DECIZIE nr. 701 din 11 septembrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 141 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, art. 592 alin. 2 din Codul de procedură civilă, art. 86 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului şi ale art. II pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 119/2001 privind unele măsuri pentru privatizarea Societăţii Comerciale Combinatul Siderurgic „Sidex” – S.A. Galaţi şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorPatricia Marilena Ionea – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 141 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, art. 592 alin. 2 din Codul de procedură civilă, art. 86 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului şi ale art. II pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 119/2001 privind unele măsuri pentru privatizarea Societăţii Comerciale Combinatul Siderurgic „Sidex” – S.A. Galaţi şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, excepţie ridicată de Oros Lepa în Dosarul nr. 6.297/108/2006 al Curţii de Apel Timişoara – Secţia comercială.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 27 martie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 6.297/108/2006, Curtea de Apel Timişoara – Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 141 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, art. 592 alin. 2 din Codul de procedură civilă, art. 86 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului şi ale art. II pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 119/2001 privind unele măsuri pentru privatizarea Societăţii Comerciale Combinatul Siderurgic „Sidex” – S.A. Galaţi şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului. Excepţia a fost ridicată de Oros Lepa cu prilejul soluţionării recursului formulat împotriva Încheierii nr. 3.178 din 7 decembrie 2006, pronunţată de Tribunalul Arad – Secţia comercială şi de contencios administrativ în Dosarul nr. 6.297/2006.În motivarea excepţiei, autorul acesteia susţine, în esenţă, că art. 141 din Legea nr. 85/2006 şi art. 592 alin. 2 din Codul de procedură civilă restrâng nejustificat dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare şi dreptul de proprietate, întrucât permit instituirea măsurilor asiguratorii fără ca în prealabil această măsură să fie pusă în discuţia persoanei urmărite, conform art. 138 din Legea nr. 85/2006, şi fără a i se asigura posibilitatea de a se apăra. De asemenea, arată că, deşi partea interesată poate formula recurs, până la soluţionarea acestuia, dreptul de proprietate este totuşi restrâns, ceea ce aduce prejudicii ce nu pot fi reparate integral în faţa instanţei de recurs. În sfârşit, arată că aceste măsuri nu pot fi considerate ca fiind necesare într-o societate democratică şi nu urmăresc ocrotirea unui „interes de utilitate publică”. În ceea ce priveşte art. 86 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998, arată că acesta este contrar dreptului la un proces echitabil, în care se asigură egalitatea de arme a părţilor, întrucât doar AVAS beneficiază de scutiri de taxe de timbru, timbru judiciar, cauţiuni şi alte taxe, iar nu şi partea adversă. Referindu-se la art. II pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2005, susţine că este contrar art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţie. În acest sens, arată că, aşa cum reiese din expunerea de motive care au stat la baza emiterii Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2005, măsura scutirii AVAS de la plata taxei de timbru şi a cauţiunii trebuia să fie una temporară, iar nu permanentă.Curtea de Apel Timişoara – Secţia comercială apreciază că excepţia ridicată nu este întemeiată, având în vedere că dispoziţiile legale criticate constituie normele unei proceduri speciale, caracterizate prin celeritate, putând să deroge de la normele dreptului comun.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. Astfel, consideră că textele de lege criticate nu încalcă dreptul la un proces echitabil şi nu aduc atingere dreptului de proprietate. În acest sens, arată că legiuitorul a instituit în materia măsurilor asigurătorii o procedură specială, derogatorie de la dreptul comun, prin care nu se soluţionează fondul dreptului, ci se urmăreşte asigurarea valorificării acestuia în sensul preîntâmpinării riscului ca cel căruia i-a fost recunoscut printr-o hotărâre definitivă şi irevocabilă să nu îl poată realiza din cauza manoperelor dolosive ale debitorului. Această procedură este guvernată de imperativul celerităţii. Partea interesată are la dispoziţie calea de atac a recursului, astfel că îşi poate exercita dreptul la apărare. De asemenea, depunerea unei cauţiuni de către partea care solicită instituirea sechestrului asigurător reprezintă o garanţie constituită în scopul dezdăunării debitorului pentru eventualele pagube produse de o indisponibilizare nejustificată a bunurilor sale. În ceea ce priveşte scutirile de care beneficiază AVAS, arată că legiuitorul este abilitat să instituie scutirea instituţiilor publice implicate în procesul de privatizare de la plata taxelor de timbru şi a celorlalte taxe, având în vedere interesul general pe care îl prezintă aceste instituţii publice, precum şi strânsa legătură cu bugetul de stat (alimentat, printre altele, şi prin încasarea taxelor judiciare) a acţiunilor în justiţie promovate de acestea în interes public.Avocatul Poporului consideră că toate dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale întrucât nu aduc atingere dreptului părţilor de a beneficia de toate garanţiile ce le presupune un proces echitabil şi sunt în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale privind proprietatea privată. De asemenea, consideră că scutirea AVAS de la plata taxelor judiciare nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil, iar îndeplinirea condiţiilor pentru emiterea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului a fost justificată şi corespunzător motivată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 141 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, şi art. 592 alin. 2 din Codul de procedură civilă, aşa cum a fost modificat prin art. I pct. 218 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000. De asemenea, autorul excepţiei critică şi art. 86 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 948 din 24 decembrie 2002, aşa cum a fost modificat prin art. II pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 119/2001 privind unele măsuri pentru privatizarea Societăţii Comerciale Combinatul Siderurgic „Sidex” – S.A. Galaţi şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 469 din 2 iunie 2005 şi aprobată prin Legea nr. 294/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 959 din 28 octombrie 2005. În sfârşit, autorul excepţiei critică şi separat, pentru motive de neconstituţionalitate extrinsecă, dispoziţiile art. II pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2005.Textele de lege criticate au următoarea redactare:– Art. 141 din Legea nr. 85/2006: „(1) Odată cu cererea formulată conform art. 138 alin. (1) sau, după caz, art. 138 alin. (3), administratorul judiciar sau lichidatorul ori, după caz, comitetul creditorilor va putea cere judecătorului-sindic să instituie măsuri asigurătorii asupra bunurilor din averea persoanelor urmărite conform art. 138. Fixarea unei cauţiuni de 10% din valoarea pretenţiilor este obligatorie.(2) Cererea de măsuri asigurătorii poate fi formulată şi ulterior introducerii acţiunii prevăzute la art. 138."; … – Art. 592 alin. 2 din Codul de procedură civilă: " Instanţa va decide de urgenţă, în camera de consiliu, fără citarea părţilor, prin încheiere executorie, fixând totodată, dacă este cazul, cuantumul cauţiunii şi termenul înăuntrul căruia urmează să fie depusă aceasta. Încheierea este supusă numai recursului, în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul se judecă de urgenţă şi cu precădere, cu citarea în termen scurt a părţilor.";– Art. 86 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998: „Cererile formulate de A.V.A.S. şi orice alte acte procedurale efectuate de şi pentru aceasta în orice fel de cauze sunt scutite de taxe de timbru, timbru judiciar, cauţiuni şi orice alte taxe.”În opinia autorului excepţiei, textele de lege criticate contravin următoarelor prevederi constituţionale: art. 21 alin. (1)-(3) referitoare la accesul liber la justiţie şi la dreptul părţilor la un proces echitabil; art. 24 privind dreptul la apărare; art. 44 alin. (1) şi (2) privind dreptul de proprietate, garantarea şi ocrotirea proprietăţii private; art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi; art. 115 alin. (4) referitor la dreptul Guvernului de a emite ordonanţe de urgenţă; art. 124 referitor la înfăptuirea justiţiei; şi art. 136 alin. (6) privind inviolabilitatea proprietăţii private. Totodată, susţine şi încălcarea art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil, precum şi a dispoziţiilor art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie privind dreptul de proprietate.Examinând criticile de neconstituţionalitate referitoare la dispoziţiile art. 141 din Legea nr. 85/2006 şi art. 592 alin. 2 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că aceste texte de lege, care reglementează posibilitatea şi condiţiile instituirii măsurilor asigurătorii asupra bunurilor membrilor organelor de supraveghere din cadrul societăţii sau de conducere, precum şi ale oricărei persoane care a cauzat starea de insolvenţă a debitorului, constituie reguli de procedură a căror stabilire, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, intră în atribuţiile exclusive ale legiuitorului. Aceste norme corespund cerinţelor unei proceduri speciale, derogatorii de la dreptul comun, aşa cum este procedura insolvenţei sau, la modul general, luarea măsurilor asigurătorii.În cadrul procedurii de instituire a măsurilor asigurătorii nu este soluţionat fondul dreptului, finalitatea fiind doar aceea de a asigura pentru viitor valorificarea acestuia. Astfel, legiuitorul a urmărit preîntâmpinarea riscului la care este expus titularul dreptului, şi anume situaţia în care, deşi dreptul i-a fost recunoscut printr-o hotărâre definitivă sau irevocabilă, aşadar susceptibilă de punere în executare, să se vadă pus în imposibilitatea de a-l realiza ca urmare a manoperelor dolosive ale debitorului. Aşa fiind, o asemenea procedură este guvernată de imperativul celerităţii, fapt ce justifică soluţionarea "de urgenţă, în camera de consiliu, fără citarea părţilor". Cu toate acestea, partea interesată îşi poate exercita dreptul la apărare prin formularea căii de atac a recursului împotriva încheierii de soluţionare a cererii de sechestru asigurător.Prin urmare, Curtea apreciază că dispoziţiile art. 141 din Legea nr. 85/2006 şi art. 592 alin. 2 din Codul de procedură civilă nu încalcă dreptul la un proces echitabil sau dreptul la apărare în sensul consacrat de Constituţie sau de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.De asemenea, Curtea apreciază că nu pot fi reţinute nici criticile de neconstituţionalitate vizând restrângerea nejustificată a dreptului de proprietate. Astfel, constată că instituirea vremelnică a măsurilor asigurătorii îşi găseşte fundamentul în necesitatea de a ocroti proprietatea privată a altor titulari. De asemenea, observă că art. 136 alin. (5) din Constituţie prevede inviolabilitatea proprietăţii private numai în condiţiile legii.Mai mult, reglementarea obligaţiei de a depune o cauţiune pentru aceia care solicită instituirea măsurilor asigurătorii reprezintă o piedică a exercitării acestui drept cu rea-credinţă, cât şi o garanţie pentru cel căruia i se adresează aceste măsuri că îşi va putea recupera eventualele prejudicii suferite.De altfel, asupra unora dintre aceste aspecte, Curtea s-a mai pronunţat şi prin Decizia nr. 166 din 22 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 3 mai 2005, când a respins ca fiind neîntemeiate criticile de neconstituţionalitate formulate împotriva art. 592 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură civilă.În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 86 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998, Curtea constată că acestea au constituit în mai multe rânduri obiect al controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi critici formulate ca şi în prezenta cauză. În acest sens, poate fi amintită Decizia nr. 853 din 28 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 17 ianuarie 2007, în care Curtea, invocând dispoziţiile art. 139 alin. (1) din Constituţie, a arătat că „este atributul exclusiv al legiuitorului să prevadă inclusiv scutirea instituţiilor publice implicate în procesul de privatizare de la plata taxelor de timbru şi a celorlalte taxe, având în vedere interesul general pe care-l prezintă aceste instituţii publice. În plus, această scutire îşi are justificarea în strânsa legătură cu bugetul de stat (alimentat, printre altele, şi prin încasarea taxelor judiciare) a acţiunilor în justiţie promovate de acestea în interes public”.Cu acelaşi prilej Curtea a reţinut şi că "scutirea instituţiilor publice implicate în procesul de privatizare de la plata taxelor de timbru şi a celorlalte taxe nu este de natură să contravină niciunuia din principiile statuate în art. 21 alin. (3) şi art. 124 alin. (1) şi (2) din Constituţie […], întrucât, în cadrul procesului, ambele părţi beneficiază de toate drepturile şi garanţiile procesuale care condiţionează într-o societate democratică procesul echitabil, judecat într-un termen rezonabil de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită prin lege".Întrucât în cauză nu au intervenit elemente noi, de natură a reconsidera jurisprudenţa Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele acestei decizii îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.În sfârşit, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate extrinsecă pe care autorul excepţiei o formulează referitor la dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2005, Curtea reţine că acest act normativ a fost emis pentru reglementarea unei situaţii extraordinare ce nu putea fi amânată, în legătură cu procesul de privatizare, problemă în legătură cu care România şi-a asumat numeroase obligaţii pe parcursul negocierii aderării la Uniunea Europeană.Curtea constată că autorul excepţiei critică ordonanţa de urgenţă pentru neîndeplinirea cerinţelor constituţionale de emitere numai în privinţa art. II pct. 2, prin care s-a prevăzut modificarea art. 86 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998.Faţă de acestea Curtea reţine, în principiu, că, în măsura în care pentru domeniul principal de reglementare sunt întrunite condiţiile de stare extraordinară şi de urgenţă a reglementării, faptul că actul normativ cuprinde şi o normă adiacentă ce putea fi elaborată şi pe calea procedurii obişnuite de legiferare nu poate afecta constituţionalitatea ordonanţei de urgenţă.În speţă însă trebuie observat că modificarea art. 86 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 constă în înlocuirea sintagmei „în legătură cu valorificarea activelor bancare” cu sintagma „în orice fel de cauze”. Această modificare a fost necesară şi urgentă pentru că în urma transformării Agenţiei pentru Valorificarea Activelor Bancare în Agenţia pentru Valorificarea unor Active ale Statului s-au lărgit şi diversificat atribuţiile sale, ca şi procesele în care este implicată, impunându-se extinderea sferei scutirilor.În sfârşit, Curtea reţine că urgenţa ce se impune la adoptarea unei ordonanţe potrivit art. 115 alin. (4) din Constituţie nu presupune şi ca dispoziţiile actului normativ să aibă o aplicabilitate limitată în timp, aşa cum susţine autorul excepţiei.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 141 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, art. 592 alin. 2 din Codul de procedură civilă, art. 86 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului şi ale art. II pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 119/2001 privind unele măsuri pentru privatizarea Societăţii Comerciale Combinatul Siderurgic „Sidex” – S.A. Galaţi şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, excepţie ridicată de Oros Lepa în Dosarul nr. 6.297/108/2006 al Curţii de Apel Timişoara – Secţia comercială.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 septembrie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește