată este neîntemeiată.Tribunalul Comercial Cluj, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate formulate.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în Dosarul nr. 7.964D/2009, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată, în timp ce, în celelalte dosare, nu a comunicatul punctul său de vedere.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 31 octombrie 2007, precum şi, punctual, prevederile art. 2, art. 5, art. 7 alin. (1) şi art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007.Textele legale punctual criticate au următorul cuprins:– Art. 2: "(1) Prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă din contracte comerciale.(2) Nu sunt incluse în sfera de aplicare a prezentei ordonanţe de urgenţă: … a) creanţele înscrise la masa credală în cadrul unei proceduri de insolvenţă; … b) contractele încheiate între comercianţi şi consumatori."; … – Art. 5: "(1) Cererea privind creanţa de plată a preţului se depune la instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă.(2) În cazul litigiilor privitoare la obligaţii de plată rezultând din contracte comerciale nu este necesară parcurgerea, în prealabil, a etapei concilierii directe prevăzute la art. 720^1 din Codul de procedură civilă. … (3) Cererea privind creanţa de plată a preţului rezultând dintr-un contract de achiziţie publică, de concesiune de lucrări publice sau de servicii se depune la instanţa de contencios administrativ competentă, care va aplica pentru soluţionarea cauzei prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă. … (4) Judecătorul verifică din oficiu competenţa instanţei, procedând conform legii."; … – Art. 7 alin. (1): "(1) Pentru soluţionarea cererii, judecătorul dispune citarea părţilor, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă referitoare la pricinile urgente, pentru explicaţii şi lămuriri, precum şi pentru a stărui în efectuarea plăţii sumei datorate de debitor ori pentru a se ajunge la o înţelegere a părţilor asupra modalităţilor de plată. Citaţia va fi înmânată părţii cu 3 zile înaintea termenului de judecată.";– Art. 10: "(1) În cazul în care, ca urmare a verificării cererii pe baza înscrisurilor depuse, a declaraţiilor părţilor, precum şi a celorlalte probe administrate, constată că cererea este întemeiată, instanţa emite o ordonanţă de plată, în care se precizează suma şi termenul de plată.(2) Dacă debitorul recunoaşte o parte a pretenţiilor creditorului, instanţa emite o ordonanţă de plată parţială pentru suma ce corespunde părţii necontestate a creanţei, stabilind termenul de plată. … (3) Termenul de plată nu va fi mai mic de 10 zile şi nici nu va depăşi 30 de zile de la data comunicării ordonanţei de plată. … Judecătorul nu va putea stabili alt termen de plată decât dacă părţile se înţeleg în acest sens.(4) Ordonanţa de plată se va comunică fiecărei părţi de îndată, potrivit prevederilor Codului de procedură civilă." … Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 1 alin. (3) privind caracterele statului român, art. 20 alin. (2) referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1)-(3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 24 privind dreptul de apărare, art. 44 alin. (2) privind dreptul de proprietate privată, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 124 alin. (2) privind înfăptuirea justiţiei, art. 126 alin. (2) privind legiferarea în domeniul procedurii de judecată şi art. 129 privind folosirea căilor de atac. Totodată, în susţinerea excepţiei sunt invocate şi prevederile art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 14 pct. 1 teza întâi din Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice referitor la dreptul la un proces echitabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată următoarele:I. Prin Decizia nr. 1.480 din 10 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 20 ianuarie 2010, Decizia nr. 1.001 din 7 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 18 noiembrie 2008, sau Decizia nr. 1.116 din 16 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 776 din 19 noiembrie 2008, Curtea a constatat că „Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 a fost adoptată pentru a stabili măsuri pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată asumate prin contracte comerciale şi pentru stabilirea unei proceduri simplificate de soluţionare a acţiunilor în justiţie având ca obiect asemenea obligaţii. Or, potrivit art. 126 din Constituţie, competenţa instanţelor de judecată şi procedura în faţa acestora se stabilesc prin lege, precum ordonanţa criticată. Prevederile de lege criticate sunt în sensul aplicării principiului rolului activ al judecătorului, care, la soluţionarea pricinilor în primă instanţă, are obligaţia de a încerca împăcarea părţilor. Faptul că, potrivit art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007, judecătorul citează părţile pentru explicaţii şi lămuriri şi stăruie în efectuarea plăţii sumei datorate nu înseamnă că acesta se antepronunţă, întrucât hotărârea se va da numai după ce judecătorul va analiza toate probele aflate la dosar, inclusiv cele propuse de debitor. Mai mult, art. 2 din ordonanţă prevede că procedura reglementată de acest act normativ vizează exclusiv creanţele certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă din contracte comerciale, iar art. 10 dispune că ordonanţa de plată se va emite numai în urma verificării cererii pe baza înscrisurilor depuse, a declaraţiilor părţilor, precum şi a celorlalte probe administrate, instanţa constatând că cererea este întemeiată”.II. De principiu, Curtea a statuat că, "în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (3) şi ale art. 129 din Constituţie, […] accesul la justiţie nu presupune şi accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia, iar instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, deci şi reglementarea căilor ordinare sau extraordinare de atac, este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură. Astfel, accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac". În acest sens sunt, spre exemplu, Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Decizia nr. 288 din 3 iulie 2003, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 5 august 2003, sau Decizia nr. 251 din 10 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 622 din 18 iulie 2005.Aceste considerente sunt pe deplin valabile şi în cauza de faţă, raportat la critica de neconstituţionalitate potrivit căreia hotărârea pronunţată în acţiunea în anulare nu este supusă recursului.III. Prin Decizia nr. 582 din 14 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 426 din 23 iunie 2009, Curtea a constatat că „specificul domeniului supus reglementării a impus adoptarea unor soluţii diferite faţă de cele din dreptul comun, una dintre acestea constituind-o consacrarea cererii în anulare, care reprezintă, evident, o cale de atac împotriva ordonanţei. Împrejurarea că legiuitorul a instituit o cale de atac cu o fizionomie juridică diferită de aceea a căilor de atac de drept comun nu relevă niciun aspect de neconstituţionalitate, fiind în deplină concordanţă cu prevederile art. 129 din Constituţie, într-adevăr, în măsura în care textul constituţional de referinţă foloseşte termenul generic de „căi de atac”, fără a le identifica şi a le caracteriza, respectiv fără a se referi in terminis la apel şi recurs, ipoteză în care respectarea acestor date de identificare ar fi fost convertită într-un criteriu de constituţionalitate, legiuitorul ordinar este deplin îndreptăţit ca în considerarea anumitor particularităţi să opteze pentru o cale de atac cu o identitate proprie, alta decât a celei de drept comun.O asemenea concluzie rezultă, de altfel, din chiar formula redacţională adoptată de legiuitorul constituţional, potrivit căreia stabilirea regimului juridic al căilor de atac este de competenţa exclusivă a legiuitorului ordinar, care, potrivit atribuţiilor prevăzute de art. 126 alin. (2) din Constituţie, stabileşte competenţa şi procedura de judecată, evident cu condiţia ca nicio normă de procedură să nu contravină vreunei dispoziţii constituţionale.Pe de altă parte, Curtea constată că reglementarea acestei căi de atac constituie expresia aplicării în plan legislativ a garanţiei constituţionale privind dreptul la un proces echitabil. Astfel, în condiţiile în care creditorul, în cazul în care i s-a respins cererea, are posibilitatea de a formula, potrivit dreptului comun, o acţiune în pretenţii prin care îşi poate valorifica dreptul, în virtutea egalităţii de arme care guvernează procesul civil, apare ca justă şi echitabilă punerea la dispoziţia debitorului a cererii în anularea ordonanţei de plată."IV. În materia căilor de atac, Curtea, în jurisprudenţa sa, a stabilit cu titlu de principiu că o soluţie legislativă ce prevede soluţionarea, de către aceeaşi instanţă, a căii de atac împotriva propriei sale hotărâri nu relevă niciun fine de neconstituţionalitate, cu condiţia ca soluţionarea cauzei să aparţină unor complete cu o compunere diferită (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 518 din 20 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 583 din 5 iulie 2006, Decizia nr. 90 din 7 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 1 martie 2006, Decizia nr. 405 din 16 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 7 iunie 2006). Aceste considerente se aplică mutatis mutandis şi prezentei cauze.Neintervenind elemente noi de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Koket” – S.R.L. din Vaslui în Dosarul nr. 1.313/89/2009 al Tribunalului Vaslui – Secţia civilă, ale dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007, precum şi a ordonanţei de urgenţă în ansamblul ei, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Farmadon” – S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 1.839/4/2009 al Judecătoriei Cluj-Napoca, şi ale dispoziţiilor art. 2, art. 5 şi art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007, precum şi a ordonanţei de urgenţă în ansamblul ei, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Hedera Farmacie” – S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 3.495/1285/2009 al Tribunalului Comercial Cluj.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 mai 2010.PREŞEDINTE,ACSINTE GASPARMagistrat-asistent,Benke Karoly––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește