DECIZIE nr. 702 din 19 octombrie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorIon Tiucă – procurorClaudia-Margareta Krupenschi – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, excepţie ridicată de Yan Hongen în Dosarul nr. 1.153/302/2006 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public arată că Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 a fost abrogată prin Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, iar reglementările art. 5 din ordonanţă, referitoare la protecţia umanitară condiţionată, au fost preluate, de principiu, de art. 26 din noul act normativ, consacrat instituţiei protecţiei subsidiare. Întrucât faţă de jurisprudenţa constantă prin care Curtea Constituţională a respins excepţii de neconstituţionalitate ale prevederilor art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000, prin raportare la aceleaşi temeiuri de constituţionalitate invocate şi în prezenta cauză, având în vedere că nu au intervenit elemente noi care să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii în materie, solicită respingerea ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, fiind aplicabile aceleaşi considerente reţinute, de exemplu, în deciziile nr. 62/2006 şi 244/2005.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 25 aprilie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 1.153/302/2006, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România. Excepţia a fost ridicată de Yan Hongen într-o cauză având ca obiect o plângere împotriva hotărârii Oficiului Naţional pentru Refugiaţi de respingere a cererii de recunoaştere a statutului de refugiat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că dispoziţiile art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 contravin prevederilor art. 20 alin. (2) din Constituţie referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi ale art. 48 alin. (1) din aceasta, privind încheierea căsătoriei, raportate la dispoziţiile art. 8 alin. (1) şi (2) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale consacrate dreptului la respectarea vieţii private şi de familie.Textul de lege criticat nu menţionează clar şi explicit protejarea vieţii de familie ca motiv de acordare a protecţiei umanitare condiţionate, ceea ce permite arbitrariul din partea instanţei de judecată în privinţa acordării protecţiei umanitare. Respectarea art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale instituie în sarcina statelor atât obligaţia negativă de a se abţine de la orice imixtiune în viaţa privată şi de familie a persoanei, dar şi o obligaţie pozitivă de a face, în sensul adoptării unor măsuri necesare pentru ca exercitarea dreptului să fie reală şi efectivă. Totodată, amestecul autorităţilor statale în exercitarea dreptului la viaţa de familie trebuie să fie prevăzut de lege, prin reglementări suficient de precise şi accesibile încât să indice cu claritate limitele şi modalităţile de exercitare a marjei de apreciere acordate autorităţilor în această materie, condiţii care însă nu se regăsesc şi în privinţa textului de lege criticat.Autorul excepţiei mai menţionează că, în cazul returnării sale în ţara de origine, acesta riscă să fie expus unor pedepse şi tratamente inumane, de natura celor prevăzute de art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece textul de lege criticat conţine dispoziţii suficient de clare în stabilirea criteriilor pentru acordarea protecţiei umanitare condiţionate.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 este neîntemeiată.Prevederile legale criticate nu numai că nu contravin normelor constituţionale şi convenţionale invocate, referitoare la dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, ci, dimpotrivă, le dau expresie, prin asumarea de către stat a obligaţiei sale pozitive, aceea de a oferi o formă de protecţie persoanei care, neîndeplinind condiţiile pentru acordarea statutului de refugiat, ar fi expusă pericolului ca, în situaţia returnării în ţara de origine, să sufere o vătămare a drepturilor sale, constând în tortură, tratamente sau pedepse inumane ori degradante.Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 sunt constituţionale, întrucât acestea nu aduc atingere prevederilor art. 48 din Legea fundamentală şi nici ale art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit încheierii de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.136 din 1 decembrie 2004. La o dată ulterioară sesizării Curţii Constituţionale, această ordonanţă de urgenţă a fost abrogată în mod expres prin dispoziţiile art. 152 alin. (2) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006 şi intrată în vigoare la 90 de zile de la data publicării (16 august 2006).Din analiza comparativă a celor două acte normative, respectiv actul normativ abrogat şi cel abrogator, Curtea constată că prevederile art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000, reglementând condiţiile de acordare a protecţiei umanitare condiţionate, au fost preluate, într-o redactare similară, de art. 26 din Legea nr. 122/2006, intitulat „Protecţia subsidiară”.Având în vedere că, ulterior sesizării Curţii Constituţionale, dispoziţiile de lege criticate iniţial au fost abrogate, dar preluate, de principiu, în cuprinsul noului act normativ abrogator, respectiv Legea nr. 122/2006, rezultă că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, în prezent, dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, care au următorul conţinut:Art. 26. – Protecţia subsidiară: "(1) Protecţia subsidiară se poate acorda cetăţeanului străin sau apatridului care nu îndeplineşte condiţiile pentru recunoaşterea statutului de refugiat şi cu privire la care există motive temeinice să se creadă că, în cazul returnării în ţara de origine, respectiv în ţara în care îşi avea reşedinţa obişnuită, va fi expus unui risc serios, în sensul prevederilor alin. (2), şi care nu poate sau, datorită acestui risc, nu doreşte protecţia acelei ţări.(2) Prin risc serios, în sensul alin. (1), se înţelege: … 1. condamnarea la pedeapsa cu moartea ori executarea unei astfel de pedepse; sau2. tortură, tratamente sau pedepse inumane ori degradante; sau3. o ameninţare serioasă, individuală, la adresa vieţii sau integrităţii, ca urmare a violenţei generalizate în situaţii de conflict armat intern ori internaţional, dacă solicitantul face parte din populaţia civilă."În motivarea excepţiei ridicate autorul invocă încălcarea dispoziţiilor art. 20 alin. (2) din Constituţie, referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, şi ale art. 48 alin. (1) din aceasta, referitoare la încheierea căsătoriei, precum şi ale art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la respectarea vieţii private şi de familie.Analizând conformitatea textelor de lege criticate cu prevederile constituţionale invocate, Curtea Constituţională constată următoarele:Dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România reglementează condiţiile de acordare a protecţiei subsidiare, acestea fiind, de principiu, aceleaşi cu cele prevăzute de art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România şi pe care Curtea Constituţională le-a examinat, în repetate rânduri, pe calea excepţiei de neconstituţionalitate, prin raportare la critici similare cu cele formulate în prezenta cauză.Astfel, prin Decizia nr. 499 din 13 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 20 iulie 2006, instanţa de contencios constituţional a statuat că dispoziţiile art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 oferă suficiente repere şi elemente pentru ca persoana căreia acesta i se adresează să înţeleagă condiţiile în funcţie de care i se poate acorda forma solicitată de protecţie umanitară. Cu acelaşi prilej, s-a reţinut că „Determinarea circumstanţelor specifice fiecărei situaţii în parte, a riscurilor la care ar fi expusă o persoană în cazul returnării sale în ţara de origine, precum şi aplicarea sau interpretarea textului de lege criticat sunt aspecte ce excedează obiectului controlului de constituţionalitate, acestea fiind atribute ale organelor competente în această materie sau instanţei de judecată”. Ca atare, nu se poate reţine că prevederile art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 contravin dispoziţiilor constituţionale referitoare la încheierea căsătoriei ori celor din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, întrucât revine instanţei învestite cu soluţionarea litigiului în cadrul căruia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate să stabilească dacă valoarea protejată de dispoziţiile constituţionale şi convenţionale amintite poate fi considerată, în circumstanţele concrete ale speţei, motiv de acordare a formei de protecţie umanitară solicitate.Întrucât în prezenta cauză sunt criticate aceleaşi aspecte ca şi cele faţă de care Curtea Constituţională s-a pronunţat prin decizia indicată, se impune, pentru identitate de raţiune, ca atât soluţia de respingere a excepţiei, cât şi considerentele ce au stat la baza acesteia să îşi menţină valabilitatea şi în cauza de faţă, neintervenind elemente noi de natură să modifice jurisprudenţa Curţii.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicată de Yan Hongen în Dosarul nr. 1.153/302/2006 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 octombrie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Claudia-Margareta Krupenschi–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește