DECIZIE nr. 701 din 20 decembrie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorIon Tiucă – procurorClaudia Margareta Niţă – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, excepţie ridicată de Lin Xiaoling în Dosarul nr. 2.910/RF/2005 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 20 octombrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 2.910/RF/2005, Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România. Excepţia a fost ridicată de Lin Xiaoling într-o cauză având ca obiect plângerea împotriva refuzului acordării statutului de refugiat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că dispoziţiile "art. 5 alin. (1) pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000” sunt contrare prevederilor art. 20 alin. (2) şi ale art. 22 alin. (2) din Constituţie, interpretate în raport cu dispoziţiile art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, dar şi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materia protecţiei împotriva torturii, pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante.În acest sens, se susţine că textul de lege criticat nu este "suficient de accesibil şi precis încât să înlăture orice risc de arbitrariu" în ceea ce priveşte, pe de o parte, aprecierea cazurilor de acordare a unei forme de protecţie umanitară condiţionată şi, pe de altă parte, interpretarea asupra naturii şi conţinutului pedepselor şi tratamentelor inumane ori degradante.În ceea ce priveşte circumstanţele de fapt ale cauzei, petenta arată că cererea sa de acordare a statutului de refugiat sau a unei forme de protecţie umanitară condiţionată a fost respinsă de către ofiţerul Oficiului Naţional pentru Refugiaţi, care, datorită caracterului neclar al textului de lege criticat, a făcut "o confuzie inacceptabilă, dar posibilă" între principiile şi regulile de soluţionare a cererii de recunoaştere a statutului de refugiat şi cele specifice cererii de acordare a protecţiei umanitare condiţionate.Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt suficient de clare în stabilirea criteriilor pentru acordarea protecţiei umanitare condiţionate, fiind în deplină concordanţă cu prevederile în materie din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 5 alin. (1) pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.136 din 1 decembrie 2004, care au următorul cuprins: „Art. 5. – Protecţia umanitară condiţionată se poate acorda străinului care nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 2 alin. (1) şi cu privire la care există motive serioase să se creadă că, dacă va fi returnat în ţara de origine, riscă să sufere o vătămare a drepturilor sale constând în: (…)2. tortură, tratamente sau pedepse inumane ori degradante."În motivarea excepţiei ridicate se invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 20 alin. (2), privind prioritatea, în caz de neconcordanţă faţă de legile interne nefavorabile, a prevederilor din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, din pactele şi din celelalte tratate la care România este parte, ale art. 22 alin. (2), precum şi ale art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ambele texte referindu-se la interzicerea torturii.Analizând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că s-a mai pronunţat cu privire la dispoziţiile art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, statuând, de exemplu, prin Decizia nr. 545 din 18 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.042 din 23 noiembrie 2005, că acestea nu contravin prevederilor art. 22 din Constituţie şi nici celor ale art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la interzicerea torturii.Având în vedere jurisprudenţa constantă în materie a Curţii, nu se poate reţine nici contrarietatea dintre textele de lege criticate şi normele constituţionale ale art. 20 alin. (2).Soluţia pronunţată prin decizia menţionată, precum şi considerentele care au stat la baza acesteia îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă, neintervenind elemente noi, de natură să modifice jurisprudenţa Curţii.În ceea ce priveşte susţinerile referitoare la situaţia de fapt, Curtea observă că aspectele relevate ţin de corecta interpretare şi aplicare a normelor juridice de către organele competente, aceste operaţiuni fiind supuse în cele din urmă controlului judecătoresc al instanţelor de drept comun.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind regimul şi statutul refugiaţilor în România, excepţie ridicată de Lin Xiaoling în Dosarul nr. 2.910/RF/2005 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 decembrie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Claudia Margareta Niţă–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește